ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4260/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 52 din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 51 alin. (1) C. pen. a achitat pe inculpatul D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin ordonanța din 5 iulie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 159/P/2007 s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.I. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a acestuia întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei sale (art. 51 C. pen.).

Prin aceeași ordonanță s-a disjuns cauza față de inculpata L.V. și învinuiții C.F., Ș.G.F. și continuarea cercetărilor față de aceștia de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția din 5 decembrie 2006, orele 14:00, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, a dispus în Dosarul nr. 1540/P/2006 începerea urmăririi penale penale față de L.V., pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 25 rap. la art. 246 cu referire la art. 248 1 C. pen., pentru faptul că în data de 21 aprilie 2005, l-a determinat pe notarul public D.I.

să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu ce îi reveneau în legătură cu eliberarea certificatului suplimentar de moștenitor nr. 98/2005 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2025, în sensul că i-a solicitat notarului public să însereze în cele două acte autentice numere cadastrale care nu se regăseau în schițele existente la dosarele notariale și nu corespundeau cu numărul de parcelă 3472 din titlul de proprietate 1748 din 28 februarie 1995 eliberat pe numele vânzătorului K.I.G. și a defunctei T.R.M. În completare, în sarcina învinuitei a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la abuz în serviciu în formă calificată, fapte prev. de art. 25 rap.

la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 rap. la art. 246 comb. cu art. 248 1 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care, s-a reținut că în cursul lunii martie și în cursul lunii mai 2005, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, învinuita L.V. a solicitat topografului C.F. ca în interesul său, să întocmească mai multe documentații cadastrale privind cumpărarea imobilelor cumpărate de la K.I.G., care să ateste necorespunzător adevărului că ele sunt amplasate într-o altă locație decât parcela 3472, astfel încât să reușească intabularea dreptului său de proprietate în parcela 3778 corespunzătoare părții vătămate C.P., imobile cu o valoare economică mult superioară celei achiziționate de la K.I.G.

În concluzie, s-a apreciat că prin această modalitate inculpata L.V. a reușit să obțină dreptul de proprietate asupra unor terenuri identificate cu numerele cadastrale inserate în aceste acte autentice, care însă nu corespund cu dreptul de proprietate transmis de K.I.G. asupra inculpatei, în realitate luând în stăpânire imobile pe alte amplasamente, cu o valoare de circulație vădit mai mare și care erau în proprietatea de fapt și de drept a părții vătămate C.P., căruia i s-a cauzat un prejudiciu de 1.500.000 lei. Totodată, în sarcina învinuitei L.V., s-a reținut și faptul că a depus documentațiile cadastrale cunoscând că sunt false la OC.

P. Bihor și la Biroul de Carte funciară, pentru înscrierea dreptului de proprietate știind că aceste înscrisuri vor produce efecte juridice în sensul că își va intabula dreptul de proprietate nu asupra terenului cumpărat,, ci asupra altei parcele mult mai valoroase, fapt pentru care au fost reținute prevederile art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În sarcina învinuitului D.I. - notar public, s-a reținut corelativ cu faptele imputate învinuitei L.V., că și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu cu ocazia întocmirii celor două acte autentice (certificatul suplimentar de moștenitor nr. 98/2005 și contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 2025) prin aceea că la simpla dictare a învinuitei L.V.

a inserat în cele două acte autentice numere cadastrale care nu se găseau în schițele cadastrale existente la dosarele notariale, schițele fiind întocmite ulterior datei contractelor și nu anterior așa cum era necesar și legal, fără să existe o relație de corespondență între obiectul actelor autentice și respectiv, dreptul de proprietate cumpărat de învinuită de la K.I.G. identificabil cu numărul de parcelă 3472 din titlu de proprietate din 28 februarie 1995. În drept au fost reținute în sarcina notarului public prevederile art. 246 rap. la la art. 248 1 C. pen., incriminează abuzul în serviciu în formă calificată, cu reținerea consecințelor deosebit de grave. Referitor la învinuitul C.F. s-a apreciat că acesta în perioada de referință, martie - mai 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de topograf, angajat al SC F.I.

