ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.12.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5785/2011

HOTĂRÂRE
02.12.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5785/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

Prin încheierea din 23 martie 2011,

pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2014/110/2008, a fost admisă

excepția de nelegalitate a deciziei Inspectoratului Teritorial de Muncă din 10

august 2000 privind pe reclamantul S.L.

Totodată, a fost declinată competența

de soluționare a excepției de nelegalitate a notei de control din 21 martie 2008

întocmită de Inspecția Muncii București în favoarea Curții de Apel Bacău, fiind

suspendată soluționarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

excepției de nelegalitate.

Prin cererea înregistrată la data de

17

iunie

2011 în dosarul Curții de Apel Bacău, reclamantul a

solicitat a se constata nelegalitatea notei de control din 2008, pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 7, art. 2 și art. 6 din Decretul nr. 92/1976.

Inspecția Muncii București, prin întâmpinarea

formulată a invocat excepția inadmisibilității formulării excepției de nelegalitate,

dat fiind faptul că reclamantul nu a solicitat în mod direct instanței de contencios

anularea respectivei note de control deși a avut posibilitatea după ce a efectuat

procedura prealabilă - adresa de răspuns din 24 martie 2008.

A arătat pârâta că recomandarea din nota

de control a fost adusă la îndeplinire de către Inspectoratului Teritorial de

Muncă, iar ca urmare a operațiunii de rectificare a funcției, reclamantul s-a adresat

Inspecției Muncii cu o petiție care a fost înregistrată în 25 februarie 2008 și

la care s-a formulat răspuns la data de 24 martie 2008.

Susținând aceeași excepție a inadmisibilității,

pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău a arătat că, deși este un act cu

caracter individual, acesta nu îl privește pe reclamant, ci numai pe Inspectoratul

Teritorial de Muncă Bacău.

Reclamantul ar fi justificat interes în

ipoteza în care prin actul atacat s-ar fi dispus o anumită măsură împotriva sa,

însă, este vorba despre măsuri de respectare a dispozițiilor legale.

Prin sentința nr. 125 din 18 august 2011,

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția inadmisibilității și în consecință a respins excepția de nelegalitate

ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a

reținut următoarele considerente:

Excepția de nelegalitate presupune cenzurarea

actelor administrative prin raportare la lege, iar pentru a fi admisibilă, aceasta

trebuie să privească un act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004.

Invocarea excepției de nelegalitate în

privința unui act administrativ cu caracter individual trebuie analizată pornind

de la scopul și rațiunea instituirii de către legiuitor a acestei instituții juridice,

respectiv aceea de mijloc de apărare, efectele produse în urma constatării nelegalității

unui astfel de act, precum și de la subiecții de drept care au interes legitim de

a invoca excepția de nelegalitate. În speță, prin cererea sa, reclamantul invocă

excepția de nelegalitate a notei de control din 21 martie 2008 emisă de Inspecția

Muncii, pe considerentul că aceasta a stat la baza emiterii deciziei Inspectoratului

Teritorial de Muncă Bacău din 28 martie 2008 de rectificare a funcției de „analist

programator”, în „programator” conform Legii nr. 154/1998, Anexa 8.1, pct. V,

lit. a).

În

cauză, urmare controlului efectuat în perioada 13-14

martie 2008 la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, având ca obiect verificarea

modului de completare a carnetelor de muncă ale salariaților din instituție, s-a

încheiat nota din 21 martie 2008, în care s-au reținut anumite deficiențe constatate

și pentru care s-au făcut anumite recomandări inspectoratului cu privire la respectarea

legislației în materie.

Referitor la reclamant, echipa de control

a recomandat inspectoratului aspecte cu privire la rectificarea efectuată în carnetul

de muncă.

Recomandarea a fost adusă la îndeplinire

de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, prin emiterea deciziei din 28

martie 2008 de rectificarea funcției de „analist programator”, în „programator”,

decizie care produce efecte față de reclamant.

Urmare a operațiunii de rectificare a funcției,

reclamantul s-a adresat Inspecției Muncii cu o petiție înregistrată în 25 februarie

2008 la care s-a formulat răspuns în data de 24 martie 2008.

Prima instanță a reținut că nota de control

are natura juridică a unei simple recomandări, neopozabilă reclamantului, beneficiarul

acesteia fiind numai Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, nu poate fi calificată

drept act administrativ în accepțiunea textului art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004

și, pe cale de consecință, neputând face obiectul acțiunii judiciare, nu permite

nici controlul indirect pe calea excepției de nelegalitate.

