ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4260/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4260/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 52 din 29 aprilie

2009, Curtea de Apel Suceava în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10

lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 51 alin. (1) C. pen. a achitat pe

inculpatul D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de

art. 289 C. pen.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin ordonanța din 5

iulie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr.

159/P/2007 s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului D.I. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor în formă calificată, în infracțiunea de fals intelectual prev. de

art. 289 C. pen., dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a acestuia

întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei sale (art. 51

C. pen.).

Prin aceeași

ordonanță s-a disjuns cauza față de inculpata L.V. și învinuiții C.F., Ș.G.F.

și continuarea cercetărilor față de aceștia de către Parchetul de pe lângă

Judecătoria Oradea.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 5

decembrie 2006, orele 14:00, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, a dispus

în Dosarul nr. 1540/P/2006 începerea urmăririi penale penale față de L.V.,

pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prev.

de art. 25 rap. la art. 246 cu referire la art. 248

1

C. pen., pentru

faptul că în data de 21 aprilie 2005, l-a determinat pe notarul public D.I.

să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu ce îi

reveneau în legătură cu eliberarea certificatului suplimentar de moștenitor nr.

98/2005 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2025, în

sensul că i-a solicitat notarului public să însereze în cele două acte

autentice numere cadastrale care nu se regăseau în schițele existente la

dosarele notariale și nu corespundeau cu numărul de parcelă 3472 din titlul de

proprietate 1748 din 28 februarie 1995 eliberat pe numele vânzătorului K.I.G.

și a defunctei T.R.M.

În completare, în

sarcina învinuitei a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea de

instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la abuz în

serviciu în formă calificată, fapte prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen.,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 rap. la art. 246 comb. cu art.

248

1

C. pen. cu referire la art. 258 C. pen., cu aplic, art. 41

alin. (2) C. pen., sens în care, s-a reținut că în cursul lunii martie și în

cursul lunii mai 2005, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale,

învinuita L.V. a solicitat topografului C.F. ca în interesul său, să

întocmească mai multe documentații cadastrale privind cumpărarea imobilelor

cumpărate de la K.I.G., care să ateste necorespunzător adevărului că ele sunt

amplasate într-o altă locație decât parcela 3472, astfel încât să reușească

intabularea dreptului său de proprietate în parcela 3778 corespunzătoare părții

vătămate C.P., imobile cu o valoare economică mult superioară celei

achiziționate de la K.I.G.

În concluzie, s-a

apreciat că prin această modalitate inculpata L.V. a reușit să obțină dreptul

de proprietate asupra unor terenuri identificate cu numerele cadastrale

inserate în aceste acte autentice, care însă nu corespund cu dreptul de

proprietate transmis de K.I.G. asupra inculpatei, în realitate luând în

stăpânire imobile pe alte amplasamente, cu o valoare de circulație vădit mai

mare și care erau în proprietatea de fapt și de drept a părții vătămate C.P.,

căruia i s-a cauzat un prejudiciu de 1.500.000 lei.

Totodată, în sarcina

învinuitei L.V., s-a reținut și faptul că a depus documentațiile cadastrale

cunoscând că sunt false la OC. P. Bihor și la Biroul de Carte funciară, pentru

înscrierea dreptului de proprietate știind că aceste înscrisuri vor produce

efecte juridice în sensul că își va intabula dreptul de proprietate nu asupra

terenului cumpărat,, ci asupra altei parcele mult mai valoroase, fapt pentru

care au fost reținute prevederile art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen.

În sarcina

învinuitului D.I. - notar public, s-a reținut corelativ cu faptele imputate

învinuitei L.V., că și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de

serviciu cu ocazia întocmirii celor două acte autentice (certificatul

suplimentar de moștenitor nr. 98/2005 și contractul de vânzare-cumpărare

autentic nr. 2025) prin aceea că la simpla dictare a învinuitei L.V. a inserat

în cele două acte autentice numere cadastrale care nu se găseau în schițele

cadastrale existente la dosarele notariale, schițele fiind întocmite ulterior

datei contractelor și nu anterior așa cum era necesar și legal, fără să existe

o relație de corespondență între obiectul actelor autentice și respectiv,

dreptul de proprietate cumpărat de învinuită de la K.I.G. identificabil cu

numărul de parcelă 3472 din titlu de proprietate din 28 februarie 1995.

