ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4388/2012

Asupra recursului, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9

martie 2011 pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta S.C. T.A.C. SRL a

chemat în judecată pe pârâtele Banca R. SA, reprezentată prin Agenția Argeș, Banca

Națională a României - Sucursala Argeș reprezentantă a C.I.P. și Banca B.C.R.L.

SA, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea

incidentului de plată menționat în C.I.P. cu privire la Biletul la Ordin, din

14 decembrie 2009, emis de Banca B.C.R.L. SA, pe numele debitoarei SC T.A.C. SRL

și obligarea persoanei declarante, SC Banca R. SA, la radierea datelor privind

incidentul de plată referitor la acest titlu.

Prin sentința comercială nr. 598/C din

11 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș a fost admisă cererea

formulată de reclamantă împotriva pârâtelor, pentru anulare incident de plată

înscris în C.I.P. și obligarea persoanei declarante la radierea datelor,

privind incidentul de plată referitor la bilet la ordin din 14 decembrie 2009;

s-a dispus, în contradictoriu cu pârâtele, anularea mențiunii efectuată în C.I.P.,

la solicitarea persoanei declarante SC Banca R. SA, nr. 164302 din 17 ianuarie

2011, radierea din Fișierul Național al Persoanelor de Risc, Fișierul Național

de Incidente de Plăți și Fișierul Național de Bilete la Ordin, a datelor în

legătură cu incidentul de plată privitor la bilet la ordin din 14 decembrie

2009, emis de Banca B.C.R.L. SA, pe numele debitoarei SC T.A.C. SRL.

În motivarea hotărârii, prima instanță

a reținut, în esență, că, în cauza dedusă judecății, cu respectarea

prevederilor Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 1/2001, pârâta Banca

R. SA a formulat cerere de înscriere a refuzului bancar în FNC.

Conform art. 36 din Regulamentul Băncii

Naționale a României nr. 1/2012, un incident de plată poate fi anulat, printr-o

hotărâre judecătorească definitivă, ca urmare a constatării unei erori sau

omisiuni a persoanei declarante, sau din alte motive, prevăzute de

reglementările Băncii Naționale a României.

Tribunalul a reținut că legea permite

anularea unui incident de plată, chiar și în situația în care, nu a existat o

eroare sau omisiune a persoanei declarante, neprevăzând, însă, o enumerare a

motivelor pentru care instanțele de judecată ar proceda la anularea

incidentelor de plată, urmând ca instanțele să aprecieze, de la caz la caz, în

funcție de situația de fapt, dacă se impune sau nu anularea incidentului de

plată. Aprecierea de către instanță a situației de fapt, ce a condus la

înregistrarea unui incident de plată, trebuie tăcută prin raportare la domeniul

de aplicare a Regulamentului nr. 1/2012, privind organizarea și funcționarea,

la Banca Națională a României, a C.I.P., astfel cum este definit în art. 1

alin. (2) din Regulament, respectiv sancționarea actelor și faptelor, având

potențial fraudulos, litigios și/sau producând riscuri de neplată.

Înregistrarea incidentelor de plată este

menită să sancționeze acele acte și fapte, având potențial fraudulos, litigios și/sau

producând riscuri de neplată, or, astfel cum rezultă din situația de fapt descrisă,

în speță, a apreciat prima instanță, nu există nicio astfel de faptă frauduloasă,

litigioasă sau cu risc de neplată, incidentul de plată având la bază o simplă eroare.

În consecință, apreciind că reclamanta

a îndeplinit cu bună - credință și la termen, obligațiile de plată față de partenerul

contractual, izvorâte din contractul de leasing, îndeplinirea prealabilă a acestora

rezultând din adresele din data de 17 ianuarie 2011, respectiv 24 ianuarie 2011

emise de către Banca B.C.R.L. SA, depuse la dosar, ținând cont, totodată, și de

considerentele anterior evocate, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei,

astfel cum a fost formulată.

împotriva acestei sentințe, Banca

B.C.R.L. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Prin încheierea pronunțată la data de 9

noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, în baza art. 84 C. proc. civ., a calificat calea de atac ca fiind apel

și potrivit R.O.I. și a planificării de permanență, s-a trecut cauza la completul

legal constituit.

Prin decizia nr. 4/A-C din 18 ianuarie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a fost admis apelul declarat de pârâta SC Banca B.C.R.L. SA, a fost schimbată

sentința apelată, în sensul că pe fond, a fost respinsă acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut, în esență, că înregistrarea incidentului de plată s-a produs ca urmare

a faptului că reclamanta SC T.A.C. SRL și-a executat cu întârziere obligația principală

de plată, în executarea contractului de leasing nr. XX, astfel că s-a trecut la

executarea biletelor la ordin emise în vedere garantării obligațiilor asumate, iar

în momentul introducerii la plată a biletului la ordin, nu exista suficient disponibil

în contul debitoarei - reclamante.

