ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4154/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Reclamantele C.D. și D.M.

au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria com. Padina anularea dispoziției

nr. 63 din 19 februarie 2010 emisă de Primăria com. Padina.

În motivarea cererii au

arătat că în baza Legii nr. 10/2001 au formulat notificarea nr. 29/N/2001 prin care

au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru următoarele bunuri situate în

sat Iablanița, comuna Padina: clădire de locuit, spațiu amplasare moară țărănească

în suprafață de 336 m.p. și utilaje – moară.

Prin dispoziția nr.

240 din 08 septembrie 2006 emisă de Primarul com. Padina, s-a respins restituirea

în natură a imobilului casă de locuit cu 4 camere și spațiu cu destinație de moară

precum și utilajele și instalațiile din localul morii și s-a propus acordarea de

măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate și utilajele din localul morii.

Respectiva dispoziție

a fost transmisă Prefecturii Mehedinți, care, la rândul său, a transmis-o Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților unde s-a format Dosarul nr. 28237/CC.

În vederea soluționării

cererii pentru acordarea despăgubirilor, această din urmă instituție a solicitat

Prefecturii Mehedinți completarea dosarului reclamantelor cu date privind identificarea

imobilului.

Primăria Padina a emis

o nouă dispoziție, sub nr. 361 din 21 iulie 2009, prin care a respins restituirea

în natură a acelorași construcții și utilaje din localul morii, a propus acordarea

de măsuri reparatorii pentru casa de locuit în suprafață de 60 m.p. și moara construită

pe o suprafață de 5 m.p., ambele din cărămidă arsă și a respins acordarea de măsuri

reparatorii pentru utilajele și instalațiile din localul morii cu motivarea că acestea

nu se încadrează în disp. art. 6 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, s-a dispus

anularea dispoziției nr. 240/2006.

Această ultimă dispoziție

a fost atacată în instanță, iar Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr.

309 din 27 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 6687/101/2009, a admis acțiunea și

a anulat dispoziția.

Ulterior pronunțării acestei

sentințe, Primăria Padina a procedat la emiterea unei noi dispoziții respectiv

nr. 63 din 19 februarie 2010 care are același conținut cu dispoziția nr. 361

din 21 iulie 2009.

Menționează reclamantele

astfel că, și această ultimă dispoziție este nelegală, întrucât nu se mai putea

reveni asupra dispoziției nr. 240/2006, anularea ori modificarea acesteia putând

fi făcută numai de instanță, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin sentința civilă 166

din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Mehedinți s-a admis acțiunea și s-a anulat dispoziția

nr. 63 din 19 februarie 2010.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 240 din 08 septembrie 2006 emisă de

Primarul com. Padina, s-a soluționat notificarea nr. 29/N/2001 prin care reclamantele

au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul construcție casă de locuit, moară

cu utilaje și instalații situate în com. Padina, constatându-se că acestea au dreptul

la măsuri reparatorii în echivalent pentru aceste bunuri, nefiind posibilă restituirea

în natură.

Această dispoziție nu

a fost contestată în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel

că a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate

cu prevederile art. 16 și 24 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În condițiile în care

Comisia Centrală a solicitat Prefecturii Mehedinți, respectiv Primăriei Padina,

date suplimentare pentru completarea dosarului de despăgubiri, pârâta trebuia să

înainteze relațiile solicitate și nicidecum să emită o altă dispoziție.

Tribunalul a considerat

că faptul că prin sentința civilă nr. 309 din 27 octombrie 2009 s-a dispus anularea

dispoziției nr. 361 din 21 iulie 2009 emisă ulterior primei dispoziții (nr. 240

din 08 septembrie 2006) care se află la Comisia Centrală pentru stabilirea cuantumului

despăgubirilor, nu îndreptățea pârâta la emiterea dispoziției ce face obiectul contestației

de față.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâta, arătând că dispoziția 63 din 19 februarie 2010 a fost emisă

ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 309/2009, prin care a fost anulată

dispoziția nr. 361/2009. Apelanta a susținut că dispozițiile anterioare nu au intrat

în circuitul civil, nefiind definitivată soluționarea notificării, așa încât era

posibilă revocarea dispoziției, în aceleași condiții în care se revocă hotărârile

adoptate de consiliul local. Pe fondul cauzei a arătat că nu era posibilă acordarea

de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile morii întrucât acestea nu

au fost preluate de stat, iar suprafața de teren ocupată de moară era de 5 m.p.

Prin decizia civilă

nr. 211 din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins apelul.

În considerentele deciziei

s-a reținut că prin dispoziția 240 din 08 septembrie 2006 s-a recunoscut calitatea

reclamantelor de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării.

Dispoziția respectivă

a intrat în circuitul civil, fiind comunicată reclamantelor și apoi înaintată Comisiei

Centrale de Stabilire și Acordare a măsurilor reparatorii. Anularea dispoziției

nr. 361/2009 prin sentința civilă nr. 309/2009 a avut ca efect rămânerea în vigoare

a dispoziției nr. 240/2006, act care trebuie pus în executare, fără să dea dreptul

unității deținătoare la emiterea unei noi dispoziții, cum se susține prin motivele

de apel.

