CASE OF VERLAGSGRUPPE NEWS GMBH v. AUSTRIA (No. 2)

Reclamantul este o societate de responsabilitate limitată cu sediul său înregistrat la Viena. Este proprietarul și editorul revistei săptămânale News. La 2 noiembrie 2000, reclamantul a publicat un articol în News în care a raportat despre în așteptare investigații privind suspiciunile de evaziune fiscală la scară largă împotriva dlui G., directorul administrator al unei întreprinderi cunoscute producătoare de pistole. Articolul a fost însoțit de o poză a dlui G. Raportul informează cititorul că sediul dlui G. a fost căutat în primele ore ale 31 octombrie. El a fost suspectat că a evadat impozitele de până la 500 de milioane de Schilling austriac (mai mult de 36 de milioane de euro). Articolul a afirmat că News a fost în posesia de numeroase documente (carte de la avocații domnului G., un dosar de instanță din Luxemburg, calculele costurilor și listele clienților societății G. etc.) cu privire la această suspiciune pe care a susținut-o obținut-o prin propriile sale cercetări intense. Cele mai importante documente au fost scrisorile avocaților domnului G. din care a urmat că o încercare de a ucide pe domnul G. a avut loc la Luxemburg în 1999, care nu au venit la atenția autorităților austriece sau a mass-media în acel moment. Încercarea a fost posibilă la instigarea unuia dintre partenerii de afaceri ai domnului G. care, potrivit avocatului său, a acționat ca un fiduciar pentru el. Articolul apoi a presupus că încercarea este legată cumva de rețeaua dlui G. de companii care au fost examinate de autoritățile fiscale. Acesta a citat un agent fiscal anonim care a afirmat că, în conformitate cu investigațiile societăților dubioase cu un scaun în străinătate, au eliberat facturi pentru „serviciile organizaționale” societății G. pentru a reduce câștigurile sale în Austria. Totuși, în conformitate cu acest oficial fiscal, structura complexă a societăților interrelați a fost aleasă pentru a disimula faptul că dl G. a fost proprietarul lor și pentru a evita consecințele juridice ale acestui fapt. Articolul a declarat în cele din urmă că dl G. a avut legături strânse cu Partidul Libertății austriac (Freiheitliche Partei Österreichs), din care a dat câteva exemple, și astfel, cazul a avut și o dimensiune politică. 10. („reclamantul”) a introdus o procedură în temeiul articolului 78 din Legea privind drepturile de autor (Urheberrechtsgesetz) împotriva societății reclamante, solicitând că acesta din urmă să fie interzis să își publice imaginea în legătură cu rapoartele referitoare atât la procedura de evaziune fiscală pe care le-a întârziat împotriva lui, cât și la tentativa de crimă. 11. La 28 decembrie 2000, Curtea Comercială de la Viena (Handelsgericht), acordând cererea în parte, a emis o injuncție preliminară (einstweilige Verfügung) împotriva societății reclamante care interzic să publice o imagine a reclamantului în contextul rapoartelor privind acuzațiile de evaziune fiscală împotriva acestuia, în măsura în care el nu a fost descris ca fiind suspect, ci ca fiind comis infracțiuni, până la adoptarea unei decizii finale în cadrul procedurii principale de injuncție. 12. Curtea a remarcat că, în evaluarea dacă o persoană are dreptul la protecție a poziției sale în temeiul articolului 78 din Legea privind drepturile de autor în contextul procedurii penale, interesele respective trebuie să fie echilibrate în funcție de criteriile elaborate în secțiunea 7a și 7b din Legea media (Mediengesetz). Curtea a remarcat că reclamantul este un magnat de afaceri. Întreprinderea sa a fost liderul pieței în echiparea forțelor de poliție cu pistoluri. Deși reclamantul a fost bine cunoscut în cercurile profesionale el nu a fost cunoscut de public larg și imaginea lui a fost publicată doar în reviste producătorilor de arme până acum. Cu toate acestea, subiectul, și anume procedurile de evaziune fiscală pe calea unui magnat industrial a cărui întreprindere era bine cunoscută și prestigiosă în Austria, era de interes public. Referindu-se la art. 7a § 2 alineatul (2) din Legea media, instanța a considerat că interesul public în primirea acestor informații depășește interesul reclamantului în protecția identitatii sale. Curtea a concluzionat că raportarea acestui subiect și publicarea poziției reclamantului era, în principiu, permisă, atâta timp cât nu încalcă dreptul său de a fi presupus nevinovat (Secțiunea 7b din Legea privind media), precum și trecerea articolului citand oficialul fiscal care descria suspiciunile împotriva dlui G. ca și cum ar fi deja dovedit. 13. Referindu-se la secțiunea 7a § 2 alineatul (1) din Legea media, instanța a respins cererea reclamantului de a se interzice societății reclamante să își publice imaginea în contextul rapoartelor cu privire la tentativa de ucidere a căror victimă a fost. Acesta a constatat că există un interes public în raportarea care nu a fost depășit de interesul reclamantului în protecția identitatii sale, deoarece raportul nu a interferat cu viața sa strict privată sau a condus la expunerea publică. 