ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4154/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamantele C.D. și D.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria com. Padina anularea dispoziției nr. 63 din 19 februarie 2010 emisă de Primăria com. Padina. În motivarea cererii au arătat că în baza Legii nr. 10/2001 au formulat notificarea nr. 29/N/2001 prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru următoarele bunuri situate în sat Iablanița, comuna Padina: clădire de locuit, spațiu amplasare moară țărănească în suprafață de 336 m.p. și utilaje – moară. Prin dispoziția nr. 240 din 08 septembrie 2006 emisă de Primarul com. Padina, s-a respins restituirea în natură a imobilului casă de locuit cu 4 camere și spațiu cu destinație de moară precum și utilajele și instalațiile din localul morii și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate și utilajele din localul morii.

Respectiva dispoziție a fost transmisă Prefecturii Mehedinți, care, la rândul său, a transmis-o Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților unde s-a format Dosarul nr. 28237/CC. În vederea soluționării cererii pentru acordarea despăgubirilor, această din urmă instituție a solicitat Prefecturii Mehedinți completarea dosarului reclamantelor cu date privind identificarea imobilului. Primăria Padina a emis o nouă dispoziție, sub nr. 361 din 21 iulie 2009, prin care a respins restituirea în natură a acelorași construcții și utilaje din localul morii, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru casa de locuit în suprafață de 60 m.p. și moara construită pe o suprafață de 5 m.p., ambele din cărămidă arsă și a respins acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile din localul morii cu motivarea că acestea nu se încadrează în disp.

art. 6 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, s-a dispus anularea dispoziției nr. 240/2006. Această ultimă dispoziție a fost atacată în instanță, iar Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 309 din 27 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 6687/101/2009, a admis acțiunea și a anulat dispoziția. Ulterior pronunțării acestei sentințe, Primăria Padina a procedat la emiterea unei noi dispoziții respectiv nr. 63 din 19 februarie 2010 care are același conținut cu dispoziția nr. 361 din 21 iulie 2009. Menționează reclamantele astfel că, și această ultimă dispoziție este nelegală, întrucât nu se mai putea reveni asupra dispoziției nr. 240/2006, anularea ori modificarea acesteia putând fi făcută numai de instanță, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin sentința civilă 166 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Mehedinți s-a admis acțiunea și s-a anulat dispoziția nr. 63 din 19 februarie 2010. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 240 din 08 septembrie 2006 emisă de Primarul com. Padina, s-a soluționat notificarea nr. 29/N/2001 prin care reclamantele au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul construcție casă de locuit, moară cu utilaje și instalații situate în com. Padina, constatându-se că acestea au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru aceste bunuri, nefiind posibilă restituirea în natură. Această dispoziție nu a fost contestată în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel că a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 16 și 24 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În condițiile în care Comisia Centrală a solicitat Prefecturii Mehedinți, respectiv Primăriei Padina, date suplimentare pentru completarea dosarului de despăgubiri, pârâta trebuia să înainteze relațiile solicitate și nicidecum să emită o altă dispoziție. Tribunalul a considerat că faptul că prin sentința civilă nr. 309 din 27 octombrie 2009 s-a dispus anularea dispoziției nr. 361 din 21 iulie 2009 emisă ulterior primei dispoziții (nr. 240 din 08 septembrie 2006) care se află la Comisia Centrală pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu îndreptățea pârâta la emiterea dispoziției ce face obiectul contestației de față. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, arătând că dispoziția 63 din 19 februarie 2010 a fost emisă ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 309/2009, prin care a fost anulată dispoziția nr. 361/2009.

Apelanta a susținut că dispozițiile anterioare nu au intrat în circuitul civil, nefiind definitivată soluționarea notificării, așa încât era posibilă revocarea dispoziției, în aceleași condiții în care se revocă hotărârile adoptate de consiliul local. Pe fondul cauzei a arătat că nu era posibilă acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile morii întrucât acestea nu au fost preluate de stat, iar suprafața de teren ocupată de moară era de 5 m.p. Prin decizia civilă nr. 211 din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins apelul. În considerentele deciziei s-a reținut că prin dispoziția 240 din 08 septembrie 2006 s-a recunoscut calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării.

Dispoziția respectivă a intrat în circuitul civil, fiind comunicată reclamantelor și apoi înaintată Comisiei Centrale de Stabilire și Acordare a măsurilor reparatorii. Anularea dispoziției nr. 361/2009 prin sentința civilă nr. 309/2009 a avut ca efect rămânerea în vigoare a dispoziției nr. 240/2006, act care trebuie pus în executare, fără să dea dreptul unității deținătoare la emiterea unei noi dispoziții, cum se susține prin motivele de apel. După comunicarea dispoziției către persoana îndreptățită, legea nu mai recunoaște posibilitatea revocării actului emis, care nu este supus controlului de legalitate din partea prefectului.