SRL Oradea, a falsificat 5 seturi de documentații cadastrale înregistrate la OC. P. sub numerele: 000 din 8 martie 2005; 001 din 8 martie 2005; 002 din 23 mai 2005; 003 din 23 mai 2005 și 004 din 23 mai 2005, în scopul atestării necorespunzătoare realității amplasarea trenului cumpărat de învinuita L.V. și stabilind că ele corespund parcelei 778, care în fapt și în drept aparțin părții vătămate C.P. În drept, au fost reținute prevederile art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 246 C. pen., comb. cu art. 248 1 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen., condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. În sarcina învinuitului Ș.G.F., având calitatea de consilier superior I.A. în cadrul Oficiului de Cadastrul și Publicitate Imobiliară Bihor (OC.

P.), s-a reținut că în perioada martie - mai 2005, a verificat și avizat documentațiile cadastrale însoțite de actele anexe întocmite necorespunzător adevărului de către învinuitul C.F. și de către învinuita L.V., atestând și certificând astfel contrar realității că imobilul cumpărat de învinuita L.V. de la K.I.G. este situat într-o altă parcelă decât cea la care se referea titlul de proprietate al vânzătorului și prin această modalitate, învinuita a reușit să intabuleze dreptul său de proprietate peste amplasamentele imobiliare deținute în mod legal de partea vătămată C.P. În drept, această faptă a fost încadrată în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 cu referire la art. 248 C. pen., în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin ordonanța din 20 februarie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de L.V., conferindu-i calitatea procesuală de inculpată. Examinând faptele reținute în sarcina notarului public D.I., procurorul a apreciat că acestora li s-a dat o încadrare juridică greșită, fapt ce reiese din însăși starea de fapt reținută, respectiv că a întocmit două înscrisuri autentice a căror conținut nu concordă cu realitatea - certificatul suplimentar de moștenitor nr. 98 și contractul de vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2005, fapte ce nu presupun îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau notarului.

S-a arătat că potrivit art. 58 - 67 din Legea nr. 36/1995, atribuțiile notarului cu prilejul întocmirii și autentificării celor 2 acte, se rezumă la verificarea și stabilirea identității părților, examinarea deplinătății facultăților mintale ale părților, pe bază de înscrisuri emanate de la un specialist, întrebarea părților asupra înțelegerii conținutului actelor ce urmează a fi emise de către notar, cererea consimțământului părților asupra actului ce urmează a fi întocmit. Din economia cestor texte de lege, rezultă neîndoielnic că notarul public nu este înzestrat cu prerogative specifice organelor de cercetare penală pentru contestarea voinței părților, cu referire la obiectul și precizia actului pe care îl întocmește, ci are doar îndatorirea să întrebe părțile, respectiv pe vânzător dacă înțelege cu precizie ce anume bun înstrăinează din patrimoniul său, și respectiv pe cumpărător, dacă înțelege cu exactitate pentru ce anume bun plătește prețul vânzării.

Notarul public a stăruit ca părțile care realizează această vânzare extra-tabulară, să se exprime cât mai precis asupra vânzării (lipsind cartea funciară ca și înscris justificator pe baza căruia notarul să se poată orienta, aspect specific vânzării extra-tabulare) respectiv cumpărării imobilului iar părțile au înțeles în acest sens să se folosească de un set de schițe cadastrale neavizate, pe care le-au folosit orientativ inserându-le din voința părților în contract, cu scopul precizării cât mai exacte a obiectului vânzării. Totodată, prin această convenție părțile cunoscând faptul că imobilul nu este înscris în cartea funciară, au înțeles ca cumpărătoarea L.V. să aibă dreptul să ceară înscrierea în cartea funciară a dreptului cumpărat.

