ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei penale
de față;
La 25 octombrie 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 8828/1/2010
plângerea petentului C.P.O. împotriva rezoluției nr. 1190/II-2/2010 din 22
septembrie 2010 a procurorului șef al Secției de Combatere a Infracțiunilor
Conexe Infracțiunilor de Corupție.
Plângerea nu a fost
motivată.
Înalta Curte a dispus
atașarea dosarului nr. 1190/II-2/2010, în care s-a pronunțat rezoluția din 22
septembrie 2010.
Analizând actele și
lucrările dosarului, constată că prin rezoluția din 2 august 2010 dată în
dosarul nr. 14/P/2010 a Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție – Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de C.P.O., ofițer de poliție la I.J.P.F. Suceava, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu
prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C.
pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit.
c) din Legea nr. 78/2000.
Prin rezoluția din 22
septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –
Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe
Infracțiunilor de Corupție, procurorul șef a admis plângerea formulată de C.G.N.
și a infirmat, din oficiu, dispoziția de neîncepere a urmăririi penale din Rechizitoriul
nr. 38/P/2006 al Serviciului Teritorial Suceava din cadrul Direcției Naționale
Anticorupție, numai în ceea ce-l privește pe C.P.O.
De asemenea, a
infirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 14/P/2010 din 2 august
2010 în totalitate și a dispus reluarea cercetărilor.
Împotriva acestei din
urmă soluții a formulat plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., petentul C.P.O.
Înalta Curte constată
că prin rezoluția procurorului șef din 22 septembrie 2010 nu s-a dispus vreuna
din soluțiile care, conform dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C.
proc. pen., să facă obiectul unei astfel de plângeri, respectiv nu este o
rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a
rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a
urmăririi penale.
Conform Deciziei LVII
din 20 iulie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs
în interesul legii, „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a
actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele
decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată,
reglementate de art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă”.
Având în vedere
aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată
de petent și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la
cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea
formulată de petiționarul C.P.O. împotriva rezoluției nr. 1190/II-2/2010 din 22
septembrie 2010 a procurorului șef al Secției de Combatere a Infracțiunilor
Conexe Infracțiunilor de Corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei
cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie
2011.