În drept au fost

reținute în sarcina notarului public prevederile art. 246 rap. la la art. 248

1

C. pen., incriminează abuzul în serviciu în formă calificată, cu reținerea

consecințelor deosebit de grave.

Referitor la învinuitul

C.F. s-a apreciat că acesta în perioada de referință, martie - mai 2005, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de topograf, angajat al SC

F.I. SRL Oradea, a falsificat 5 seturi de documentații cadastrale înregistrate

la OC. P. sub numerele: 000 din 8 martie 2005; 001 din 8 martie 2005; 002 din

23 mai 2005; 003 din 23 mai 2005 și 004 din 23 mai 2005, în scopul atestării

necorespunzătoare realității amplasarea trenului cumpărat de învinuita L.V. și

stabilind că ele corespund parcelei 778, care în fapt și în drept aparțin

părții vătămate C.P.

În drept, au fost

reținute prevederile art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

246 C. pen., comb. cu art. 248

1

C. pen. cu referire la art. 258 C.

pen., condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina

învinuitului Ș.G.F., având calitatea de consilier superior I.A. în cadrul

Oficiului de Cadastrul și Publicitate Imobiliară Bihor (OC. P.), s-a reținut că

în perioada martie - mai 2005, a verificat și avizat documentațiile cadastrale

însoțite de actele anexe întocmite necorespunzător adevărului de către

învinuitul C.F. și de către învinuita L.V., atestând și certificând astfel

contrar realității că imobilul cumpărat de învinuita L.V. de la K.I.G. este

situat într-o altă parcelă decât cea la care se referea titlul de proprietate

al vânzătorului și prin această modalitate, învinuita a reușit să intabuleze

dreptul său de proprietate peste amplasamentele imobiliare deținute în mod

legal de partea vătămată C.P.

În drept, această

faptă a fost încadrată în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată,

prev. de art. 246 cu referire la art. 248 C. pen., în condițiile art. 41 alin.

(2) C. pen.

Prin ordonanța din 20

februarie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale față de L.V., conferindu-i calitatea procesuală de

inculpată.

Examinând faptele

reținute în sarcina notarului public D.I., procurorul a apreciat că acestora li

s-a dat o încadrare juridică greșită, fapt ce reiese din însăși starea de fapt

reținută, respectiv că a întocmit două înscrisuri autentice a căror conținut nu

concordă cu realitatea - certificatul suplimentar de moștenitor nr. 98 și

contractul de vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2005, fapte ce nu presupun

îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau

notarului.

S-a arătat că

potrivit art. 58  - 67 din Legea nr. 36/1995, atribuțiile notarului cu prilejul

întocmirii și autentificării celor 2 acte, se rezumă la verificarea și

stabilirea identității părților, examinarea deplinătății facultăților mintale

ale părților, pe bază de înscrisuri emanate de la un specialist, întrebarea

părților asupra înțelegerii conținutului actelor ce urmează a fi emise de către

notar, cererea consimțământului părților asupra actului ce urmează a fi

întocmit. Din economia cestor texte de lege, rezultă neîndoielnic că notarul

public nu este înzestrat cu prerogative specifice organelor de cercetare penală

pentru contestarea voinței părților, cu referire la obiectul și precizia actului

pe care îl întocmește, ci are doar îndatorirea să întrebe părțile, respectiv pe

vânzător dacă înțelege cu precizie ce anume bun înstrăinează din patrimoniul

său, și respectiv pe cumpărător, dacă înțelege cu exactitate pentru ce anume

bun plătește prețul vânzării.

Notarul public a

stăruit ca părțile care realizează această vânzare extra-tabulară, să se

exprime cât mai precis asupra vânzării (lipsind cartea funciară ca și înscris

justificator pe baza căruia notarul să se poată orienta, aspect specific

vânzării extra-tabulare) respectiv cumpărării imobilului iar părțile au înțeles

în acest sens să se folosească de un set de schițe cadastrale neavizate, pe

care le-au folosit orientativ inserându-le din voința părților în contract, cu

scopul precizării cât mai exacte a obiectului vânzării.

Totodată, prin

această convenție părțile cunoscând faptul că imobilul nu este înscris în

cartea funciară, au înțeles ca cumpărătoarea L.V. să aibă dreptul să ceară

înscrierea în cartea funciară a dreptului cumpărat.