Este adevărat că acest contract de vânzare cumpărare conține o serie de numere cadastrale care coincid cu terenurile asupra cărora are drept de proprietate partea vătămată C.P., însă cât timp părțile contractante au prezentat notarului schițe cadastrale neavizate pe care le-au folosit în scop orientativ, doar pentru a preciza obiectul vânzării cumpărării, este evident că ele nu au generat lipsirea părții vătămate de proprietatea sa. Cum s-a mai precizat, notarul a luat consimțământul părților asupra obiectului dezbaterii succesorale și a vânzării subsidiare fără a putea contesta elementele de precizare folosite de părțile contractante, tocmai datorită situației extra-tabulare în care se realiza tranzacția.

În concluzie, actele autentice întocmite de învinuitul I.D. - notar public nu sunt în discordanță cu realitatea deoarece, într-adevăr K.I.G. și-a vândut dreptul de proprietate derivat din titlul de proprietate 1748/1995 către cumpărătoarea L.V. cu referire la o cotă indiviză de proprietate în suprafață de 37300 mp. dintr-o solă de 736400 mp., imobil situat în zona limitrofă a localităților Oradea cu satul Cihei. Peste voința acestor părți, notarul public nu putea interveni întrucât nu are atribuții în acest sens. Susținând că vânzarea-cumpărarea perfectată de K.I.G. și L.V. în fața notarului public D.I. este reală, dar că în discordanță cu realitatea este doar modalitatea de realizare a publicității imobiliare, manopere ce au generat intabularea frauduloasă a învinuitei L.V.

asupra terenului aparținând părții vătămate C.P., procurorul a motivat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina notarului public din infracțiunea de abuz în serviciu în dauna intereselor persoanelor prev. de art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen., în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. Cât timp notarul public nu avea prerogative legale de verificare în teren a exactității numerelor de parcele cadastrale inserate în acte, infracțiunii de fals intelectual îi lipsește latura subiectivă, respectiv intenția directă a subiectului activ calificat. Pe de altă parte se arată că faptele notarului public de a întocmi contractul în litigiu cu inserarea unor numere cadastrale pe care le-au cerut părțile contractante și care nu sunt în concordanță cu realitatea, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 dar, în condițiile art. 31 alin. (2) C. pen.

deoarece, notarul public se afla conform art. 51 C. pen. într-o eroare de fapt invincibilă indusă de către cumpărătoare prin folosirea unor schițe cadastrale prezentate cu prilejul întocmirii certificatului de moștenitor suplimentar nr. 98/2005 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2025/2005. Ordonanța din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost confirmată de Procurorul General al aceleiași instituții care prin Rezoluția nr. 265/VIII.1/2007 din 20 iulie 2007 a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petenților L.V. și C.P., împotriva soluției dată în Dosarul nr. 159/P/2007. Nemulțumiți de soluție, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., cei doi petenți au formulat plângeri la instanță, cauza fiind înregistrată sub nr. 1156/35/2007 pe rolul Curții de Apel Oradea.

În cursul judecății, prin încheierea nr. 7 din 07 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea formulată de petiționara L.V. și s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Suceava. Petenta L.V. prin intermediul apărătorului ales a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea reînceperii urmăririi penale față de intimatul D.I. Invocând unitatea acțiunii penale pe planul dreptului penal material s-a criticat ca fiind greșită atât dispoziția de scoatere de sub urmărire penală a intimatului, cât și dispozițiile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, disjungerea cauzei față de inculpata L.V. și declinarea competenței de soluționare a faptei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

A susținut că notarul avea obligația de a respecta legea și chiar de a refuza întocmirea unor acte notariale în baza unor documente neavizate. Apărătorul ales al petentului C.P. a solicitat în principal admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și considerând că există suficiente probe la dosar, să se rețină cauza spre judecare. Subsidiar, a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva notarului D.I. A arătat că potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., actele procedurale efectuate de procurorul V.A. sunt lovite de nulitate întrucât din dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc.

