ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5785/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5785/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
Din analiza actelor și lucrărilor
dosarului constată următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei.
Hotărârea primei instanțe:
Prin încheierea din 23 martie 2011,
pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2014/110/2008, a fost admisă
excepția de nelegalitate a deciziei Inspectoratului Teritorial de Muncă din 10
august 2000 privind pe reclamantul S.L.
Totodată, a fost declinată competența
de soluționare a excepției de nelegalitate a notei de control din 21 martie 2008
întocmită de Inspecția Muncii București în favoarea Curții de Apel Bacău, fiind
suspendată soluționarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a
excepției de nelegalitate.
Prin cererea înregistrată la data de
17
iunie
2011 în dosarul Curții de Apel Bacău, reclamantul a
solicitat a se constata nelegalitatea notei de control din 2008, pentru
nerespectarea dispozițiilor art. 7, art. 2 și art. 6 din Decretul nr. 92/1976.
Inspecția Muncii București, prin întâmpinarea
formulată a invocat excepția inadmisibilității formulării excepției de nelegalitate,
dat fiind faptul că reclamantul nu a solicitat în mod direct instanței de contencios
anularea respectivei note de control deși a avut posibilitatea după ce a efectuat
procedura prealabilă - adresa de răspuns din 24 martie 2008.
A arătat pârâta că recomandarea din nota
de control a fost adusă la îndeplinire de către Inspectoratului Teritorial de
Muncă, iar ca urmare a operațiunii de rectificare a funcției, reclamantul s-a adresat
Inspecției Muncii cu o petiție care a fost înregistrată în 25 februarie 2008 și
la care s-a formulat răspuns la data de 24 martie 2008.
Susținând aceeași excepție a inadmisibilității,
pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău a arătat că, deși este un act cu
caracter individual, acesta nu îl privește pe reclamant, ci numai pe Inspectoratul
Teritorial de Muncă Bacău.
Reclamantul ar fi justificat interes în
ipoteza în care prin actul atacat s-ar fi dispus o anumită măsură împotriva sa,
însă, este vorba despre măsuri de respectare a dispozițiilor legale.
Prin sentința nr. 125 din 18 august 2011,
Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
a admis excepția inadmisibilității și în consecință a respins excepția de nelegalitate
ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a
reținut următoarele considerente:
Excepția de nelegalitate presupune cenzurarea
actelor administrative prin raportare la lege, iar pentru a fi admisibilă, aceasta
trebuie să privească un act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 554/2004.
Invocarea excepției de nelegalitate în
privința unui act administrativ cu caracter individual trebuie analizată pornind
de la scopul și rațiunea instituirii de către legiuitor a acestei instituții juridice,
respectiv aceea de mijloc de apărare, efectele produse în urma constatării nelegalității
unui astfel de act, precum și de la subiecții de drept care au interes legitim de
a invoca excepția de nelegalitate. În speță, prin cererea sa, reclamantul invocă
excepția de nelegalitate a notei de control din 21 martie 2008 emisă de Inspecția
Muncii, pe considerentul că aceasta a stat la baza emiterii deciziei Inspectoratului
Teritorial de Muncă Bacău din 28 martie 2008 de rectificare a funcției de „analist
programator”, în „programator” conform Legii nr. 154/1998, Anexa 8.1, pct. V,
lit. a).
În
cauză, urmare controlului efectuat în perioada 13-14
martie 2008 la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, având ca obiect verificarea
modului de completare a carnetelor de muncă ale salariaților din instituție, s-a
încheiat nota din 21 martie 2008, în care s-au reținut anumite deficiențe constatate
și pentru care s-au făcut anumite recomandări inspectoratului cu privire la respectarea
legislației în materie.
Referitor la reclamant, echipa de control
a recomandat inspectoratului aspecte cu privire la rectificarea efectuată în carnetul
de muncă.
Recomandarea a fost adusă la îndeplinire
de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, prin emiterea deciziei din 28
martie 2008 de rectificarea funcției de „analist programator”, în „programator”,
decizie care produce efecte față de reclamant.
Urmare a operațiunii de rectificare a funcției,
reclamantul s-a adresat Inspecției Muncii cu o petiție înregistrată în 25 februarie
2008 la care s-a formulat răspuns în data de 24 martie 2008.