A stabilit Curtea că, în condițiile în

care actul atacat nu îl vizează pe reclamant în mod direct, fiind vorba doar de

măsuri de respectare a dispozițiilor legale de către instituția pârâtă, nota de

control nu este direct incidență în soluționarea fondului cauzei, ceea ce reprezintă

fine de neprimire a excepției de nelegalitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că în

mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate

a notei de control din 21 martie 2008, având în vedere că rectificările din carnetul

de muncă au fost efectuate în baza acestei note.

A invocat, totodată prevederile art. 6

din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea acesteia, art. 2 și

art. 3 alin. (1) lit. A din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției

Muncii, aprobat prin H.G. nr. 767/1999, susținând că nota de control din 2008 este

un act administrativ și poate fi contestat în conformitate cu prevederile Legii

nr. 554/2004, implicit pe calea excepției de nelegalitate.

Il. Considerentele Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Înalta Curte analizând actele și lucrările

dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile constată

că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 4 din Legea

nr. 554/2004 „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest

caz, instanța, constatând ca de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ

competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ

nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea

de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în

ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este

instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci

când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.”

În

cauză reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a notei

de control din 21 martie 2008 pe considerentul că această notă a stat la baza emiterii

deciziei Inspectoratului Teritorial de Muncă din 28 martie 2008 de rectificare a

funcției

de „analist programator”,

în „programator” conform Legii nr. 154/1998, Anexa 8.1, pct. V, lit. a).

Înalta Curte reține că în mod corect prima

instanță a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamant,

reținându-se că nota 21 martie 2008 a Inspecției Muncii nu poate fi calificată drept

act administrativ în accepțiunea textului art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

fiind o „simplă recomandare, neopozabilă reclamantului, beneficiarul acesteia fiind

numai

Inspectoratului

Teritorial de Muncă

și, pe

cale de consecință, neputând face obiectul acțiunii judiciare, nu permite nici controlul

indirect pe calea excepției de nelegalitate.

Prin nota de control din 21 martie 2008,

Inspecția Muncii a consemnat ceea ce a constatat în urma controlului efectuat de

Inspectoratul Teritorial

de Muncă Bacău

, control care

a avut ca obiect verificarea modului de completare a carnetelor de mncă ale salariaților

din instituție. Astfel Inspecția Muncii a recomandat Inspectoratului să respecte

legislația în materie, în vigoare la acea dată.

Această recomandare a fost adusă la îndeplinire

de către

Inspectoratul

Teritorial de Muncă

Bacău

prin emiterea deciziei din 28 martie 2008, de rectificare a funcției de „analist

programator” în „programator”, decizie care produce efecte față de reclamant, iar

nu nota de control a cărei nelegalitate a fost invocată în prezentul dosar.

În raport cu dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004 și cu situația de fapt prezentată, Înalta Curte reține că în mod corect

prima instanță a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.

În analiza naturii juridice a unui act

administrativ, esențiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor

dispuse în conținutul său, iar nu forma sau denumirea.

Înalta Curte reține că în mod corect a

fost invocată în argumentarea soluției și Hotărârea din 12 septembrie 2006, pronunțată

în cauza Reynolds Tobacco Holdings Inc. și alții contra Comisiei (c-131/03), CJCE,

prin care Marea Cameră a constatat că pot constitui obiect al controlului jurisdictional

prevăzut de art. 230 TCE numai măsurile ce produc efecte juridice obligatorii, de

natură să afecteze interesele reclamantului, prin modificarea situației sale juridice.

Nu sunt susceptibile de a face obiectul unei acțiuni în anularea actele preparatorii,

actele confirmative sau de execuție, simplele recomandări sau avize și, în principiu

instrucțiunile interne.

Așa fiind și având în vedere considerentele

mai sus exprimate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

Respinge recursul declarat de S.L. împotriva

sentinței nr. 125 din 18 august 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

decembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 286/2015
iunie 2010, 17 ianuarie 2011 și 31 octombrie 2012 au fost apreciate ca nefondate de către instanța de recurs. Referitor la recursul declarat de Inspecția Muncii, instanța de recurs a reținut că această din urmă recurentă nu are calitate pro
ÎCCJ 2009-02-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1026/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 decembrie 2007, S.L. a solicitat ca în contradictoriu cu I.T.M. Bacău să se dispună anularea mai multor decizii emise de pârât în perioada 2
ÎCCJ 2011-04-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2125/2011
de management și până la data reintegrării, respingând cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință a reținut următoarele: Referitor la excepția lipsei competenței materiale a Tribun
ÎCCJ 2011-02-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 999/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Min
ÎCCJ 2011-03-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2011
e juridică, conform prevederilor H.G. nr. 1377/2009, a emis decizia din 13 octombrie 2009, prin care a dispus, începând cu data de 14 octombrie 2009, încetarea contractului de management din 26 mai 2009, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105
Sursă