Este adevărat că

acest contract de vânzare cumpărare conține o serie de numere cadastrale care

coincid cu terenurile asupra cărora are drept de proprietate partea vătămată

C.P., însă cât timp părțile contractante au prezentat notarului schițe

cadastrale neavizate pe care le-au folosit în scop orientativ, doar pentru a

preciza obiectul vânzării cumpărării, este evident că ele nu au generat

lipsirea părții vătămate de proprietatea sa. Cum s-a mai precizat, notarul a

luat consimțământul părților asupra obiectului dezbaterii succesorale și a

vânzării subsidiare fără a putea contesta elementele de precizare folosite de

părțile contractante, tocmai datorită situației extra-tabulare în care se

realiza tranzacția.

În concluzie, actele

autentice întocmite de învinuitul I.D. - notar public nu sunt în discordanță cu

realitatea deoarece, într-adevăr K.I.G. și-a vândut dreptul de proprietate

derivat din titlul de proprietate 1748/1995 către cumpărătoarea L.V. cu

referire la o cotă indiviză de proprietate în suprafață de 37300 mp. dintr-o

solă de 736400 mp., imobil situat în zona limitrofă a localităților Oradea cu

satul Cihei. Peste voința acestor părți, notarul public nu putea interveni

întrucât nu are atribuții în acest sens.

Susținând că

vânzarea-cumpărarea perfectată de K.I.G. și L.V. în fața notarului public D.I.

este reală, dar că în discordanță cu realitatea este doar modalitatea de

realizare a publicității imobiliare, manopere ce au generat intabularea

frauduloasă a învinuitei L.V. asupra terenului aparținând părții vătămate C.P.,

procurorul a motivat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina notarului public din infracțiunea de abuz în serviciu în

dauna intereselor persoanelor prev. de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen., în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. Cât timp

notarul public nu avea prerogative legale de verificare în teren a exactității

numerelor de parcele cadastrale inserate în acte, infracțiunii de fals

intelectual îi lipsește latura subiectivă, respectiv intenția directă a

subiectului activ calificat.

Pe de altă parte se

arată că faptele notarului public de a întocmi contractul în litigiu cu

inserarea unor numere cadastrale pe care le-au cerut părțile contractante și

care nu sunt în concordanță cu realitatea, realizează conținutul constitutiv al

infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 dar, în condițiile art. 31

alin. (2) C. pen. deoarece, notarul public se afla conform art. 51 C. pen.

într-o eroare de fapt invincibilă indusă de către cumpărătoare prin folosirea

unor schițe cadastrale prezentate cu prilejul întocmirii certificatului de

moștenitor suplimentar nr. 98/2005 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.

2025/2005.

Ordonanța din 05

iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost confirmată de

Procurorul General al aceleiași instituții care prin Rezoluția nr.

265/VIII.1/2007 din 20 iulie 2007 a dispus respingerea ca neîntemeiată a

plângerii petenților L.V. și C.P., împotriva soluției dată în Dosarul nr.

159/P/2007.

Nemulțumiți de

soluție, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., cei doi petenți au

formulat plângeri la instanță, cauza fiind înregistrată sub nr. 1156/35/2007 pe

rolul Curții de Apel Oradea. În cursul judecății, prin încheierea nr. 7 din 07

ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea

formulată de petiționara L.V. și s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de

Apel Suceava.

Petenta L.V. prin

intermediul apărătorului ales a solicitat admiterea plângerii, desființarea

rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea reînceperii

urmăririi penale față de intimatul D.I. Invocând unitatea acțiunii penale pe

planul dreptului penal material s-a criticat ca fiind greșită atât dispoziția

de scoatere de sub urmărire penală a intimatului, cât și dispozițiile de

schimbare a încadrării juridice a faptelor, disjungerea cauzei față de

inculpata L.V. și declinarea competenței de soluționare a faptei în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. A susținut că notarul avea

obligația de a respecta legea și chiar de a refuza întocmirea unor acte

notariale în baza unor documente neavizate.

