ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4260/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4260/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 52 din 29 aprilie
2009, Curtea de Apel Suceava în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10
lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 51 alin. (1) C. pen. a achitat pe
inculpatul D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de
art. 289 C. pen.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 5
iulie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr.
159/P/2007 s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina
inculpatului D.I. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor în formă calificată, în infracțiunea de fals intelectual prev. de
art. 289 C. pen., dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a acestuia
întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei sale (art. 51
C. pen.).
Prin aceeași
ordonanță s-a disjuns cauza față de inculpata L.V. și învinuiții C.F., Ș.G.F.
și continuarea cercetărilor față de aceștia de către Parchetul de pe lângă
Judecătoria Oradea.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 5
decembrie 2006, orele 14:00, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, a dispus
în Dosarul nr. 1540/P/2006 începerea urmăririi penale penale față de L.V.,
pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prev.
de art. 25 rap. la art. 246 cu referire la art. 248
1
C. pen., pentru
faptul că în data de 21 aprilie 2005, l-a determinat pe notarul public D.I.
să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu ce îi
reveneau în legătură cu eliberarea certificatului suplimentar de moștenitor nr.
98/2005 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2025, în
sensul că i-a solicitat notarului public să însereze în cele două acte
autentice numere cadastrale care nu se regăseau în schițele existente la
dosarele notariale și nu corespundeau cu numărul de parcelă 3472 din titlul de
proprietate 1748 din 28 februarie 1995 eliberat pe numele vânzătorului K.I.G.
și a defunctei T.R.M.
În completare, în
sarcina învinuitei a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea de
instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la abuz în
serviciu în formă calificată, fapte prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen.,
cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 rap. la art. 246 comb. cu art.
248
1
C. pen. cu referire la art. 258 C. pen., cu aplic, art. 41
alin. (2) C. pen., sens în care, s-a reținut că în cursul lunii martie și în
cursul lunii mai 2005, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale,
învinuita L.V. a solicitat topografului C.F. ca în interesul său, să
întocmească mai multe documentații cadastrale privind cumpărarea imobilelor
cumpărate de la K.I.G., care să ateste necorespunzător adevărului că ele sunt
amplasate într-o altă locație decât parcela 3472, astfel încât să reușească
intabularea dreptului său de proprietate în parcela 3778 corespunzătoare părții
vătămate C.P., imobile cu o valoare economică mult superioară celei
achiziționate de la K.I.G.
În concluzie, s-a
apreciat că prin această modalitate inculpata L.V. a reușit să obțină dreptul
de proprietate asupra unor terenuri identificate cu numerele cadastrale
inserate în aceste acte autentice, care însă nu corespund cu dreptul de
proprietate transmis de K.I.G. asupra inculpatei, în realitate luând în
stăpânire imobile pe alte amplasamente, cu o valoare de circulație vădit mai
mare și care erau în proprietatea de fapt și de drept a părții vătămate C.P.,
căruia i s-a cauzat un prejudiciu de 1.500.000 lei.
Totodată, în sarcina
învinuitei L.V., s-a reținut și faptul că a depus documentațiile cadastrale
cunoscând că sunt false la OC. P. Bihor și la Biroul de Carte funciară, pentru
înscrierea dreptului de proprietate știind că aceste înscrisuri vor produce
efecte juridice în sensul că își va intabula dreptul de proprietate nu asupra
terenului cumpărat,, ci asupra altei parcele mult mai valoroase, fapt pentru
care au fost reținute prevederile art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2)
C. pen.
În sarcina
învinuitului D.I. - notar public, s-a reținut corelativ cu faptele imputate
învinuitei L.V., că și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de
serviciu cu ocazia întocmirii celor două acte autentice (certificatul
suplimentar de moștenitor nr. 98/2005 și contractul de vânzare-cumpărare
autentic nr. 2025) prin aceea că la simpla dictare a învinuitei L.V. a inserat
în cele două acte autentice numere cadastrale care nu se găseau în schițele
cadastrale existente la dosarele notariale, schițele fiind întocmite ulterior
datei contractelor și nu anterior așa cum era necesar și legal, fără să existe
o relație de corespondență între obiectul actelor autentice și respectiv,
dreptul de proprietate cumpărat de învinuită de la K.I.G. identificabil cu
numărul de parcelă 3472 din titlu de proprietate din 28 februarie 1995.
În drept au fost
reținute în sarcina notarului public prevederile art. 246 rap. la la art. 248
1
C. pen., incriminează abuzul în serviciu în formă calificată, cu reținerea
consecințelor deosebit de grave.