14. La 26 aprilie 2001, Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht) a susținut această decizie. 15. La 10 iulie 2001, Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof), care a permis recursul reclamantului în parte, a extins domeniul de aplicare al injuncției preliminare, în măsura în care societatea reclamantă a fost interzisă să publice orice imagine a reclamantului în contextul rapoartelor privind procedura de evaziune fiscală pe care îl așteaptă împotriva acestuia, indiferent de textul însoțitor. 16. Curtea a constatat că instanțele inferioare nu au luat în considerare natura infracțiunii care erau în joc, la aplicarea dispozițiilor menționate mai sus din Legea privind media. Acesta a remarcat, în special, faptul că reclamantul era suspect de evaziune fiscală, care era o infracțiune mai mică inculpabilă (Vergehen), în sensul articolului 7a alineatul (2) din Legea privind media, în cazul în care interesele legitime ale reclamantului au fost rănite de o divulgație a poziției sale. În astfel de cazuri, interesul reclamantului pentru o protecție a imaginei sale a prevaleat asupra interesului public în publicul său public. 17. interesul de a nu-și publica imaginea în contextul rapoartelor privind procedurile de evaziune fiscală pe care le-a întârziat împotriva lui a depășit interesul public pentru a primi astfel de informații. În acest context, instanța a remarcat, în special, faptul că investigațiile privind evaziunea fiscală nu sunt publice și că funcționarii autorităților fiscale sunt obligați de secretul fiscal. Astfel, nu există niciun interes public în primirea acestor informații împreună cu imaginea suspectului, indiferent de modul în care reclamantul a obținut informațiile. Chiar dacă reclamantul ar fi reușit să obțină informații privind procedurile de evaziune fiscală fără să incite oficialii să încalce secretul fiscal, informațiile ar fi fost destinate să fie secrete și nu există niciun interes public legitim pentru primirea acestuia. 18. Hotărârea Curții Supreme a fost îndreptate pe reclamant la 5 septembrie 2001. 19. Secțiunea 78 din Legea privind drepturile de autor, în măsura în care este relevantă, se citește după cum urmează: „(1) Imaginile persoanelor nu trebuie să fie expuse public, nici în nici un fel să fie accesibile publicului, în cazul în care prejudiciul ar fi cauzat intereselor legitime ale persoanelor în cauză sau, în cazul în care au murit fără a fi autorizat sau ordonat publicarea, cele ale unui rude apropiat.” 20. Începând cu hotărârea sa din 23 septembrie 1997 (4 Ob 184/97, MR 1997, 302), Curtea Supremă a afirmat în mod constant că, în contextul rapoartelor privind procedurile penale, secțiunea 78 pf, Legea privind drepturile de autor trebuie interpretată în lumina articolului 7a din Legea media. 21. Dispozițiile relevante ale Actului privind media se citesc după cum urmează: „(1) În cazul în care se publică, prin intermediul oricărui mediu, un nume, o imagine sau alte informații care pot duce la divulgarea unui cerc mai mare, nu direct informat, a persoanelor cu privire la identitatea unei persoane care 1. a fost victimă de o infracțiune pedepsită de instanțe, sau 2. este suspectat că a comis sau a fost condamnat pentru o infracțiune pedepsită, și în cazul în care interesele legitime ale persoanei respective sunt rănite astfel și nu există niciun interes public predominant în publicitatea acestor detalii din cauza poziției persoanei în societate, a unei alte legături cu viața publică sau din alte motive, victima are o cerere împotriva proprietarului mediului (pusher) pentru daune pentru prejudiciul suferit. În plus, se aplică secțiunea 6 alin. (1) a doua teză. (2) În orice caz, interesele legitime ale victimei trebuie să fie rănite în cazul în care publicarea 1. în cazul subsecțiunea (1) 1 este acela de a provoca o interferență cu viața strict privată a victimei sau cu expunerea sa, 2. în cazul subsecțiunii (1) 2 se referă la un minor sau pur și simplu la o infracțiune mai mică inculpabilă (Vergehen) sau poate aduce atingere disproporționată a progresului victimei. ...” (1) În cazul în care o persoană care este suspectată că a comis o infracțiune pedepsită, dar care nu a fost condamnat în sfârșit, este descrisă într-un mediu ca vinovat, sau ca infractor și nu doar un suspect, victima are o cerere în daune împotriva proprietarului medicului (publisher) pentru prejudiciul suferit. În plus, se aplică secțiunea 6 alin. (1) a doua teză. ...” 22. În conformitate cu art. 17 din Codul Penal (Strafgesetzbuch) infracțiuni inculpabile sunt toate infracțiuni pedepsite cu mai puțin de trei ani de închisoare.