Apărătorul ales al

petentului C.P. a solicitat în principal admiterea plângerii, desființarea

rezoluțiilor atacate și considerând că există suficiente probe la dosar, să se

rețină cauza spre judecare. Subsidiar, a solicitat admiterea plângerii,

desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Oradea în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva notarului

D.I. A arătat că potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., actele procedurale

efectuate de procurorul V.A. sunt lovite de nulitate întrucât din dispozițiile

art. 48 lit. d) C. proc. pen., art. 49, 59 C. proc. pen., acesta era

incompatibil să instrumenteze prezentul dosar deoarece soția lui a fost

stagiara notarului D.I. A criticat greșita schimbare a încadrării juridice

făcută de procuror, motivând că prin inserarea unor numere de parcele greșite

în contractul de vânzare-cumpărare, notarul și-a îndeplinit în mod defectuos

atribuțiile de serviciu, faptă ce se încadrează în prevederile art. 246

raportat la art. 248 C. pen. S-a arătat că potrivit atribuțiilor de serviciu

(Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, Legea nr. 31/1995), rolul notarului nu

era doar unul decorativ prin care să insereze doar voința exprimată de părțile

contractante. Intimatul avea obligația să verifice legalitatea actelor

prezentate și nu avea voie să încheie cele două acte cu indicarea de parcele

cadastrale fără să aibă schițe cadastrale avizate de O.C.O.T. și primărie, fără

să existe un memoriu tehnic de corelare a numerelor cadastrale nou formate cu

numerele topo vechi.

Curtea de Apel

Suceava, prin încheierea din 23 iulie 2008 a admis plângerile formulate de

petenții L.V. și C.P., a desființat în parte Ordonanța din 05 iunie 2007 dată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 159/P/2007 și în

totalitate Rezoluția nr. 265/VIII.1/2007 din 20 iulie 2007 emisă de Procurorul

General al aceleiași instituții și în baza art. 278 alin. 8 lit. c) C. proc.

pen. a reținut cauza pentru judecare privind pe inculpatul D.I., pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., părți

vătămate fiind C.P. și L.V., stabilind termen pentru soluționarea cauzei la

data de 26 septembrie 2008 cu, citarea părților.

Pentru a dispune

astfel, Curtea a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 278

alin. 8 lit. c) C. proc. pen., impunându-se reținerea cauzei spre judecare și

aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor privind judecata cauzei în prima

instanță.

S-a motivat de

asemenea că această soluție se impune cu atât mai mult cu cât probele existente

la dosar, suficiente pentru judecarea cauzei, mai pot fi completate și cu alte

probe astfel încât să fie asigurată respectarea principiilor aflării

adevărului, prev. de art. 3 C. proc. pen. și cel al rolului activ al organelor

judiciare, prev. de art. 4 C. proc. pen.

S-a concretizat că

prin această modalitate instanța va putea da o apreciere mai corectă probelor

administrate în cursul urmăririi penale, urmând să clarifice, cu certitudine,

dacă există sau nu infracțiunea pentru care intimatul a fost cercetat,

respectiv cea prev. de art. 289 C. pen.

Învestită cu

soluționarea pe fond a cauzei, sub aspectul săvârșirii de către inculpatul D.I.

notar public - a infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 C.

pen., Curtea a procedat la completarea probatoriului prin audierea inculpatului

și a martorilor: C.F., Ș.F., I.P. și N.A.F.

Examinând ansamblul

probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală și în fața

instanței de judecată Curtea a reținut aceeași situație de fapt expusă pe larg

în Ordonanța din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea

(Dosar nr. 159/P/2007), respectiv încheierea din 23 iulie 2008 a Curții de Apel

Suceava, concluzionând că în speță infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C.

pen. imputată inculpatului îi lipsește unul din elementele esențiale ale

conținutului acestei fapte, respectiv vinovăția sub forma intenției.

Astfel din

probatoriul administrat rezultă că la data de 21 aprilie 2005 la Biroul

notarului public D.I. s-au prezentat K.I.G. și L.V., solicitând dezbaterea

succesiunii după defuncta T.R.M. privind cota de 1 din 2 din cota de

37300/736400 din parcela 3742 înscrisă în titlul de proprietate nr. 1748/1995

și încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru cota de 37300/736400

din parcela sus-menționată.

După stabilirea

identității părților, a capacității acestora și în concordanță cu voința părților

și cu înscrisurile prezentate, inculpatul a eliberat certificatul de moștenitor

suplimentar din 21 aprilie 2005 și a autentificat contractul de

vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2005.

Pentru întocmirea

acestor acte notariale părțile i-au prezentat: titlul de proprietate,

procesul-verbal de punere în posesie și planurile cadastrale în sistem nou

întocmite de un expert autorizat care cuprindeau memoriu tehnic ce făcea

corespondența între aceste planuri și terenul din titlul de proprietate nr.

1748/1995.

Obiectul vânzării îl

constituia cota de 37300/736400 din terenul inclus în titlul de proprietate nr.

1748/1995.