Referitor la învinuitul
C.F. s-a apreciat că acesta în perioada de referință, martie - mai 2005, în
baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de topograf, angajat al SC
F.I. SRL Oradea, a falsificat 5 seturi de documentații cadastrale înregistrate
la OC. P. sub numerele: 000 din 8 martie 2005; 001 din 8 martie 2005; 002 din
23 mai 2005; 003 din 23 mai 2005 și 004 din 23 mai 2005, în scopul atestării
necorespunzătoare realității amplasarea trenului cumpărat de învinuita L.V. și
stabilind că ele corespund parcelei 778, care în fapt și în drept aparțin
părții vătămate C.P.
În drept, au fost
reținute prevederile art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.
246 C. pen., comb. cu art. 248
1
C. pen. cu referire la art. 258 C.
pen., condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina
învinuitului Ș.G.F., având calitatea de consilier superior I.A. în cadrul
Oficiului de Cadastrul și Publicitate Imobiliară Bihor (OC. P.), s-a reținut că
în perioada martie - mai 2005, a verificat și avizat documentațiile cadastrale
însoțite de actele anexe întocmite necorespunzător adevărului de către
învinuitul C.F. și de către învinuita L.V., atestând și certificând astfel
contrar realității că imobilul cumpărat de învinuita L.V. de la K.I.G. este
situat într-o altă parcelă decât cea la care se referea titlul de proprietate
al vânzătorului și prin această modalitate, învinuita a reușit să intabuleze
dreptul său de proprietate peste amplasamentele imobiliare deținute în mod
legal de partea vătămată C.P.
În drept, această
faptă a fost încadrată în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată,
prev. de art. 246 cu referire la art. 248 C. pen., în condițiile art. 41 alin.
(2) C. pen.
Prin ordonanța din 20
februarie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a dispus punerea în
mișcare a acțiunii penale față de L.V., conferindu-i calitatea procesuală de
inculpată.
Examinând faptele
reținute în sarcina notarului public D.I., procurorul a apreciat că acestora li
s-a dat o încadrare juridică greșită, fapt ce reiese din însăși starea de fapt
reținută, respectiv că a întocmit două înscrisuri autentice a căror conținut nu
concordă cu realitatea - certificatul suplimentar de moștenitor nr. 98 și
contractul de vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2005, fapte ce nu presupun
îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau
notarului.
S-a arătat că
potrivit art. 58 - 67 din Legea nr. 36/1995, atribuțiile notarului cu prilejul
întocmirii și autentificării celor 2 acte, se rezumă la verificarea și
stabilirea identității părților, examinarea deplinătății facultăților mintale
ale părților, pe bază de înscrisuri emanate de la un specialist, întrebarea
părților asupra înțelegerii conținutului actelor ce urmează a fi emise de către
notar, cererea consimțământului părților asupra actului ce urmează a fi
întocmit. Din economia cestor texte de lege, rezultă neîndoielnic că notarul
public nu este înzestrat cu prerogative specifice organelor de cercetare penală
pentru contestarea voinței părților, cu referire la obiectul și precizia actului
pe care îl întocmește, ci are doar îndatorirea să întrebe părțile, respectiv pe
vânzător dacă înțelege cu precizie ce anume bun înstrăinează din patrimoniul
său, și respectiv pe cumpărător, dacă înțelege cu exactitate pentru ce anume
bun plătește prețul vânzării.
Notarul public a
stăruit ca părțile care realizează această vânzare extra-tabulară, să se
exprime cât mai precis asupra vânzării (lipsind cartea funciară ca și înscris
justificator pe baza căruia notarul să se poată orienta, aspect specific
vânzării extra-tabulare) respectiv cumpărării imobilului iar părțile au înțeles
în acest sens să se folosească de un set de schițe cadastrale neavizate, pe
care le-au folosit orientativ inserându-le din voința părților în contract, cu
scopul precizării cât mai exacte a obiectului vânzării.
Totodată, prin
această convenție părțile cunoscând faptul că imobilul nu este înscris în
cartea funciară, au înțeles ca cumpărătoarea L.V. să aibă dreptul să ceară
înscrierea în cartea funciară a dreptului cumpărat.
