ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3832/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin Sentința penală nr. 85 din 30 septembrie 2010, Tribunalul Călărași, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpații C.I. și O.M. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. a condamnat pe inculpații C.I. și O.M. la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 861 - 862 și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii și a pedepselor accesorii pe o durată de 8 ani, iar în baza art. 863 C. pen., a impus inculpaților să respecte mai multe măsuri de supraveghere.

În baza art. 864 C. pen., cu referire la art. 83 și 84 C. pen. a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C.I., dacă nu este arestat în altă cauză și a făcut aplic. art. 88 C. pen. A admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S.C. R. S.A. Călărași, luând act că inculpații au acoperit parțial prejudiciul, în limita sumei de 25.000 euro, obligând totodată inculpații, în solidar, la plata sumei de 20.991 euro sau echivalentul acestei sume în lei, la cursul de schimb BNR valabil la data efectuării plății.

A menținut sechestrul instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților C.I. și O.M. până la achitarea integrală a obligațiilor de dezdăunare. Instanța fondului a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 1 februarie 2010, emis în Dosarul 341/P/2009, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. În fapt, s-a reținut că, la data de 31 august 2009, inculpații C.I. și O.M. s-au prezentat la sediul S.C. R. S.A. Călărași într-o calitate falsă - ca reprezentanți ai S.C. B.D.C. S.R.L. Argeș - societate de transport marfă, ocazie cu care, folosind un nume fals (I.P.) și ștampilă falsă, au indus și menținut în eroare reprezentanții legali ai S.C.

R. S.A. Călărași, de unde au încărcat cantitatea de 20.160 kg deșeuri neferoase pentru a le transporta pe ruta Călărași - Oberhausen, în realitate aceștia însușindu-și marfa încărcată și cauzând S.C. R. S.A. Călărași un prejudiciu în sumă de 120.980 dolari S.U.A. (357.450 RON). Prin încheierea de ședință din data de 15 aprilie 2010, Tribunalul Călărași a admis cererea parchetului de extindere a cercetărilor și a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și față de inculpatul O.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Totodată, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpații C.I. și O.M. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. Instanța fondului și-a fundamentat soluția pe expertiza extrajudiciară efectuată de expertul contabil G.V.V., prin care acesta a arătat că, de fapt, prejudiciul creat părții civile S.C. R. S.A. Călărași este de 68.846 dolari S.U.A., adică 194.144 RON, deci sub 200.000 RON, prejudiciu care nu ar atrage aplicarea agravantei prev. de alin. (5) al art. 215 C. pen. În cuprinsul expertizei, expertul a arătat că: "am vizualizat mai multe site-uri de specialitate printre care site-ul "Cumpăr deșeuri neferoase, cupru, aluminiu, bronz, alamă, etc.". Din site-ul menționat mai sus rezultă că prețul de cumpărare actual a unui kg de deșeuri de cupru este de 12 RON" și după mai multe astfel de calcule stabilește "valoarea de piață" a bunurilor însușite de către cei doi inculpați la suma de 68.846 dolari S.U.A.

La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele reale în care aceasta a fost săvârșită (ziua, folosind acte cu aparență de adevăr), circumstanțele personale ale inculpaților (inculpatul C.I. - infractor primar, O.M. cu termenul împlinit pentru reabilitarea judecătorească, căsătoriți, cu copii în întreținere), cu o atitudine procesuală oscilantă, dar și acoperirea parțială a prejudiciului - ce au condus la aprecierea că pot fi considerate ca îndeplinite condițiile prev. de art. 861 C. proc. pen., astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor principale și accesorii, pe un termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.

Pe latură civilă, pretențiile civile solicitate au fost în cuantum de 120.890 dolari S.U.A. însă instanța a constatat că prejudiciul este cel stabilit de expertul contabil, respectiv 194.144 RON. În conformitate cu disp. art. 998 - 999 C. civ., în raport de poziția procesuală a părții civile, care a determinat și schimbarea încadrării juridice, prima instanță a apreciat că în aplicarea principiului disponibilității părților, despăgubirile se vor acorda în cuantumul acceptat de partea civilă, calculat prin conversie în valută (euro) și plata în lei, la cursul BNR valabil la data efectuării plății (inculpații urmând a suporta în solidar această sumă). Având în vedere că inculpații au achitat parțial din suma stabilită, prima instanță a apreciat că se impune menținerea sechestrului instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, prin încheierile din 25 martie 2010 și 20 mai 2010 până la concurența sumei stabilite ca despăgubiri.

B. Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de inculpații C.I. și O.M.. Apelul parchetului vizează motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, fiind corectă încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanței și sub cel al individualizării pedepsei, față de modalitatea de executare a acesteia apreciindu-se ca fiind necesară executarea în regim de detenție. Apelurile inculpaților motivate și susținute oral au vizat menținerea sechestrului instituit asupra bunurilor inculpaților în condițiile în care acestea au fost dobândite în timpul căsătoriei, fiind posibilă aplicarea acestuia pentru cel mult jumătate din cota ideală și abstractă din bunurile mobile și imobile deținute de inculpați.

Prin Decizia penală nr. 54 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, s-a desființat în parte sentința penală atacată, cu privire la încadrarea juridică a faptelor inculpaților C.I. și O.M., pedepse și latura civilă și, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaților C.I. și O.M. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. au fost condamnați inculpații C.I.

și O.M. la pedepse de câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 8 ianuarie 2010 până la 30 septembrie 2010. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de S.C. R. S.A. Călărași și au fost obligați în solidar inculpații C.I. și O.M. la plata sumei de 301.988 RON (366.508 - 64.520 RON) către partea civilă S.C. R. S.A. Călărași. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaților C.I. și O.M. formulate împotriva aceleiași sentințe penale. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a apreciat că valoarea certă a prejudiciului creat de inculpați prin înșelăciune și inducerea în eroare a părții civile S.C.

R. S.A. Călărași, conform înscrisurilor depuse de aceasta, respectiv factura fiscală, este de 357.540 RON, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 120.948 dolari S.U.A., calculată la cursul de schimb al BNR de la data săvârșirii faptei și cu privire la care partea civilă și F.W.H.L. conveniseră în baza unei tranzacții comerciale. A mai reținut că încadrarea juridică a faptei deduse judecății se stabilește în funcție de prejudiciul cert cauzat prin fapta inculpaților iar nu în raport de valoarea nerecuperată de 197.300 RON. S-a apreciat că luarea în considerare de către judecătorul fondului a expertizei extrajudiciare efectuată de către expertul G.V. s-a făcut în detrimentul facturilor emise de beneficiarul mărfii, care atestă că acele deșeuri aveau o valoare diferită în funcție de natura și calitatea sortimentelor, lucru confirmat și de documentele de transport.

Din această perspectivă, s-a apreciat că încadrarea juridică corectă a faptelor pendinte este cea stabilită în rechizitoriu, respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3), și (5) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpați prin raportare la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., reținând că stăruința acestora în acoperirea prejudiciului poate fi avută în vedere ca și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., sens în care pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum optim, cu executare în regim de detenție, necesar pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. - educativ și punitiv. C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs C.I.

și O.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, s-a invocat că în mod eronat instanța de apel a reținut în sarcina inculpaților dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen., iar în subsidiar, inculpații au solicitat reducerea pedepsei și, prin acordarea unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Apărătorul inculpatului O.M. a mai susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, fără a indica însă la care motiv se referă. Examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate.

1. Sub un prim aspect, acela al nepronunțării pe toate motivele de apel, Înalta Curte constată că apelurile inculpaților au vizat doar greșita menținere a sechestrului asigurător, iar în funcție de rezolvarea dată laturii penale și celei civile, criticile din apelurile inculpaților au fost apreciate ca nefondate, fiind respinse ca atare. De asemenea, instanța de apel a analizat criticile parchetului vizând încadrarea juridică dată faptei, individualizarea judiciară a pedepsei și rezolvarea dată laturii civile a cauzei, astfel că recursul nu este întemeiat sub acest aspect. 2. Recursurile inculpaților sunt întemeiate însă în ceea ce privește greșita încadrare juridică dată faptei de către instanța de apel, plecând de la un prejudiciu eronat.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că partea civilă S.C. R. S.A. Călărași a pretins inițial că prin săvârșirea faptei i s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 120.980 dolari S.U.A., reprezentând valoarea mărfii, astfel cum a fost facturată către beneficiarul extern. Ulterior, inculpatul a prezentat instanței de fond un raport de expertiză tehnică extrajudiciară (dosarul instanței de fond), care stabilea că valoarea de piață a deșeurilor neferoase sustrase de inculpați este de 194.144 RON. Acest raport de expertiză a fost comunicat părții civile cu mențiunea expresă că va fi folosit la soluționarea laturii civile și cu solicitarea de a comunica eventualele obiecții. Partea civilă și-a comunicat acordul față valoarea stabilită în raportul de expertiză, cu precizarea expresă că nu înțelege să o conteste.

