ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1540/2008

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 744 din 7 decembrie 2007, a admis

acțiunea formulată de reclamantul

M.T.,

în contradictoriu cu C.J.P.

Cluj, a anulat hotărârea din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta

din urmă să-i recunoască reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000, pentru perioada 10 octombrie 1940 – 06 martie 1945, începând cu data

de 01 decembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, din declarațiile martorilor U.L. și D.I., completate

în cazul martorului U.L. și cu hotărârea din 17 februarie 2005 emisă de pârâtă,

prin care i-a fost recunoscută acestuia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

precum și declarația martorei A.A., rezultă refugiul reclamantului, împreună cu

familia, din satul G., județul Cluj, în localitatea G.A., din același județ, din

octombrie 1940, până la sfârșitul războiului.

Cu privire la motivul

refugiului instanța a reținut că, potrivit declarațiilor martorilor care au relatat

fapte cunoscute personal, acesta a fost persecuția etnică instaurată în zonă și

urmare căreia tatăl reclamantului, primar în comuna G., a fost în pericol de a fi

omorât de groful local, după ce mai întîi îi omorîse toate animalele din gospodărie.

Față de aceste probe instanța

de fond a conchis că, în speță, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta - C.J.P. Cluj, cu motivarea că potrivit

legii, trebuie să existe două surse de informare care să indice împreună aceleași

date referitoare la perioada și împrejurările refugiului, iar în speță a fost audiat

un singur martor ale cărei afirmații sunt contradictorii.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de

suferit persecuții etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 4 din

H.G.

- nr. 127/2002,

dovada

acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora,

cu declarații de martori.

În dosarul de fond se

află declarațiile a trei martori, dintre care ultimul audiat în fața instanței,

toți fiind unanimi în relatările lor privind împrejurările refugiului,a cărui cauză

a fost persecuția etnică suferită de reclamant și familia lui, precum și perioada

în care aceștia au fost refugiați, aspecte de altfel menționate pe larg în considerentele

hotărârii de fond.

Pe cale de consecință,

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea

va respinge, ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 744 din 7 decembrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2008.