La cererea părților

și conform voinței acestora inculpatul a precizat mai exact obiectul vânzării

în sensul că se identifică cu parcelele funciare menționate în schițe

cadastrale întocmite de expertul autorizat și a autorizat cumpărătorul să

îndeplinească formalitățile de publicitate imobiliară în conformitate cu disp.

art. 45 alin. (3) din Legea nr. 36/1995.

La întocmirea actelor

sus-menționate au fost respectate dispozițiile art. 42, art. 67 din Legea nr.

36/1995, în redactarea existentă la data încheierii actelor notariale,

inculpatul îndeplinindu-și atribuțiile legale privind îndeplinirea și

autentificarea actelor, respectiv: verificarea și stabilirea identității

părților, examinarea capacității acestora, luarea consimțământului.

Potrivit art. 43

alin. (2) din Legea nr. 36/1995 înscrisurile referitoare la actele notariale se

redactează potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege.

Vânzarea-cumpărarea

perfectată prin actul încheiat și autentificat de inculpat este reală, și are

ca obiect o cotă de 37300/736400 corespunzătoare terenului înscris în titlul de

proprietate nr. 1748/1995. Prin urmare, vânzarea se referă la terenul pe care s-a

reconstruit vânzătorului dreptul de proprietate, astfel încât sub acest aspect

nu există nicio denaturare a realității.

Precizarea acestui

obiect al vânzării, la cererea părților, prin raportare la parcelele cadastrale

menționate în schițele cadastrale întocmite de expertul autorizat și care

stabilesc faptul că terenul din titlul de proprietate ce a format obiectul

vânzării corespunde acelor parcele funciare, nu este de natură de a atrage

răspunderea penală a inculpatului întrucât acesta nu a cunoscut că în realitate

există o neconformitate între aceste schițe și terenul din titlul de

proprietate, eroarea în care s-a aflat fiind provocată chiar de părțile

contractante cu concursul expertului autorizat.

Întrucât notarul

public nu are prerogative legale de verificare în teren a exactității datelor

prezentate de părțile contractante, considerăm că lipsește natura subiectivă a

subiectului calificat care trebuie să acționeze cu intenție directă pentru a

comite infracțiunea de fals intelectual.

Faptele inculpatului,

care în calitate de notar public a întocmit contractul în litigiu cu inserarea

unor numere cadastrale pe care le-au cerut părțile contractante și care nu sunt

în concordanță cu realitatea, nu realizează conținutul infracțiunii de fals

intelectual, prev. de art. 289 C. pen., câtă vreme notarul public se afla

conform art. 51 C. pen. într-o eroare de fapt indusă de către cumpărătoare prin

folosirea unor schițe cadastrale prezentate cu prilejul întocmirii

certificatului de moștenitor suplimentar nr. 98/2005 și a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 2025/2005.

Prin încheierea din

18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava s-a înlăturat omisiunea vădită strecurată

în minuta și dispozitivul Sentinței penale nr. 52 din 29 aprilie 2009 a Curții

de Apel Suceava în sensul că se ia act că partea vătămată L.V. nu s-a

constituit parte civilă și se respinge ca nefondată acțiunea civilă a părții

vătămate C.P.

Împotriva Sentinței

penale nr. 52 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, în termenul legal

au declarat recurs părțile vătămate L.V. și C.P., criticându-le pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Partea vătămată C.P.

a declarat recurs și împotriva încheierii din 18 mai 2009 a Curții de Apel

Suceava, pe care o apreciază ca fiind nelegală.

Recurenta parte

vătămată L.V. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar casarea hotărârii și

schimbarea temeiului achitării inculpatului D.I. din disp. art. 10 lit. d) C.

proc. pen. în disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există.

În drept, partea

vătămată a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 1, 9,

10, 15, 17, 18, 19 C. proc. pen.

Partea vătămată C.P.

critică hotărârea recurată pentru nelegalitate sub aspectul greșitei încadrări

juridice a faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

În motivarea

recursului, partea vătămată arată că notarul public avea obligația înscrierii

în actele pe care le-a întocmit doar a elementelor verificate de el, or

neconcordanța dintre numerele de parcelă din titlul de proprietate al

vânzătorului și plenul cadastral întocmit de ing. C.F. este evidentă, iar

planul cadastral nu avea avizul OC. P. Bihor.

Referitor la

încheierea din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, partea vătămată arată că

aceasta este nelegală, înlăturarea unor omisiuni vădite putându-se face doar în

cazurile prevăzute de art. 196 C. proc. pen.