Ca atare, cum pe de o parte, suma pretinsă inițial nu reprezenta prejudiciul efectiv, ci o valoare comercială a mărfii, posibil de obținut printr-o tranzacție avantajoasă, iar pe de altă parte, ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, partea civilă a achiesat la suma stabilită printr-o expertiză tehnică extrajudiciară, ce reprezintă valoarea de piață a mărfii (deci cu suma respectivă putea să-și procure o altă marfă de același gen), în cauză operează principiul disponibilității, partea civilă fiind singura în măsură să aprecieze întinderea prejudiciului. De altfel, instanța de apel nu a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare, solicitată de apărătorul ales al inculpatului C.I.

la termenul din 6 ianuarie 2011, tocmai cu motivarea că prejudiciul a fost stabilit în raport cu înscrisurile depuse la dosar și de exigențele ce reglementează soluționarea acțiunii civile în procesul penal, respectiv principiul disponibilității, pentru ca apoi, în decizie, să critice luarea în considerare de către judecătorul fondului a expertizei extrajudiciare. În acest mod, instanța de apel a încălcat flagrant dreptul la apărare al inculpatului, întrucât deși printr-o încheiere intermediară a respins proba cerută în apărare tocmai cu motivarea că operează principiul disponibilității părților în ceea ce privește soluționarea laturii civile, ulterior a îmbrățișat punctul de vedere contrar, lipsind astfel inculpatul de posibilitatea de a-și face apărări sub acest aspect, cu consecința agravării situației procesuale a acestuia.

Mai mult, însăși partea civilă nu a apelat hotărârea primei instanței, ceea ce denotă, odată în plus, că aceasta nu contravenea intereselor sale. Așadar, cum suma stabilită printr-o expertiză tehnică extrajudiciară, la care a achiesat și partea civilă, este de 194.144 RON, mai mică de 200.000 RON, infracțiunea de înșelăciune nu a produs consecințe deosebit de grave, astfel că încadrarea juridică dată faptei de instanța de fond, cu aceeași motivare, este cea corectă și urmează a fi menținută, urmare desființării deciziei instanței de apel. 3. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și sub aspectul rezolvării date laturii civile a cauzei, întrucât în lipsa apelului părții civile a majorat despăgubirile civile la suma de 301.988 RON.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., procurorul poate face apel în ce privește latura penală și latura penală, cu precizarea că "apelul procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se exercită din oficiu"; or, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 17 C. proc. pen. privind exercitarea din oficiu a acțiunii civile, astfel că majorarea despăgubirilor civile ca urmare a admiterii apelului parchetului este nelegală și urmează a fi înlăturată, menținându-se și sub acest aspect hotărârea primei instanțe.

4. În ceea ce privește solicitarea subsidiară a recurenților, de a se reduce pedeapsa aplicată de instanța de apel și a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor, Înalta Curte constată că prima instanță a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen., reținând că în raport de natura faptei comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpaților, sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Ca atare, apreciind că individualizarea făcută de instanța de fond este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și al modalității de executare, Înalta Curte va admite și sub acest aspect recursurile inculpaților, va desființa decizia recurată și va menține soluția fondului, constatând că pedepsele aplicate de prima instanță sunt bine dozate, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, fiind apte să asigure reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de inculpați, va casa decizia instanței de apel și va menține soluția primei instanțe, constatând că apelul parchetului a fost greșit admis. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat cu ocazia soluționării recursului, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații C.I. și O.M. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia penală atacată și menține Sentința penală nr. 85 din 30 septembrie 2010 a Tribunalului Călărași. Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2011.