Este adevărat că
acest contract de vânzare cumpărare conține o serie de numere cadastrale care
coincid cu terenurile asupra cărora are drept de proprietate partea vătămată
C.P., însă cât timp părțile contractante au prezentat notarului schițe
cadastrale neavizate pe care le-au folosit în scop orientativ, doar pentru a
preciza obiectul vânzării cumpărării, este evident că ele nu au generat
lipsirea părții vătămate de proprietatea sa. Cum s-a mai precizat, notarul a
luat consimțământul părților asupra obiectului dezbaterii succesorale și a
vânzării subsidiare fără a putea contesta elementele de precizare folosite de
părțile contractante, tocmai datorită situației extra-tabulare în care se
realiza tranzacția.
În concluzie, actele
autentice întocmite de învinuitul I.D. - notar public nu sunt în discordanță cu
realitatea deoarece, într-adevăr K.I.G. și-a vândut dreptul de proprietate
derivat din titlul de proprietate 1748/1995 către cumpărătoarea L.V. cu
referire la o cotă indiviză de proprietate în suprafață de 37300 mp. dintr-o
solă de 736400 mp., imobil situat în zona limitrofă a localităților Oradea cu
satul Cihei. Peste voința acestor părți, notarul public nu putea interveni
întrucât nu are atribuții în acest sens.
Susținând că
vânzarea-cumpărarea perfectată de K.I.G. și L.V. în fața notarului public D.I.
este reală, dar că în discordanță cu realitatea este doar modalitatea de
realizare a publicității imobiliare, manopere ce au generat intabularea
frauduloasă a învinuitei L.V. asupra terenului aparținând părții vătămate C.P.,
procurorul a motivat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor
reținute în sarcina notarului public din infracțiunea de abuz în serviciu în
dauna intereselor persoanelor prev. de art. 246 raportat la art. 248
1
C. pen., în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. Cât timp
notarul public nu avea prerogative legale de verificare în teren a exactității
numerelor de parcele cadastrale inserate în acte, infracțiunii de fals
intelectual îi lipsește latura subiectivă, respectiv intenția directă a
subiectului activ calificat.
Pe de altă parte se
arată că faptele notarului public de a întocmi contractul în litigiu cu
inserarea unor numere cadastrale pe care le-au cerut părțile contractante și
care nu sunt în concordanță cu realitatea, realizează conținutul constitutiv al
infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 dar, în condițiile art. 31
alin. (2) C. pen. deoarece, notarul public se afla conform art. 51 C. pen.
într-o eroare de fapt invincibilă indusă de către cumpărătoare prin folosirea
unor schițe cadastrale prezentate cu prilejul întocmirii certificatului de
moștenitor suplimentar nr. 98/2005 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.
2025/2005.
Ordonanța din 05
iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost confirmată de
Procurorul General al aceleiași instituții care prin Rezoluția nr.
265/VIII.1/2007 din 20 iulie 2007 a dispus respingerea ca neîntemeiată a
plângerii petenților L.V. și C.P., împotriva soluției dată în Dosarul nr.
159/P/2007.
Nemulțumiți de
soluție, în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., cei doi petenți au
formulat plângeri la instanță, cauza fiind înregistrată sub nr. 1156/35/2007 pe
rolul Curții de Apel Oradea. În cursul judecății, prin încheierea nr. 7 din 07
ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea
formulată de petiționara L.V. și s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de
Apel Suceava.
Petenta L.V. prin
intermediul apărătorului ales a solicitat admiterea plângerii, desființarea
rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea reînceperii
urmăririi penale față de intimatul D.I. Invocând unitatea acțiunii penale pe
planul dreptului penal material s-a criticat ca fiind greșită atât dispoziția
de scoatere de sub urmărire penală a intimatului, cât și dispozițiile de
schimbare a încadrării juridice a faptelor, disjungerea cauzei față de
inculpata L.V. și declinarea competenței de soluționare a faptei în favoarea
Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. A susținut că notarul avea
obligația de a respecta legea și chiar de a refuza întocmirea unor acte
notariale în baza unor documente neavizate.