În aceste condiții, potrivit art. 3 și

art. 13 Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 1/2012, privind organizarea

și funcționarea la Banca Națională a României a C.I.P., pârâta Banca R. SA, în calitate

de bancă trasă, a transmis la C.I.P. o cerere de înscriere a refuzului bancar, procedând

în mod legal.

Totodată, reținerea primei instanțe, în

sensul că reclamanta a îndeplinit cu bună credință și la termen obligațiile de plată,

față de partenerul contractual, izvorâte din contractul de leasing, s-a constatat

a fi infirmată de „Lista de facturi și încasări contract", depusă de apelantă

la dosar, din care rezultă plata cu întârziere a ratelor contractuale.

În termen legal, împotriva acestei decizii,

reclamanta SC T.A.C. SRL a declarat recurs, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate

sub aspectul instituit de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În opinia recurentei, instanța de apel

nu face analiza hotărârii pronunțate de instanța de fond, nici nu arată pentru care

considerent această hotărâre este greșită, și nici nu indică considerentele pe care

se sprijină instanța când pronunță admiterea apelului, fapt ce atrage nulitatea

hotărârii pronunțate în apel, prin încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (5) C.

proc. civ..

Totodată, susține recurenta, „instanța

de apel face confuzie în interpretarea dispozițiilor normative ale Ordinului Băncii

Naționale a României nr. 1/2001, întrucât acest act normativ reglementează situațiile

în care se sancționează un agent economic are un risc ridicat de neplată, fapt ce

poate cauza riscuri și pagube, de aceea măsura înscrierii în C.I.P. vine ca o măsură

de protecție împotriva potențialelor fraude".

În situația de fată, arată recurenta, nu

a existat nici un fel de pagubă sau fraudă sau orice risc din partea recurentei

și nici din partea Banca B.C.R.L. SA, care a încasat integral contravaloarea contractului

de leasing.

În cazul de față, arată recurenta, a fost

o eroare recunoscută chiar de către Banca B.C.R.L., nefiind vorba de o fraudă sau

un risc la care să fi fost supusă intimata, aceasta din urmă recunoscând că a încasat

integral debitul (prin adresele din 17 ianuarie 2011 și 24 ianuarie 2011).

Astfel, conchide reclamanta, instanța trebuia

să mențină hotărârea pronunțată de Tribunalul Specializat (fost Comercial) Argeș,

ca fiind legală și temeinică.

Se susține că, din lecturarea deciziei

atacate, nu se poate reține care anume au fost considerentele pentru care curtea

a apreciat că hotărârea instanței de fond este greșită, nefiind indicat nici care

anume text de lege a fost încălcat de prima instanță la pronunțarea soluției.

Intimatele-pârâte Banca Națională a României

- Sucursala Argeș - C.I.P. București, Banca B.C.R.L. SA București și Banca R. SA

București - Agenția Argeș nu au formulat întâmpinare.

Analizând decizia recurată, în raport de

criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept

invocate, Înalta Curte constată următoarele:

În motivarea acțiunii, reclamanta precizează

că are în derulare cu pârâta Banca B.C.R.L. SA un contract de leasing pentru care

a lăsat drept garanție a bunei execuții contractuale biletul la ordin din 14

decembrie 2009, în valoare de 58.902,16 RON, la Banca R. Agenția Argeș.

Întrucât reclamanta și-a executat cu întârziere

obligația principală de plată, în executarea contractului de leasing XX, s-a trecut

la executarea debitului prin introducerea la plată a biletului la ordin, emis pentru

garantarea plății, însă la data introducerii la plată, în contul reclamantei debitoare,

nu exista suficient disponibil și în consecință, Banca R. SA, în calitate de bancă

trasă, a transmis la C.I.P. o cerere de înscriere a refuzului bancar în Fișierul

Național de bilete la ordin, potrivit dispozițiilor Regulamentului nr. 1/2012 privind

organizarea și funcționarea la Băncii Naționale a României, a C.I.P..

În adresa din 17 ianuarie 2011, invocată

în motivarea acțiunii se menționează de către Banca B.C.R.L. SA că se solicită retragerea

biletului la ordin în sumă de 58.902,16 RON emis de reclamantă, întrucât s-a achitat

prin alt ordin de plată suma restantă.

Astfel fiind, se confirmă cele reținute

în mod legal în considerentele deciziei recurate, că reclamanta și-a executat cu

întârziere obligația principală de plată fapt ce a determinat creditorul să introducă

la plată bilet la ordin lăsat ca garanție de bună execuție a debitului principal.

În consecință, reclamanta nu poate invoca

propria culpă privind executarea cu întârziere a obligației principale, fapt ce

a generat încercarea creditorului de a-și încasa creanța pe calea subsidiară a garanției

materializată în biletul la ordin, care nu a avut acoperire la data scadentă, 6

ianuarie 2011, pentru a solicita anularea incidentului de plată.

În concluzie, Înalta Curte constată că

în speță s-a dispus, în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 2 Regulamentul

nr. 1/2012, precitat, înregistrarea reclamantei în C.I.P..

Față de considerentele expuse, Înalta

Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC T.A.C. SRL Căteasca împotriva deciziei nr. 4/A-C

din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2012.