ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5991/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1269 din 10 decembrie 2009 Tribunalul Covasna a admis excepțiile lipsei calității

procesuale a chematului în garanție A.V.A.S. și pârâtului Ministerului Culturii,

Cultelor și Patrimoniului Național.

A respins excepția autorității de lucru judecat

evocată de pârâta SC B.A. SA

A admis în parte acțiunea

civilă precizată ulterior de către reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. introdusă în

contradictoriu cu pârâta SC B.A. SA Sft. Gheorghe și în consecință:

A obligat pârâta SC

B.A. SA să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii de restituire a imobilului

intabulat în C.F. Sf. Gheorghe, casă de piatră și curte în suprafață de 252 m.p.,

potrivit notificării făcută de reclamanți.

A respins restul pretențiilor

reclamanților.

A obligat pârâta SC

B.A. SA să plătească reclamanților 600 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele.

Reclamanții sunt urmașii

proprietarilor tabulari K.E., E.K. și K.G. ai imobilului intabulat în C.F., casă

de piatră și curte în suprafață de 251 m.p. preluat în mod abuziv de stat în temeiul

decretului nr. 92/1950.

După apariția Legii

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, reclamanții au formulat notificare înregistrată

sub nr. 188 din 6 iulie 2001 la societatea pârâtă, care a rămas până în prezent

nesoluționată.

Reclamanții în calitatea

lor de moștenitori legali după proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu sunt

îndreptățiți la restituirea acestui imobil având în vedere disp.art. 2 alin.

(1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din lege.

Potrivit disp.art. 25

alin. (1) din lege, pârâta era obligată să se pronunțe printr-o decizie motivată

asupra cererii de restituire a imobilului în litigiu, însă fără motiv temeinic aceasta

a refuzat îndeplinirea obligației legale, motiv pentru care, reclamanții au fost

obligați să promoveze prezenta acțiune ulterior precizată, ce urmează a fi admisă

în parte.

Petitele privind constatarea

nulității deciziei nr. 100 din 29 ianuarie 1957, a încheierilor subsecvente a contractului

de vânzare cumpărare de acțiuni F.P.S., vor fi respinse ca rămase fără obiect ca

urmare a pronunțării deciziei motivate de către pârâtă.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâtul SC B.A. SA Sf. Gheorghe, solicitând schimbarea acesteia în

sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat și respingerea ca inadmisibilă

a modificării de acțiune formulată de reclamanți privind obligarea societății apelante

de a se pronunța prin decizie asupra notificării nr. 188/2001, cu cheltuieli de

judecată.

În dezvoltarea motivelor

de apel s-a arătat, în esență, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 132

alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că reclamanții au întocmit acțiunea în

revendicare întemeiată pe Legea nr. 10/2001 cu o acțiune având ca obiect „obligație

de a face”.

Totodată s-a criticat

și dezinvestirea instanței de fond, care a respins pretențiile inițiale ale reclamanților

ca rămase fără obiect.

Prin decizia civilă

nr. 85AP din 29 iunie 2010,Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie și conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul

declarat de pârâta SC B.A. SA Sf. Gheorghe, a desființat sentința și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea deciziei

s-a reținut că prin sentința civilă nr. 1269 din 10 decembrie 2009, Tribunalul Covasna

a respins pretențiile reclamanților privind constatarea nulității deciziei nr. 100

din 29 ianuarie 1957 a încheierilor subsecvente a contractului de vânzare-cumpărare

de acțiuni T.P.S., ca fiind rămase fără obiect, în urma pronunțării deciziei motivate

de către pârâtă.

În condițiile în care

aceste pretenții nu au rămas fără obiect, ca urmare a soluției pronunțate în mod

greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Prima instanță avea obligația,

în baza rolului activ de a pune în vedere reclamanților să precizeze cererea de

chemare în judecată, în sensul identificării încheierilor subsecvente contractului

de vânzare-cumpărare de acțiuni cu privire la care se solicită constatarea nulității.

Mai mult, în cauză nu

a fost clarificat cadrul procesual în raport de completarea de acțiune formulată

la data de 8 mai 2009 și nu a fost lămurită problema reprezentării Statului Român,

care nu a fost nici citat.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs A.V.A.S., criticând-o ca nelegală.

În dezvoltarea motivelor

de recurs s-a invocat că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, respectiv nu a reținut incidența în cauză a dispozițiilor

art. 29 potrivit cu care A.V.A.S. are calitate procesuală activă numai în acțiunile

prin care se solicită măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute

la alin. (1) și (2), ceea ce nu a constituit obiectul prezentei judecăți.

Recursul nu este fondat.

Se constată că prin hotărârea

instanței de fond s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.,

care a stat în judecată în calitate de chemată în garanție, iar asupra acestei statuări

a instanței partea interesată nu a declarat apel.

Instanța de apel a reținut

că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei respectiv nu a analizat

toate capetele de cerere cu care a fost învestită, nu a clarificat cadrul procesual

în raport de completarea la acțiune și nu a fost lămurită problema reprezentării

statului.

Se constată că aspectele

invocate prin motivele de recurs nu privesc critici de nelegalitate a deciziei pronunțate

de instanța de apel, din perspectiva interpretării și aplicării dispozițiilor

art. 297 C. proc. civ., ci apărări pe fondul cauzei din perspectiva aplicării dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 10/2001, aspecte care au fost analizate de instanța de fond

prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar parte interesată

nu a formulat apel în ce privește modul de soluționare a excepției.

Având în vedere aceste

considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 85 Ap din 29 iunie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2011.