ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5164/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel

Galați, reclamanta SC N. SRL Nicorești, a solicitat anularea raportului de inspecție

fiscală din 17 aprilie 2008, precum și a deciziei de impunere fiscală din 21

aprilie 2008 prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare

în sumă totală de 800.621 RON constând în: impozit pe profit în sumă de 388.663

RON și T.V.A. în sumă de 411.958 RON.

În motivarea acțiunii

sale, reclamanta a susținut că a contestat aceste acte de impunere fiscal la data

de 14 mai 2008, dar autoritatea pârâtă nu a soluționat contestația nici la data

de 18 iunie 2008, motiv pentru care a sesizat curtea cu acțiunea de față.

Ulterior, la data de 27

iunie 2008 prin decizia nr. 59 din 27 iunie 2008 D.G.F.P. Galați soluționând contestația

a respins-o, motiv pentru care și-a completat acțiunea, solicitând și anularea acestei

decizii.

La termenul de judecată

din data de 17 februarie 2009, a formulat cerere de intervenție în interes propriu

SC P.P.I. SRL, justificându-și interesul prin aceea că a fuzionat prin absorbția

reclamantei, astfel încât obligațiile fiscale ale acesteia îi sunt opozabile.

Din actele de impunere

fiscală, rezultă că reclamanta a contestat suma stabilită cu titlu de impozit pe

profit pentru perioada 2002-2007 în sumă totală de 376.954 RON, precum și sume stabilite

cu titlu de T.V.A. pentru aceeași perioadă. Reclamanta a contestat împrejurarea

că decizia de impunere fiscală nu i-a fost comunicată în termenul legal, astfel

încât nu și-a putut formula apărării în plus, sumele calculate pentru anul fiscal

2002 ar fi fost prescrise fața de data de începe a controlului, la data de 1 septembrie

2009.

În dezvoltarea motivelor

acțiunii sale, reclamanta a analizat pe fiecare an în parte, sumele impuse atât

cu titlu de impozit pe profit cât și T.V.A., susținând că au fost greșit stabilite.

În dovedirea susținerilor

sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.

Reclamanta a depus la

dosarul cauzei raportul de inspecție fiscală din 17 aprilie 2008, precum și a decizia

de impunere fiscală din 21 aprilie 2008 prin care au fost stabilite în sarcina aceste

obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 800.621 RON, constând în impozit

pe profit în sumă 388.663 RON și T.V.A. în sumă de 411.958 RON, aferente anilor

fiscali 2002-2007.

A mai depus reclamanta

la dosarul cauzei decizia nr. 59 din 27 iunie 2008 a D.G.F.P. Galați prin care a

fost respinsă contestația ca nefondată, fiind menținute sumele reținute în sarcina

sa.

Față de volumul mare de

acte și lucrări, la cererea reclamantei curtea a încuviințat efectuarea unei expertize

contabile având drept obiective a se stabili data scadentei sumelor datorate de

reclamantă bugetului, funcție de care sa se stabilească prescriptibilitatea acestora,

deductibilitatea unor sume de bani investite în achiziționarea de piese de schimb

folosite în procesul de producție, cheltuielile necesare achiziționării de combustibil

pentru parcul auto și T.V.A.-ul aferent, cheltuielile și pierderile aferente creșterii

de animale precum și sumele datorate de reclamantă cu titlu de T.V.A.

La toate acestea, la termenul

din data de 21 aprilie 2009, au fost suplimentate obiectivele expertizei.

Din concluziile raportului

de expertiza și răspunsurile la obiecțiunile părților, necontestate de către D.G.F.P.,

a rezultat că în mod eronat au fost avute în vedere rezultatele fiscale ale anului

2002, perioadă de timp situată in afara termenului de prescripție de 5 ani. Pentru

perioada de timp verificată, respectiv 01 ianuarie 2003-31 iulie 2007, s-a constatat

că impozitul pe profit datorat de reclamantă pentru întreaga perioadă verificată

este de numai 35.485 RON, iar T.V.A. corespunzător a fost de numai 51.576 RON.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 270 din 2 decembrie

2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC N. SRL Nicorești, în contradictoriu

cu pârâtele D.G.F.P. Galați și A.F.P. Tecuci și cererea de intervenție în interes

propriu formulată de SC P.P.I. SRL și a modificat actele de impunere fiscală contestate

de reclamantă, pe care le-a menținut până la limita sumei de 87.061 RON potrivit

raportului de expertiză contabilă.

Pentru a hotărî astfel

prima instanța a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră

vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau

prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea

referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești

competente pentru realizarea în concret a dreptului său.

În cauza dedusă judecății,

prima instanța, însușindu-și concluziile raportului de expertiza, a reținut ca reclamanta

a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, prin probele administrate

in dosarul cauzei.