Apărătorul ales al
petentului C.P. a solicitat în principal admiterea plângerii, desființarea
rezoluțiilor atacate și considerând că există suficiente probe la dosar, să se
rețină cauza spre judecare. Subsidiar, a solicitat admiterea plângerii,
desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Oradea în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva notarului
D.I. A arătat că potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., actele procedurale
efectuate de procurorul V.A. sunt lovite de nulitate întrucât din dispozițiile
art. 48 lit. d) C. proc. pen., art. 49, 59 C. proc. pen., acesta era
incompatibil să instrumenteze prezentul dosar deoarece soția lui a fost
stagiara notarului D.I. A criticat greșita schimbare a încadrării juridice
făcută de procuror, motivând că prin inserarea unor numere de parcele greșite
în contractul de vânzare-cumpărare, notarul și-a îndeplinit în mod defectuos
atribuțiile de serviciu, faptă ce se încadrează în prevederile art. 246
raportat la art. 248 C. pen. S-a arătat că potrivit atribuțiilor de serviciu
(Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, Legea nr. 31/1995), rolul notarului nu
era doar unul decorativ prin care să insereze doar voința exprimată de părțile
contractante. Intimatul avea obligația să verifice legalitatea actelor
prezentate și nu avea voie să încheie cele două acte cu indicarea de parcele
cadastrale fără să aibă schițe cadastrale avizate de O.C.O.T. și primărie, fără
să existe un memoriu tehnic de corelare a numerelor cadastrale nou formate cu
numerele topo vechi.
Curtea de Apel
Suceava, prin încheierea din 23 iulie 2008 a admis plângerile formulate de
petenții L.V. și C.P., a desființat în parte Ordonanța din 05 iunie 2007 dată
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 159/P/2007 și în
totalitate Rezoluția nr. 265/VIII.1/2007 din 20 iulie 2007 emisă de Procurorul
General al aceleiași instituții și în baza art. 278 alin. 8 lit. c) C. proc.
pen. a reținut cauza pentru judecare privind pe inculpatul D.I., pentru
săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., părți
vătămate fiind C.P. și L.V., stabilind termen pentru soluționarea cauzei la
data de 26 septembrie 2008 cu, citarea părților.
Pentru a dispune
astfel, Curtea a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 278
alin. 8 lit. c) C. proc. pen., impunându-se reținerea cauzei spre judecare și
aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor privind judecata cauzei în prima
instanță.
S-a motivat de
asemenea că această soluție se impune cu atât mai mult cu cât probele existente
la dosar, suficiente pentru judecarea cauzei, mai pot fi completate și cu alte
probe astfel încât să fie asigurată respectarea principiilor aflării
adevărului, prev. de art. 3 C. proc. pen. și cel al rolului activ al organelor
judiciare, prev. de art. 4 C. proc. pen.
S-a concretizat că
prin această modalitate instanța va putea da o apreciere mai corectă probelor
administrate în cursul urmăririi penale, urmând să clarifice, cu certitudine,
dacă există sau nu infracțiunea pentru care intimatul a fost cercetat,
respectiv cea prev. de art. 289 C. pen.
Învestită cu
soluționarea pe fond a cauzei, sub aspectul săvârșirii de către inculpatul D.I.
notar public - a infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 C.
pen., Curtea a procedat la completarea probatoriului prin audierea inculpatului
și a martorilor: C.F., Ș.F., I.P. și N.A.F.
Examinând ansamblul
probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală și în fața
instanței de judecată Curtea a reținut aceeași situație de fapt expusă pe larg
în Ordonanța din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea
(Dosar nr. 159/P/2007), respectiv încheierea din 23 iulie 2008 a Curții de Apel
Suceava, concluzionând că în speță infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C.
pen. imputată inculpatului îi lipsește unul din elementele esențiale ale
conținutului acestei fapte, respectiv vinovăția sub forma intenției.
Astfel din
probatoriul administrat rezultă că la data de 21 aprilie 2005 la Biroul
notarului public D.I. s-au prezentat K.I.G. și L.V., solicitând dezbaterea
succesiunii după defuncta T.R.M. privind cota de 1 din 2 din cota de
37300/736400 din parcela 3742 înscrisă în titlul de proprietate nr. 1748/1995
și încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru cota de 37300/736400
din parcela sus-menționată.
După stabilirea
identității părților, a capacității acestora și în concordanță cu voința părților
și cu înscrisurile prezentate, inculpatul a eliberat certificatul de moștenitor
suplimentar din 21 aprilie 2005 și a autentificat contractul de
vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2005.
Pentru întocmirea
acestor acte notariale părțile i-au prezentat: titlul de proprietate,
procesul-verbal de punere în posesie și planurile cadastrale în sistem nou
întocmite de un expert autorizat care cuprindeau memoriu tehnic ce făcea
corespondența între aceste planuri și terenul din titlul de proprietate nr.
1748/1995.
Obiectul vânzării îl
constituia cota de 37300/736400 din terenul inclus în titlul de proprietate nr.
1748/1995.