pen., art. 49, 59 C. proc. pen., acesta era incompatibil să instrumenteze prezentul dosar deoarece soția lui a fost stagiara notarului D.I. A criticat greșita schimbare a încadrării juridice făcută de procuror, motivând că prin inserarea unor numere de parcele greșite în contractul de vânzare-cumpărare, notarul și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, faptă ce se încadrează în prevederile art. 246 raportat la art. 248 C. pen. S-a arătat că potrivit atribuțiilor de serviciu (Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, Legea nr. 31/1995), rolul notarului nu era doar unul decorativ prin care să insereze doar voința exprimată de părțile contractante. Intimatul avea obligația să verifice legalitatea actelor prezentate și nu avea voie să încheie cele două acte cu indicarea de parcele cadastrale fără să aibă schițe cadastrale avizate de O.C.O.T.

și primărie, fără să existe un memoriu tehnic de corelare a numerelor cadastrale nou formate cu numerele topo vechi. Curtea de Apel Suceava, prin încheierea din 23 iulie 2008 a admis plângerile formulate de petenții L.V. și C.P., a desființat în parte Ordonanța din 05 iunie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 159/P/2007 și în totalitate Rezoluția nr. 265/VIII.1/2007 din 20 iulie 2007 emisă de Procurorul General al aceleiași instituții și în baza art. 278 alin. 8 lit. c) C. proc. pen. a reținut cauza pentru judecare privind pe inculpatul D.I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., părți vătămate fiind C.P. și L.V., stabilind termen pentru soluționarea cauzei la data de 26 septembrie 2008 cu, citarea părților.

Pentru a dispune astfel, Curtea a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 278 alin. 8 lit. c) C. proc. pen., impunându-se reținerea cauzei spre judecare și aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor privind judecata cauzei în prima instanță. S-a motivat de asemenea că această soluție se impune cu atât mai mult cu cât probele existente la dosar, suficiente pentru judecarea cauzei, mai pot fi completate și cu alte probe astfel încât să fie asigurată respectarea principiilor aflării adevărului, prev. de art. 3 C. proc. pen. și cel al rolului activ al organelor judiciare, prev. de art. 4 C. proc. pen. S-a concretizat că prin această modalitate instanța va putea da o apreciere mai corectă probelor administrate în cursul urmăririi penale, urmând să clarifice, cu certitudine, dacă există sau nu infracțiunea pentru care intimatul a fost cercetat, respectiv cea prev. de art. 289 C. pen.

Învestită cu soluționarea pe fond a cauzei, sub aspectul săvârșirii de către inculpatul D.I. notar public - a infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 C. pen., Curtea a procedat la completarea probatoriului prin audierea inculpatului și a martorilor: C.F., Ș.F., I.P. și N.A.F. Examinând ansamblul probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată Curtea a reținut aceeași situație de fapt expusă pe larg în Ordonanța din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea (Dosar nr. 159/P/2007), respectiv încheierea din 23 iulie 2008 a Curții de Apel Suceava, concluzionând că în speță infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.

imputată inculpatului îi lipsește unul din elementele esențiale ale conținutului acestei fapte, respectiv vinovăția sub forma intenției. Astfel din probatoriul administrat rezultă că la data de 21 aprilie 2005 la Biroul notarului public D.I. s-au prezentat K.I.G. și L.V., solicitând dezbaterea succesiunii după defuncta T.R.M. privind cota de 1 din 2 din cota de 37300/736400 din parcela 3742 înscrisă în titlul de proprietate nr. 1748/1995 și încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru cota de 37300/736400 din parcela sus-menționată.

După stabilirea identității părților, a capacității acestora și în concordanță cu voința părților și cu înscrisurile prezentate, inculpatul a eliberat certificatul de moștenitor suplimentar din 21 aprilie 2005 și a autentificat contractul de vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2005. Pentru întocmirea acestor acte notariale părțile i-au prezentat: titlul de proprietate, procesul-verbal de punere în posesie și planurile cadastrale în sistem nou întocmite de un expert autorizat care cuprindeau memoriu tehnic ce făcea corespondența între aceste planuri și terenul din titlul de proprietate nr. 1748/1995. Obiectul vânzării îl constituia cota de 37300/736400 din terenul inclus în titlul de proprietate nr. 1748/1995.