Astfel din concluziile

raportului de expertiza a rezultat ca obligațiile fiscale ale reclamantei sunt până

la limita sumei reținute prin expertiză, adică 87.061 RON. Analitic, pentru fiecare

sumă în parte, expertiza a recalculat dinamica veniturilor și cheltuielilor deductibile

fiscal, în funcție de care a corectat rata T.V.A. datorat de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Galați, în nume propriu și în numele A.F.P. Tecuci,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ., pârâta D.G.F.P.

Galați a arătat în esență următoarele:

- Instanța de fond a admis

acțiunea reclamantei și cererea intervenientei, a dispus modificarea actelor de

impunere fiscală până la limita sumei de 87.061 RON potrivit raportului de expertiză,

fără să precizeze care sunt actele administrative pe care le modifică.

- În mod eronat și-a însușit

instanța de fond, concluziile raportului de expertiză – care au fost contestate

de pârâta–recurentă, nu a analizat actele deduse judecății, a pronunțat o hotărâre

fără motivare și temei legal.

- Anularea în parte a

actelor de impunere, până la limita unor sume care nu cuprind și majorările de întârziere

denaturează total situația fiscală a societății reclamante.

– De asemenea se arată

că expertul a efectuat din oficiu la alte constatări care nu s-au încadrat în obiectivele

dispuse, verificând integral situația fiscală a societății fără ca reclamanta să

fi contestat unele sume.

- A arătat recurenta că

expertiza a fost vădit subiectivă, că instanța de fond a ignorat în ceea ce privește

sumele stabilite pentru 2002, faptul că societatea a fost avizată încă din 23 august

2007 pentru prezentarea documentelor contabile justificative,

- Instanța de fond nu

s-a pronunțat pe chestiunea prescripției executării sumelor datorate pentru 2002,

nefăcându-se dovada nelegalității deciziei nr. 4203/2003.

În fine, s-a mai precizat

de recurentă că intervenienta nu invocă un drept propriu, susținerile sale privind

preluarea datoriilor fiind pur teoretice , reclamanta fiind radiată de la O.R.C.

Intimatele, reclamanta

și intervenientă au formulat note scrise și au învederat că într-adevăr instanța

de fond din eroare a menținut suma de 87.061 RON ca reprezentând obligațiile fiscale

stabilite de expert pentru perioada analizată în loc de suma de 130.190 RON.

Înalta Curte, analizând

cererea de recurs, motivele invocate, normele incidente în cauză, precum și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ. , constată că sunt incidente dispozițiile

art. 312 alin. (5) C. proc. civ. privind casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea de față

reclamanta SC N. SRL Nicorești – și ulterior prin cererea de intervenție în interes

propriu - SC P.P.I. SRL au solicitat anularea raportului de inspecție fiscală

din 17 aprilie 2008, al deciziei de impunere fiscală din 21 aprilie 2008 și a deciziei

nr. 59 din 27 iunie 2008 emise de D.G.F.P. Galați.

Din considerentele și

dispozitivul sentinței civile recurate, nu se poate stabili care acte administrative

fiscale au fost anulate, modificate în parte – pentru ce obligații fiscale, pentru

ce perioadă.

Instanța de fond a făcut

trimitere în considerente la raportul de expertiză dar în mod eronat a preluat din

concluziile acestuia, așa cum și recurenta și însăși reclamanta și intervenienta

sunt de acord, respectiv suma de 87,061 RON în loc de 130.190 RON.

Înalta Curte observă,

de asemenea că instanța de fond a încuviințat ca obiective ale expertizei – lămurirea

unor împrejurări de drept și nu de fapt așa cum prevede art. 201 C. proc. civ.

Asupra chestiunilor de

drept de genul – dacă sumele aferente anului 2002 pot fi considerate prescrise,

dacă anumite cheltuieli pot fi considerate deductibile prin raportare la documentele

justificative; trebuie să se pronunțe numai instanța de judecată chiar dacă ar putea

avea ca repere anumite considerente din expertiză, având în vedere prevederile legale

incidente și materialul probator.

Instanța de fond nu a

stabilit care sume sunt contestate de reclamantă din cele cuprinse în actele administrativ

fiscale ce fac obiectul acțiunii, nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare

a executării pentru suma de 800.621 RON, nu s-a pronunțat pe excepția prescripției

în fapt și în drept în raport de documentele justificative.

Procedând în acest mod,

instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, nefiind individualizate actele

administrative fiscale modificate parțial, nu a făcut minime motivări (art. 261

pct. 5 C. proc. civ.) pentru fiecare obligație fiscală și perioadă în parte ci a

preluat în mod nejudicios concluziile expertizei financiar – contabile – expertul

depășindu-și competențele.

Față de cele arătate mai

sus, în raport de art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va admite recursul, se va

casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. Galați, în nume propriu și în numele A.F.P. Tecuci, împotriva sentinței

nr. 270 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.