ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1219/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 09 martie 2010

pronunțată în Dosarul nr. 17531/3/2008, Curtea de Apel București, secția I

penală, în temeiul art. 160

b

alin. (1) și (2) C. proc. pen., a

dispus menținerea arestării preventive a inculpaților Ș.T. și I.E.N., trimiși

în judecată, prin rechizitoriul nr. 45/D/P/2007 al Ministerului Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în stare

de arest preventiv, inculpatul Ș.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de

instigare la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de

art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c)

din Legea nr. 143/2000, instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) C. pen., finanțare a

infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 10 din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și

art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, inițiere și constituire a unui grup

internațional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și inculpatul I.E.N., în stare de arest preventiv,

în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a)

C. pen., organizare și finanțare a infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1)

și (2), respectiv art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, faptă

prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 75 lit. a) C. pen., constituire și sprijinire a unui grup

infracțional în scopul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea acestei

încheieri s-a arătat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu

respectarea dispozițiilor legale, măsura preventivă fiind stabilită în raport

de criteriile prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen., iar temeiurile

care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, impunând în

continuare privarea de libertate a inculpaților.

Curtea a constatat că

ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță nu au intervenit

elemente noi, existând în continuare presupunerea rezonabilă a săvârșirii

infracțiunilor de către inculpați.

A apreciat că natura

și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi

fost comise, amploarea și perseverența activității infracționale, cantitatea

mare de droguri traficată și valoarea acesteia, starea de insecuritate creată

pentru populație prin punerea în circulație a drogurilor de mare risc,

recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, dar și persoana

inculpaților, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar

produce lăsarea inculpaților în stare de libertate.

Inculpatul Ș.T. a

declarat recurs împotriva acestei încheieri, pe care a criticat-o cu privire la

greșita menținere a arestării, întrucât în cauză nu mai subzistă, în opinia sa,

motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri și a solicitat revocarea

arestării preventive.

Examinând recursul

declarat de inculpat, în raport de dispozițiile art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen., potrivit cărora "când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei

măsuri", Înalta Curte constată că temeiul care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive a inculpatului și anume cel prevăzut de art. 148

lit. f) C. proc. pen. nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o

hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția

acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se

în prezent la instanța de apel.

Așa fiind, rezultă că

în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii

arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să

ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât de la data arestării

și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.

Pentru considerentele

arătate, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat, astfel că va fi

respins ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.T. împotriva Încheierii din 9

martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul

nr. 17531/3/2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2010.