La cererea părților și conform voinței acestora inculpatul a precizat mai exact obiectul vânzării în sensul că se identifică cu parcelele funciare menționate în schițe cadastrale întocmite de expertul autorizat și a autorizat cumpărătorul să îndeplinească formalitățile de publicitate imobiliară în conformitate cu disp. art. 45 alin. (3) din Legea nr. 36/1995. La întocmirea actelor sus-menționate au fost respectate dispozițiile art. 42, art. 67 din Legea nr. 36/1995, în redactarea existentă la data încheierii actelor notariale, inculpatul îndeplinindu-și atribuțiile legale privind îndeplinirea și autentificarea actelor, respectiv: verificarea și stabilirea identității părților, examinarea capacității acestora, luarea consimțământului.

Potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege. Vânzarea-cumpărarea perfectată prin actul încheiat și autentificat de inculpat este reală, și are ca obiect o cotă de 37300/736400 corespunzătoare terenului înscris în titlul de proprietate nr. 1748/1995. Prin urmare, vânzarea se referă la terenul pe care s-a reconstruit vânzătorului dreptul de proprietate, astfel încât sub acest aspect nu există nicio denaturare a realității.

Precizarea acestui obiect al vânzării, la cererea părților, prin raportare la parcelele cadastrale menționate în schițele cadastrale întocmite de expertul autorizat și care stabilesc faptul că terenul din titlul de proprietate ce a format obiectul vânzării corespunde acelor parcele funciare, nu este de natură de a atrage răspunderea penală a inculpatului întrucât acesta nu a cunoscut că în realitate există o neconformitate între aceste schițe și terenul din titlul de proprietate, eroarea în care s-a aflat fiind provocată chiar de părțile contractante cu concursul expertului autorizat. Întrucât notarul public nu are prerogative legale de verificare în teren a exactității datelor prezentate de părțile contractante, considerăm că lipsește natura subiectivă a subiectului calificat care trebuie să acționeze cu intenție directă pentru a comite infracțiunea de fals intelectual.

Faptele inculpatului, care în calitate de notar public a întocmit contractul în litigiu cu inserarea unor numere cadastrale pe care le-au cerut părțile contractante și care nu sunt în concordanță cu realitatea, nu realizează conținutul infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., câtă vreme notarul public se afla conform art. 51 C. pen. într-o eroare de fapt indusă de către cumpărătoare prin folosirea unor schițe cadastrale prezentate cu prilejul întocmirii certificatului de moștenitor suplimentar nr. 98/2005 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2025/2005. Prin încheierea din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava s-a înlăturat omisiunea vădită strecurată în minuta și dispozitivul Sentinței penale nr. 52 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava în sensul că se ia act că partea vătămată L.V.

nu s-a constituit parte civilă și se respinge ca nefondată acțiunea civilă a părții vătămate C.P. Împotriva Sentinței penale nr. 52 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, în termenul legal au declarat recurs părțile vătămate L.V. și C.P., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. Partea vătămată C.P. a declarat recurs și împotriva încheierii din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, pe care o apreciază ca fiind nelegală. Recurenta parte vătămată L.V. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar casarea hotărârii și schimbarea temeiului achitării inculpatului D.I. din disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. în disp.

art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există. În drept, partea vătămată a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 1, 9, 10, 15, 17, 18, 19 C. proc. pen. Partea vătămată C.P. critică hotărârea recurată pentru nelegalitate sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. În motivarea recursului, partea vătămată arată că notarul public avea obligația înscrierii în actele pe care le-a întocmit doar a elementelor verificate de el, or neconcordanța dintre numerele de parcelă din titlul de proprietate al vânzătorului și plenul cadastral întocmit de ing. C.F.