Dispoziția emisă în procedura Legii nr. 10/2001 nu este un act administrativ supus regimului juridic al Legii nr. 554/2004 sau al Legii nr. 215/2001, ci un act jurisdicțional reglementat de o lege specială, cu efecte în planul dreptului civil (al dreptului de proprietate), așa încât controlul de legalitate este diferit de cel al hotărârilor consiliului local. În mod greșit unitatea deținătoare a ignorat aceste prevederi legale și efectul pe care dispoziția nr. 240 din 08 septembrie 2006 l-a avut în planul dreptului de proprietate al contestatoarelor, dispoziție în temeiul căreia acestea au devenit titularele unei valori patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Prin emiterea dispoziției atacate, reclamantele au fost private de dreptul de proprietate, după ce validitatea titlului lor a fost confirmată într-o procedură administrativă anterioară.

Potrivit art. 25 alin (3) din Legea nr. 10/2001, decizia se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării, după comunicare aceasta intrând în circuitul civil, fără a putea face obiectul unei retractări din partea unității emitente. În plus, alin. (4) al aceluiași text legal prevede că decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. În mod corespunzător, același caracter de act autentic și titlu de proprietate îl are și dispoziția prin care s-a constatat îndreptățirea la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Concluzia care se impune este aceea că emiterea dispoziției atacate s-a făcut cu încălcarea principiului irevocabilității actelor jurisdicționale ceea ce duce la nelegalitatea dispoziției și menținerea celei anterioare. Cum în soluționarea litigiului de față nu s-a pus în discuție cercetarea pe fond a drepturilor reclamantelor asupra imobilului ce a făcut obiectul notificării, nu pot fi analizate în apel aspectele ce țin de întinderea drepturilor stabilite prin dispoziție. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta Primăria com. Padina, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că dispoziția nr. 240/2006 nu a intrat în circuitul civil, astfel că putea fi revocată în urma controlului de legalitate din partea prefectului.

Greșit s-a reținut că nu se poate analiza întinderea dreptului reclamantelor, din moment ce dispozițiile ulterioare privesc tocmai acest aspect. Recursul nu este fondat. Analizând lucrările dosarului s-a constatat că prin dispoziția nr. 240 din 08 septembrie 2006 emisă de Primarul com. Padina s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate și utilajele din localul morii. Ulterior, dispoziția inițială s-a revocat și s-a emis o nouă dispoziție nr. 361 din 21 iulie 2009, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru casa de locuit în suprafață de 60 m.p. și moara construită pe o suprafață de 5 m.p. și s-a respins acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile din localul morii cu motivarea că acestea nu se încadrează în disp.

art. 6 din Legea nr. 10/2001. Cea de-a doua dispoziție a fost anulată prin sentința civilă nr. 309/2009 a Tribunalului Mehedinți, iar după pronunțarea sentinței pârâta a mai emis o nouă dispoziție nr. 63 din 19 februarie 2010 având același conținut ca dispoziția anulată de instanța de judecată. Așa cum corect a reținut instanța de apel, unitățile sau entitățile învestite cu soluționarea notificărilor potrivit Legii nr. 10/2001 nu acționează ca reprezentanți ai puterii publice a statului, ci în calitate de persoane juridice care îndeplinesc acte de dispoziție cu privire la bunurile din patrimoniul lor. Se întâmplă astfel și în situația în care deținător al bunului este unitatea administrativ-teritorială, când primarul emite dispoziția, nu în calitate de autoritate administrativă, ci de reprezentant al persoanei juridice.

De aceea, dispoziția primarului nu se poate revoca, întrucât natura actului (act juridic civil, de dispoziție asupra unui bun din patrimoniu) îl exclude de la incidența legii contenciosului administrativ. În acest sens, prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 statuează că dispoziția de restituire în natură a imobilului sau de acordare a măsurilor reparatorii are forța probantă a unui înscris autentic și, ca atare, o anulare sau o revocare a dispoziției nu se mai poate realiza pe cale administrativă, aceasta fiind supusă doar controlului judecătoresc. Nu poate fi reținută nici cealaltă critică inserată în motivarea recursului, întrucât contestația formulată de reclamante nu privește întinderea dreptului, ci anularea celei de-a doua dispoziții emisă cu încălcarea prevederilor legii speciale de reparație.

Față de aceste considerente recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria com. Padina împotriva deciziei nr. 211 din 28 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2011.