ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4099/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamanții J.A., J.A.L., B.A. și K.J.R. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean Cluj, Consiliul Local la Municipiului Cluj-Napoca și Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian R. SA, pentru ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, să se constate că terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 800 stjp (2880 m.p.) a fost preluat abuztiv de stat, că înainte de anul 1989, pe acest teren a fost edificată o construcție, că ultima pârâtă deținătoare a construcției nu o mai utilizează, să le fie restituit terenul în natură și să fie dispusă intabularea în cartea funciară. Prin sentința nr. 187 din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost respinsă acțiunea și au fost obligați reclamanții la plata sumei de 1.785 RON cheltuieli de judecată, către pârâtul RA Aeroportul Cluj.

Apelul declarat de reclamanți a fost admis, în parte, prin decizia nr. 327/A din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie, a fost schimbată sentința Tribunalului, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea, s-a constatat că terenul situat în Cluj-Napoca, str. Între Lacuri, nr. 22 a fost preluat abuziv de Statul Român, s-a dispus restituirea în natură a terenului și a construcției edificată pe el, condiționat de plata de către reclamanți a sumei de 114.000 RON, reprezentând contravaloarea construcțiilor și a sumei de 800 RON, reactualizată, primită cu ocazia exproprierii, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților, au fost respinse celelalte capete de cerere, a fost respinsă acțiunea față de pârâta RA Aeroportul Cluj-Napoca, pentru lipsa calității procesuale pasive și au fost obligați reclamanții să-i plătească acesteia suma de 2.785 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Decizia Curții de apel a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, prin decizia nr. 8839 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a pronunțat decizia nr. 174/A din 11 iunie 2010, prin care a fost admis în parte apelul declarat de reclamanți, a fost schimbată sentința Tribunalului, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea, s-a constatat că terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 800 stjp (2880 m.p.) a fost preluat abuziv de către Statul Român, a fost dispusă restituirea în natură a terenului și a construcției cu anexele ei, a fost condiționată restituirea în natură de plata de către reclamanți a sumei de 34.000 euro, în echivalentul în RON la momentul plății, către Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian R. SA București, a fost dispusă întabularea dreptului de proprietate al reclamanților, a fost respinsă acțiunea față de pârâta RA Aeroportul Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, pentru lipsa calității procesuale pasive, au fost respinse celelalte capete de cerere și au fost obligați reclamanții la plata sumei de 7.140 RON către RA Aeroportul Cluj-Napoca, iar pârâta R. SA București la plata sumei de 3.500 RON, cu același titlu, către reclamanți.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Județul Cluj și Consiliul Județean Cluj, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de apel a apreciat greșit că terenul și construcțiile nu mai servesc scopului exproprierii; că verificarea suprafețelor de teren afectate utilității publice este atributul entității investite cu soluționarea notificării; că statul a preluat terenul cu titlu valabil, prin expropriere; că reclamanții au primit despăgubiri pentru imobilul expropriat; că scopul exproprierii a fost realizat, iar terenul face parte din domeniul public al județului Cluj; că oportunitatea restituirii în natură revine exclusiv unității deținătoare și că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea imobilelor nu mai este posibilă decât în temeiul acestei legi.

Recursul este nefondat. Acțiunea înregistrată la data de 10 aprilie 2006, nu a fost formulată pe calea dreptului comun, ci a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001. Prin decizia nr. 8839 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, faptul că valabilitatea titlului de preluare a imobilului nu prezintă relevanță în cauză, regimul juridic al imobilelor expropriate fiind reglementat distinct prin art. 11 din Legea nr. 10/2001, că unitatea deținătoare apreciază dacă bunul îi mai este necesar, însă, un eventual abuz poate fi sancționat de instanță și că, apartenența imobilului la domeniul public nu reprezintă un impediment în stabilirea măsurilor reparatorii, Legea nr. 10/2001 necuprinzând nicio distincție sub acest aspect.

Sesizate în baza Legii nr. 10/2001, instanțele au obligația de a stabili suprafețele de teren și afectațiunea lor, iar faptul că reclamanții ar fi primit despăgubiri nu atrage imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor. Instanțele sunt cele care, în final, apreciază oportunitatea restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001. La instanța de fond a fost efectuată o expertiză tehnică de expertul B.G., prin care au fost individualizate terenul și construcțiile și s-a constatat că, la data efectuării expertizei construcția nu mai era folosită în niciun mod, fiind dezafectată de instalația de emisie, fără antenă și fără pilonii metalici de susținere antenei radio. Prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian R. SA a precizat că echipamentele care au fost situate în clădire au fost dezafectate conform procedurilor tehnice de navigație aeriană.

În atare situație, instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, conform cărora se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate, care nu mai sunt necesare unității deținătoare. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. La cererea intimaților-reclamanți, conform art. 274 C. proc. civ., recurenții urmează a fi obligați la plata sumei de 1.170 RON, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul Județean Cluj și Județul Cluj împotriva deciziei nr. 174/A din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurenții-pârâți la 1.170 RON, cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți J.A.L., J.A., B.A., K.J.R., suportate în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.