La cererea părților
și conform voinței acestora inculpatul a precizat mai exact obiectul vânzării
în sensul că se identifică cu parcelele funciare menționate în schițe
cadastrale întocmite de expertul autorizat și a autorizat cumpărătorul să
îndeplinească formalitățile de publicitate imobiliară în conformitate cu disp.
art. 45 alin. (3) din Legea nr. 36/1995.
La întocmirea actelor
sus-menționate au fost respectate dispozițiile art. 42, art. 67 din Legea nr.
36/1995, în redactarea existentă la data încheierii actelor notariale,
inculpatul îndeplinindu-și atribuțiile legale privind îndeplinirea și
autentificarea actelor, respectiv: verificarea și stabilirea identității
părților, examinarea capacității acestora, luarea consimțământului.
Potrivit art. 43
alin. (2) din Legea nr. 36/1995 înscrisurile referitoare la actele notariale se
redactează potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege.
Vânzarea-cumpărarea
perfectată prin actul încheiat și autentificat de inculpat este reală, și are
ca obiect o cotă de 37300/736400 corespunzătoare terenului înscris în titlul de
proprietate nr. 1748/1995. Prin urmare, vânzarea se referă la terenul pe care s-a
reconstruit vânzătorului dreptul de proprietate, astfel încât sub acest aspect
nu există nicio denaturare a realității.
Precizarea acestui
obiect al vânzării, la cererea părților, prin raportare la parcelele cadastrale
menționate în schițele cadastrale întocmite de expertul autorizat și care
stabilesc faptul că terenul din titlul de proprietate ce a format obiectul
vânzării corespunde acelor parcele funciare, nu este de natură de a atrage
răspunderea penală a inculpatului întrucât acesta nu a cunoscut că în realitate
există o neconformitate între aceste schițe și terenul din titlul de
proprietate, eroarea în care s-a aflat fiind provocată chiar de părțile
contractante cu concursul expertului autorizat.
Întrucât notarul
public nu are prerogative legale de verificare în teren a exactității datelor
prezentate de părțile contractante, considerăm că lipsește natura subiectivă a
subiectului calificat care trebuie să acționeze cu intenție directă pentru a
comite infracțiunea de fals intelectual.
Faptele inculpatului,
care în calitate de notar public a întocmit contractul în litigiu cu inserarea
unor numere cadastrale pe care le-au cerut părțile contractante și care nu sunt
în concordanță cu realitatea, nu realizează conținutul infracțiunii de fals
intelectual, prev. de art. 289 C. pen., câtă vreme notarul public se afla
conform art. 51 C. pen. într-o eroare de fapt indusă de către cumpărătoare prin
folosirea unor schițe cadastrale prezentate cu prilejul întocmirii
certificatului de moștenitor suplimentar nr. 98/2005 și a contractului de
vânzare-cumpărare nr. 2025/2005.
Prin încheierea din
18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava s-a înlăturat omisiunea vădită strecurată
în minuta și dispozitivul Sentinței penale nr. 52 din 29 aprilie 2009 a Curții
de Apel Suceava în sensul că se ia act că partea vătămată L.V. nu s-a
constituit parte civilă și se respinge ca nefondată acțiunea civilă a părții
vătămate C.P.
Împotriva Sentinței
penale nr. 52 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, în termenul legal
au declarat recurs părțile vătămate L.V. și C.P., criticându-le pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Partea vătămată C.P.
a declarat recurs și împotriva încheierii din 18 mai 2009 a Curții de Apel
Suceava, pe care o apreciază ca fiind nelegală.
Recurenta parte
vătămată L.V. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și
trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar casarea hotărârii și
schimbarea temeiului achitării inculpatului D.I. din disp. art. 10 lit. d) C.
proc. pen. în disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există.
În drept, partea
vătămată a invocat cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 1, 9,
10, 15, 17, 18, 19 C. proc. pen.
Partea vătămată C.P.
critică hotărârea recurată pentru nelegalitate sub aspectul greșitei încadrări
juridice a faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii
de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.
În motivarea
recursului, partea vătămată arată că notarul public avea obligația înscrierii
în actele pe care le-a întocmit doar a elementelor verificate de el, or
neconcordanța dintre numerele de parcelă din titlul de proprietate al
vânzătorului și plenul cadastral întocmit de ing. C.F. este evidentă, iar
planul cadastral nu avea avizul OC. P. Bihor.
Referitor la
încheierea din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, partea vătămată arată că
aceasta este nelegală, înlăturarea unor omisiuni vădite putându-se face doar în
cazurile prevăzute de art. 196 C. proc. pen.