Partea vătămată

solicită în principal casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice

a faptei în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., condamnarea

inculpatului pentru această infracțiune, urmând a fi avută în vedere și cererea

sa pentru acordarea despăgubirilor civile.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele, conform disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că ambele recursuri sunt nefondate

pentru considerentele ce urmează:

La data de 21 aprilie

2005, la cererea părții vătămate L.V. și a numitului K.I.G., intimatul D.I.

-notar public a întocmit două înscrisuri autentice, respectiv certificatul

suplimentar de moștenitor nr. 00 din 21 aprilie 2005 și contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 001 din 21 aprilie 2005.

Conform

certificatului suplimentar de moștenitor din 21 aprilie 2005 numitului K.I.G.,

în calitate de moștenitor legal, i-a revenit cota de ½ din cota de

37300/736400 părți din terenul situat în localitatea Oradea - limitrof sat

Cihei și Postata Slaca, jud. Bihor, teren ce este vândut părții vătămate L.V.

împreună cu cota de ½ deținută în baza titlului de proprietate nr.

1748/1995.

La întocmirea

contractului de vânzare-cumpărare, notarul public a avut în vedere titlul de

proprietate nr. 1748/1995, procesul-verbal de punere în posesie, certificatul

de moștenitor, precum și o serie de schițe cadastrale întocmite de expertul

autorizat C.F., schițe care însă nu erau avizate de Oficiul de cadastru și

Publicitate Imobiliară, termenul respectiv nefiind înscris în cartea funciară.

În contractul de

vânzare-cumpărare se precizează că intabularea cade în sarcina cumpărătoarei

L.V.

Notarul public a

întocmit respectivul contract de vânzare-cumpărare pe baza actelor menționate,

iar împrejurarea că terenul care a făcut obiectul vânzării a fost trecut în

contract sub număr cadastral ce în realitate corespund altor procedee nu îi

este imputabilă, intimatul aflându-se în eroare de fapt.

Inserarea în contract

a respectivelor numere cadastrale s-a făcut la cererea părților contractante,

pe baza schiței cadastrale prezentate, pe care intimatul le-a examinat, acesta

neavând prerogative legale de verificare în teren a exactității schițelor.

Cum eroarea de fapt

în care s-a aflat intimatul înlătură vinovăția sub forma intenției, în mod

corect s-a dispus achitarea acestuia, constatându-se incidența dispozițiilor

art. 51 C. pen.

Recurenta parte

vătămată L.V. a solicitat schimbarea temeiului achitării în disp. art. 10 lit.

a) C. proc. pen. Or, pentru a fi incidente aceste dispoziții legale este

necesar ca fapta să nu existe în materialitatea sa.

Din examinarea

situației de fapt expusă rezultă că fapta imputată notarului public există,

contractul de vânzare-cumpărare conținând mențiuni ce nu corespund realității,

respectiv numerele parcelelor cadastrale, ce de fapt corespund altor terenuri.

Critica formulată de

partea vătămată C.P. referitoare la greșita încadrare juridică a faptei este

neîntemeiată.

Fapta inculpatului,

care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a întocmit contractul de

vânzare-cumpărare ce conțin mențiuni necorespunzătoare realității în ceea ce

privește numerele parcelelor cadastrale, acestea corespund de fapt altor

terenuri, este prevăzută de disp. art. 289 C. pen.

Având în vedere însă

că suntem, așa cum s-a arătat, în prezența unei cauze de înlăturare a

caracterului penal al faptei, inculpatul fiind indus în eroare, prin

prezentarea unor schițe cadastrale necorespunzătoare. Se impune achitarea

acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. și pe cale de

consecință, respingerea cererii de despăgubiri civile formulată de recurentul

C.P.

Partea vătămată L.V.

a invocat mai multe cazuri de casare, respectiv cele prevăzute de disp. art.

385

9

pct. 1, 9, 10, 15, 17, 19 C. proc. pen., fără a arăta în

concret în ce constau acestea, însă examinând hotărârea atacată sub toate

aspectele se constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de

părțile vătămate și le va obliga pe acestea la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de părțile vătămate L.V. și C.P. împotriva

Sentinței penale nr. 52 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția

penală, privind pe inculpatul D.I.

Obligă recurentele

părți vătămate la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 decembrie 2009.

Procesat

de GGC - NN