este evidentă, iar planul cadastral nu avea avizul OC. P. Bihor. Referitor la încheierea din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, partea vătămată arată că aceasta este nelegală, înlăturarea unor omisiuni vădite putându-se face doar în cazurile prevăzute de art. 196 C. proc. pen. Partea vătămată solicită în principal casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, urmând a fi avută în vedere și cererea sa pentru acordarea despăgubirilor civile. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele, conform disp.

art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: La data de 21 aprilie 2005, la cererea părții vătămate L.V. și a numitului K.I.G., intimatul D.I. -notar public a întocmit două înscrisuri autentice, respectiv certificatul suplimentar de moștenitor nr. 00 din 21 aprilie 2005 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 001 din 21 aprilie 2005. Conform certificatului suplimentar de moștenitor din 21 aprilie 2005 numitului K.I.G., în calitate de moștenitor legal, i-a revenit cota de ½ din cota de 37300/736400 părți din terenul situat în localitatea Oradea - limitrof sat Cihei și Postata Slaca, jud. Bihor, teren ce este vândut părții vătămate L.V.

împreună cu cota de ½ deținută în baza titlului de proprietate nr. 1748/1995. La întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, notarul public a avut în vedere titlul de proprietate nr. 1748/1995, procesul-verbal de punere în posesie, certificatul de moștenitor, precum și o serie de schițe cadastrale întocmite de expertul autorizat C.F., schițe care însă nu erau avizate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, termenul respectiv nefiind înscris în cartea funciară. În contractul de vânzare-cumpărare se precizează că intabularea cade în sarcina cumpărătoarei L.V. Notarul public a întocmit respectivul contract de vânzare-cumpărare pe baza actelor menționate, iar împrejurarea că terenul care a făcut obiectul vânzării a fost trecut în contract sub număr cadastral ce în realitate corespund altor procedee nu îi este imputabilă, intimatul aflându-se în eroare de fapt.

Inserarea în contract a respectivelor numere cadastrale s-a făcut la cererea părților contractante, pe baza schiței cadastrale prezentate, pe care intimatul le-a examinat, acesta neavând prerogative legale de verificare în teren a exactității schițelor. Cum eroarea de fapt în care s-a aflat intimatul înlătură vinovăția sub forma intenției, în mod corect s-a dispus achitarea acestuia, constatându-se incidența dispozițiilor art. 51 C. pen. Recurenta parte vătămată L.V. a solicitat schimbarea temeiului achitării în disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. Or, pentru a fi incidente aceste dispoziții legale este necesar ca fapta să nu existe în materialitatea sa. Din examinarea situației de fapt expusă rezultă că fapta imputată notarului public există, contractul de vânzare-cumpărare conținând mențiuni ce nu corespund realității, respectiv numerele parcelelor cadastrale, ce de fapt corespund altor terenuri.

Critica formulată de partea vătămată C.P. referitoare la greșita încadrare juridică a faptei este neîntemeiată. Fapta inculpatului, care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a întocmit contractul de vânzare-cumpărare ce conțin mențiuni necorespunzătoare realității în ceea ce privește numerele parcelelor cadastrale, acestea corespund de fapt altor terenuri, este prevăzută de disp. art. 289 C. pen. Având în vedere însă că suntem, așa cum s-a arătat, în prezența unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, inculpatul fiind indus în eroare, prin prezentarea unor schițe cadastrale necorespunzătoare. Se impune achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen.

și pe cale de consecință, respingerea cererii de despăgubiri civile formulată de recurentul C.P. Partea vătămată L.V. a invocat mai multe cazuri de casare, respectiv cele prevăzute de disp. art. 385 9 pct. 1, 9, 10, 15, 17, 19 C. proc. pen., fără a arăta în concret în ce constau acestea, însă examinând hotărârea atacată sub toate aspectele se constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Față de considerentele expuse, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate și le va obliga pe acestea la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile vătămate L.V. și C.P. împotriva Sentinței penale nr. 52 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală, privind pe inculpatul D.I. Obligă recurentele părți vătămate la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2009. Procesat de GGC - NN