Partea vătămată
solicită în principal casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre
rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice
a faptei în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., condamnarea
inculpatului pentru această infracțiune, urmând a fi avută în vedere și cererea
sa pentru acordarea despăgubirilor civile.
Examinând legalitatea
și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele, conform disp. art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că ambele recursuri sunt nefondate
pentru considerentele ce urmează:
La data de 21 aprilie
2005, la cererea părții vătămate L.V. și a numitului K.I.G., intimatul D.I.
-notar public a întocmit două înscrisuri autentice, respectiv certificatul
suplimentar de moștenitor nr. 00 din 21 aprilie 2005 și contractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 001 din 21 aprilie 2005.
Conform
certificatului suplimentar de moștenitor din 21 aprilie 2005 numitului K.I.G.,
în calitate de moștenitor legal, i-a revenit cota de ½ din cota de
37300/736400 părți din terenul situat în localitatea Oradea - limitrof sat
Cihei și Postata Slaca, jud. Bihor, teren ce este vândut părții vătămate L.V.
împreună cu cota de ½ deținută în baza titlului de proprietate nr.
1748/1995.
La întocmirea
contractului de vânzare-cumpărare, notarul public a avut în vedere titlul de
proprietate nr. 1748/1995, procesul-verbal de punere în posesie, certificatul
de moștenitor, precum și o serie de schițe cadastrale întocmite de expertul
autorizat C.F., schițe care însă nu erau avizate de Oficiul de cadastru și
Publicitate Imobiliară, termenul respectiv nefiind înscris în cartea funciară.
În contractul de
vânzare-cumpărare se precizează că intabularea cade în sarcina cumpărătoarei
L.V.
Notarul public a
întocmit respectivul contract de vânzare-cumpărare pe baza actelor menționate,
iar împrejurarea că terenul care a făcut obiectul vânzării a fost trecut în
contract sub număr cadastral ce în realitate corespund altor procedee nu îi
este imputabilă, intimatul aflându-se în eroare de fapt.
Inserarea în contract
a respectivelor numere cadastrale s-a făcut la cererea părților contractante,
pe baza schiței cadastrale prezentate, pe care intimatul le-a examinat, acesta
neavând prerogative legale de verificare în teren a exactității schițelor.
Cum eroarea de fapt
în care s-a aflat intimatul înlătură vinovăția sub forma intenției, în mod
corect s-a dispus achitarea acestuia, constatându-se incidența dispozițiilor
art. 51 C. pen.
Recurenta parte
vătămată L.V. a solicitat schimbarea temeiului achitării în disp. art. 10 lit.
a) C. proc. pen. Or, pentru a fi incidente aceste dispoziții legale este
necesar ca fapta să nu existe în materialitatea sa.
Din examinarea
situației de fapt expusă rezultă că fapta imputată notarului public există,
contractul de vânzare-cumpărare conținând mențiuni ce nu corespund realității,
respectiv numerele parcelelor cadastrale, ce de fapt corespund altor terenuri.
Critica formulată de
partea vătămată C.P. referitoare la greșita încadrare juridică a faptei este
neîntemeiată.
Fapta inculpatului,
care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a întocmit contractul de
vânzare-cumpărare ce conțin mențiuni necorespunzătoare realității în ceea ce
privește numerele parcelelor cadastrale, acestea corespund de fapt altor
terenuri, este prevăzută de disp. art. 289 C. pen.
Având în vedere însă
că suntem, așa cum s-a arătat, în prezența unei cauze de înlăturare a
caracterului penal al faptei, inculpatul fiind indus în eroare, prin
prezentarea unor schițe cadastrale necorespunzătoare. Se impune achitarea
acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. și pe cale de
consecință, respingerea cererii de despăgubiri civile formulată de recurentul
C.P.
Partea vătămată L.V.
a invocat mai multe cazuri de casare, respectiv cele prevăzute de disp. art.
385
9
pct. 1, 9, 10, 15, 17, 19 C. proc. pen., fără a arăta în
concret în ce constau acestea, însă examinând hotărârea atacată sub toate
aspectele se constată că acestea nu sunt incidente în cauză.
Față de
considerentele expuse, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de
părțile vătămate și le va obliga pe acestea la plata cheltuielilor judiciare
către stat, conform disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de părțile vătămate L.V. și C.P. împotriva
Sentinței penale nr. 52 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția
penală, privind pe inculpatul D.I.
Obligă recurentele
părți vătămate la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 decembrie 2009.
Procesat
de GGC - NN