După comunicarea dispoziției

către persoana îndreptățită, legea nu mai recunoaște posibilitatea revocării actului

emis, care nu este supus controlului de legalitate din partea prefectului. Dispoziția

emisă în procedura Legii nr. 10/2001 nu este un act administrativ supus regimului

juridic al Legii nr. 554/2004 sau al Legii nr. 215/2001, ci un act jurisdicțional

reglementat de o lege specială, cu efecte în planul dreptului civil (al dreptului

de proprietate), așa încât controlul de legalitate este diferit de cel al hotărârilor

consiliului local.

În mod greșit unitatea

deținătoare a ignorat aceste prevederi legale și efectul pe care dispoziția nr.

240 din 08 septembrie 2006 l-a avut în planul dreptului de proprietate al contestatoarelor,

dispoziție în temeiul căreia acestea au devenit titularele unei valori patrimoniale

în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Prin emiterea dispoziției atacate,

reclamantele au fost private de dreptul de proprietate, după ce validitatea titlului

lor a fost confirmată într-o procedură administrativă anterioară.

Potrivit art. 25 alin

(3) din Legea nr. 10/2001, decizia se comunică persoanei îndreptățite în termen

de cel mult 10 zile de la data adoptării, după comunicare aceasta intrând în circuitul

civil, fără a putea face obiectul unei retractări din partea unității emitente.

În plus, alin. (4) al aceluiași text legal prevede că decizia sau, după caz, dispoziția

de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei

îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie

titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de

publicitate imobiliară.

În mod corespunzător,

același caracter de act autentic și titlu de proprietate îl are și dispoziția prin

care s-a constatat îndreptățirea la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Concluzia care se impune

este aceea că emiterea dispoziției atacate s-a făcut cu încălcarea principiului

irevocabilității actelor jurisdicționale ceea ce duce la nelegalitatea dispoziției

și menținerea celei anterioare.

Cum în soluționarea litigiului

de față nu s-a pus în discuție cercetarea pe fond a drepturilor reclamantelor asupra

imobilului ce a făcut obiectul notificării, nu pot fi analizate în apel aspectele

ce țin de întinderea drepturilor stabilite prin dispoziție.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs pârâta Primăria com. Padina, în temeiul art. 304 pct.

6, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că dispoziția nr. 240/2006 nu a intrat în circuitul

civil, astfel că putea fi revocată în urma controlului de legalitate din partea

prefectului. Greșit s-a reținut că nu se poate analiza întinderea dreptului reclamantelor,

din moment ce dispozițiile ulterioare privesc tocmai acest aspect.

Recursul nu este fondat.

Analizând lucrările dosarului

s-a constatat că prin dispoziția nr. 240 din 08 septembrie 2006 emisă de Primarul

com. Padina s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate

și utilajele din localul morii.

Ulterior, dispoziția inițială

s-a revocat și s-a emis o nouă dispoziție nr. 361 din 21 iulie 2009, prin care s-a

propus acordarea de măsuri reparatorii pentru casa de locuit în suprafață de 60

m.p. și moara construită pe o suprafață de 5 m.p. și s-a respins acordarea de măsuri

reparatorii pentru utilajele și instalațiile din localul morii cu motivarea că acestea

nu se încadrează în disp. art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Cea de-a doua dispoziție

a fost anulată prin sentința civilă nr. 309/2009 a Tribunalului Mehedinți, iar după

pronunțarea sentinței pârâta a mai emis o nouă dispoziție nr. 63 din 19

februarie 2010 având același conținut ca dispoziția anulată de instanța de judecată.

Așa cum corect a reținut

instanța de apel, unitățile sau entitățile învestite cu soluționarea notificărilor

potrivit Legii nr. 10/2001 nu acționează ca reprezentanți ai puterii publice a statului,

ci în calitate de persoane juridice care îndeplinesc acte de dispoziție cu privire

la bunurile din patrimoniul lor.

Se întâmplă astfel și

în situația în care deținător al bunului este unitatea administrativ-teritorială,

când primarul emite dispoziția, nu în calitate de autoritate administrativă, ci

de reprezentant al persoanei juridice.

De aceea, dispoziția primarului

nu se poate revoca, întrucât natura actului (act juridic civil, de dispoziție asupra

unui bun din patrimoniu) îl exclude de la incidența legii contenciosului administrativ.

În acest sens, prevederile

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 statuează că dispoziția de restituire în

natură a imobilului sau de acordare a măsurilor reparatorii are forța probantă a

unui înscris autentic și, ca atare, o anulare sau o revocare a dispoziției nu se

mai poate realiza pe cale administrativă, aceasta fiind supusă doar controlului

judecătoresc.

Nu poate fi reținută nici

cealaltă critică inserată în motivarea recursului, întrucât contestația formulată

de reclamante nu privește întinderea dreptului, ci anularea celei de-a doua dispoziții

emisă cu încălcarea prevederilor legii speciale de reparație.

Față de aceste considerente

recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria com. Padina împotriva deciziei nr. 211 din 28 iunie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2011.