ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față În baza actelor din dosar constată următoarele : La 30 mai 2011, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție plângerea penală formulată de petiționarul A.I. împotriva procurorului militar col. R.G. din cadrul acestei secții, solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru infracțiunea generică de corupție. Ulterior petentul revine în cuprinsul plângerii la ideea sa de bază, respectiv încheierea 63/2003 a Curții Supreme de Justiție, precum și încheierea 224/2005 a aceleiași instanțe iar la 11 iulie 2011 Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, a trimis plângerea de față, spre competentă soluționare, Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție.

Prin Rezoluția nr. 107/P/2011 din 22 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de colonel magistrat R.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 271 și art. 289 C. pen. Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că în urma cercetărilor efectuate, nu au rezultat date privind săvârșirea de către magistratul militar a vreunei infracțiuni cu prilejul soluționării cauzei penale ce a avut ca obiect plângerea numitului A.I., activitatea acestuia fiind circumscrisă cadrului procesual legal.

Astfel, prin încheierea nr. 63 din 05 mai 2003 la care face referire petentul, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus scoaterea de pe rol a dosarului privind cererea formulată de A.I., prin care solicita revizuirea Deciziei penale nr. 106 din 07 octombrie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte pentru efectuarea actelor de cercetare conform art. 399 C. proc. pen. Actele de cercetare au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara , iar prin Sentința penală nr. 128 din 8 octombrie 2003 Tribunalul Militar Timișoara a respins cerere de revizuire. În ce privește încheierea nr. 224 din 10 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de asemenea de către petent, prin aceasta s- a dispus scoaterea de pe rolul instanței a plângerii formulate de A.I.

și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, în vederea efectuării actelor de cercetare față de procurorul militar J.S. Ulterior, prin rezoluția nr. 18/P/2006 din 02 august 2006, unitatea de parchet menționată a dispus neînceperea urmăririi penale, soluția fiind menținută prin hotărâre judecătorească definitivă. Plângerea formulată de petiționar, în baza art. 278 C. proc. pen. , împotriva sus-arătatei Rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 201/11-2/2011din 8 august 2011 a Procurorului Militar - Șef al Secției Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că, din analiza actelor premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză, s-a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică deoarece învinuirile aduse persoanei reclamate (intimatul ) sunt neîntemeiate și nesusținute de probe.

Împotriva aceleiași prime Rezoluții nr. 107/ P / 2011 din 22 iulie 2011- petiționarul A.I. a formulat, întemeindu-și-o pe prevederile art. 278 1 C. proc. pen., plângerea de față. La termenul din 18 ianuarie 2012 , când a avut loc judecarea cauzei, petiționarul a lipsit, solicitând, potrivit plângerii scrise ( fila 1), pe fond, admiterea plângerii, cu consecința desființării rezoluțiilor și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale întrucât rezoluția adoptată este nelegală. Plângerea nu este fondată. Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchet față de magistratul (procuror militar) intimat este legală și temeinică, întrucât, din actele premergătoare efectuate, nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că acesta a săvârșit faptele reclamate.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa. Soluțiile dispuse de procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor, sunt prevăzute căi de atac specifice. Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părțile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca adoptarea unei soluții să poată fi considerată, prin ea însăși, o infracțiune. Dacă s-ar admite ca împotriva magistraților care au adoptat o soluție sau au dat o hotărâre judecătorească să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Soluționând cauza în care petiționarul a fost parte și adoptând o soluție - întâmplător, defavorabilă acestuia - intimatul nu a făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte date în competența sa prin lege, să dispună o soluție potrivit convingerii sale obiective și nepărtinitoare, apreciind complet și just probele administrate în cauză motiv pentru care în sarcina sa nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale. În consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis fapte care să atragă răspunderea penală a acestuia Înalta Curte, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., va respinge plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluție care va fi menținută. Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 107/P/2011 din 22 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2012.