Prima instanță a reținut că nota de control
are natura juridică a unei simple recomandări, neopozabilă reclamantului, beneficiarul
acesteia fiind numai Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, nu poate fi calificată
drept act administrativ în accepțiunea textului art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004
și, pe cale de consecință, neputând face obiectul acțiunii judiciare, nu permite
nici controlul indirect pe calea excepției de nelegalitate.
A stabilit Curtea că, în condițiile în
care actul atacat nu îl vizează pe reclamant în mod direct, fiind vorba doar de
măsuri de respectare a dispozițiilor legale de către instituția pârâtă, nota de
control nu este direct incidență în soluționarea fondului cauzei, ceea ce reprezintă
fine de neprimire a excepției de nelegalitate.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut, în esență, că în
mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate
a notei de control din 21 martie 2008, având în vedere că rectificările din carnetul
de muncă au fost efectuate în baza acestei note.
A invocat, totodată prevederile art. 6
din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea acesteia, art. 2 și
art. 3 alin. (1) lit. A din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției
Muncii, aprobat prin H.G. nr. 767/1999, susținând că nota de control din 2008 este
un act administrativ și poate fi contestat în conformitate cu prevederile Legii
nr. 554/2004, implicit pe calea excepției de nelegalitate.
Il. Considerentele Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Înalta Curte analizând actele și lucrările
dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile constată
că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 4 din Legea
nr. 554/2004 „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,
indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui
proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest
caz, instanța, constatând ca de actul administrativ depinde soluționarea litigiului
pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ
competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ
nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea
de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în
ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este
instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci
când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.”
În
cauză reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a notei
de control din 21 martie 2008 pe considerentul că această notă a stat la baza emiterii
deciziei Inspectoratului Teritorial de Muncă din 28 martie 2008 de rectificare a
funcției
de „analist programator”,
în „programator” conform Legii nr. 154/1998, Anexa 8.1, pct. V, lit. a).
Înalta Curte reține că în mod corect prima
instanță a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamant,
reținându-se că nota 21 martie 2008 a Inspecției Muncii nu poate fi calificată drept
act administrativ în accepțiunea textului art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,
fiind o „simplă recomandare, neopozabilă reclamantului, beneficiarul acesteia fiind
numai
Inspectoratului
Teritorial de Muncă
și, pe
cale de consecință, neputând face obiectul acțiunii judiciare, nu permite nici controlul
indirect pe calea excepției de nelegalitate.
Prin nota de control din 21 martie 2008,
Inspecția Muncii a consemnat ceea ce a constatat în urma controlului efectuat de
Inspectoratul Teritorial
de Muncă Bacău
, control care
a avut ca obiect verificarea modului de completare a carnetelor de mncă ale salariaților
din instituție. Astfel Inspecția Muncii a recomandat Inspectoratului să respecte
legislația în materie, în vigoare la acea dată.
Această recomandare a fost adusă la îndeplinire
de către
Inspectoratul
Teritorial de Muncă
Bacău
prin emiterea deciziei din 28 martie 2008, de rectificare a funcției de „analist
programator” în „programator”, decizie care produce efecte față de reclamant, iar
nu nota de control a cărei nelegalitate a fost invocată în prezentul dosar.
În raport cu dispozițiile art. 4 din Legea
nr. 554/2004 și cu situația de fapt prezentată, Înalta Curte reține că în mod corect
prima instanță a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
În analiza naturii juridice a unui act
administrativ, esențiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor
dispuse în conținutul său, iar nu forma sau denumirea.
Înalta Curte reține că în mod corect a
fost invocată în argumentarea soluției și Hotărârea din 12 septembrie 2006, pronunțată
în cauza Reynolds Tobacco Holdings Inc. și alții contra Comisiei (c-131/03), CJCE,
prin care Marea Cameră a constatat că pot constitui obiect al controlului jurisdictional
prevăzut de art. 230 TCE numai măsurile ce produc efecte juridice obligatorii, de
natură să afecteze interesele reclamantului, prin modificarea situației sale juridice.
Nu sunt susceptibile de a face obiectul unei acțiuni în anularea actele preparatorii,
actele confirmative sau de execuție, simplele recomandări sau avize și, în principiu
instrucțiunile interne.
Așa fiind și având în vedere considerentele
mai sus exprimate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.L. împotriva
sentinței nr. 125 din 18 august 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2
decembrie 2011.