ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3832/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3832/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 85 din 30

septembrie 2010, Tribunalul Călărași, în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpații C.I. și O.M. din

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. a condamnat pe inculpații C.I. și O.M. la câte o

pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpaților exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 -

862 și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a

pedepsei închisorii și a pedepselor accesorii pe o durată de 8 ani, iar în baza

art. 863 C. pen., a impus inculpaților să respecte mai multe măsuri de

supraveghere.

În baza art. 864 C.

pen., cu referire la art. 83 și 84 C. pen. a atras atenția inculpaților asupra

dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

În baza art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului C.I., dacă nu este arestat în altă cauză și a făcut aplic. art. 88

C. pen.

A admis în parte

cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S.C. R. S.A. Călărași,

luând act că inculpații au acoperit parțial prejudiciul, în limita sumei de

25.000 euro, obligând totodată inculpații, în solidar, la plata sumei de 20.991

euro sau echivalentul acestei sume în lei, la cursul de schimb BNR valabil la

data efectuării plății.

A menținut sechestrul

instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților C.I. și

O.M. până la achitarea integrală a obligațiilor de dezdăunare.

Instanța fondului a

reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 1

februarie 2010, emis în Dosarul 341/P/2009, a fost trimis în judecată, în stare

de arest preventiv, inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

În fapt, s-a reținut că,

la data de 31 august 2009, inculpații C.I. și O.M. s-au prezentat la sediul

S.C. R. S.A. Călărași într-o calitate falsă - ca reprezentanți ai S.C. B.D.C.

S.R.L. Argeș - societate de transport marfă, ocazie cu care, folosind un nume

fals (I.P.) și ștampilă falsă, au indus și menținut în eroare reprezentanții

legali ai S.C. R. S.A. Călărași, de unde au încărcat cantitatea de 20.160 kg

deșeuri neferoase pentru a le transporta pe ruta Călărași - Oberhausen, în

realitate aceștia însușindu-și marfa încărcată și cauzând S.C. R. S.A. Călărași

un prejudiciu în sumă de 120.980 dolari S.U.A. (357.450 RON).

Prin încheierea de

ședință din data de 15 aprilie 2010, Tribunalul Călărași a admis cererea

parchetului de extindere a cercetărilor și a dispus punerea în mișcare a

acțiunii penale și față de inculpatul O.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Totodată, în baza

art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de

inculpații C.I. și O.M. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3)

C. pen.

Instanța fondului

și-a fundamentat soluția pe expertiza extrajudiciară efectuată de expertul

contabil G.V.V., prin care acesta a arătat că, de fapt, prejudiciul creat

părții civile S.C. R. S.A. Călărași este de 68.846 dolari S.U.A., adică 194.144

RON, deci sub 200.000 RON, prejudiciu care nu ar atrage aplicarea agravantei

prev. de alin. (5) al art. 215 C. pen.

În cuprinsul expertizei,

expertul a arătat că: "am vizualizat mai multe site-uri de specialitate

printre care site-ul "Cumpăr deșeuri neferoase, cupru, aluminiu, bronz,

alamă, etc.". Din site-ul menționat mai sus rezultă că prețul de cumpărare

actual a unui kg de deșeuri de cupru este de 12 RON" și după mai multe

astfel de calcule stabilește "valoarea de piață" a bunurilor însușite

de către cei doi inculpați la suma de 68.846 dolari S.U.A.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol

social concret al faptei, circumstanțele reale în care aceasta a fost săvârșită

(ziua, folosind acte cu aparență de adevăr), circumstanțele personale ale

inculpaților (inculpatul C.I. - infractor primar, O.M. cu termenul împlinit

pentru reabilitarea judecătorească, căsătoriți, cu copii în întreținere), cu o

atitudine procesuală oscilantă, dar și acoperirea parțială a prejudiciului - ce

au condus la aprecierea că pot fi considerate ca îndeplinite condițiile prev.

de art. 861 C. proc. pen., astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

pedepselor principale și accesorii, pe un termen de încercare stabilit conform

art. 862 C. pen.

Pe latură civilă,

pretențiile civile solicitate au fost în cuantum de 120.890 dolari S.U.A. însă

instanța a constatat că prejudiciul este cel stabilit de expertul contabil,

respectiv 194.144 RON.

În conformitate cu

disp. art. 998 - 999 C. civ., în raport de poziția procesuală a părții civile,

care a determinat și schimbarea încadrării juridice, prima instanță a apreciat

că în aplicarea principiului disponibilității părților, despăgubirile se vor

acorda în cuantumul acceptat de partea civilă, calculat prin conversie în

valută (euro) și plata în lei, la cursul BNR valabil la data efectuării plății

(inculpații urmând a suporta în solidar această sumă).

Având în vedere că

inculpații au achitat parțial din suma stabilită, prima instanță a apreciat că

se impune menținerea sechestrului instituit asupra bunurilor mobile și imobile

ale inculpaților, prin încheierile din 25 martie 2010 și 20 mai 2010 până la

concurența sumei stabilite ca despăgubiri.

B. Sentința a fost

apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de inculpații C.I. și

O.M..

Apelul parchetului

vizează motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii sub aspectul

greșitei schimbări a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina

inculpaților, fiind corectă încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a

instanței și sub cel al individualizării pedepsei, față de modalitatea de

executare a acesteia apreciindu-se ca fiind necesară executarea în regim de

detenție.

Apelurile

inculpaților motivate și susținute oral au vizat menținerea sechestrului

instituit asupra bunurilor inculpaților în condițiile în care acestea au fost

dobândite în timpul căsătoriei, fiind posibilă aplicarea acestuia pentru cel

mult jumătate din cota ideală și abstractă din bunurile mobile și imobile

deținute de inculpați.

Prin Decizia penală

nr. 54 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, s-a desființat în

parte sentința penală atacată, cu privire la încadrarea juridică a faptelor

inculpaților C.I. și O.M., pedepse și latura civilă și, rejudecând, în baza

art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaților

C.I. și O.M. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) și art.

76 alin. (2) C. pen. au fost condamnați inculpații C.I. și O.M. la pedepse de

câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus prevenția de la 8 ianuarie 2010 până la 30 septembrie 2010.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. s-a admis acțiunea civilă

formulată de S.C. R. S.A. Călărași și au fost obligați în solidar inculpații

C.I. și O.M. la plata sumei de 301.988 RON (366.508 - 64.520 RON) către partea

civilă S.C. R. S.A. Călărași.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-au respins, ca

nefondate, apelurile inculpaților C.I. și O.M. formulate împotriva aceleiași

sentințe penale.

Pentru a decide în

acest sens, instanța de apel a apreciat că valoarea certă a prejudiciului creat

de inculpați prin înșelăciune și inducerea în eroare a părții civile S.C. R.

S.A. Călărași, conform înscrisurilor depuse de aceasta, respectiv factura fiscală,

este de 357.540 RON, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 120.948 dolari

S.U.A., calculată la cursul de schimb al BNR de la data săvârșirii faptei și cu

privire la care partea civilă și F.W.H.L. conveniseră în baza unei tranzacții

comerciale. A mai reținut că încadrarea juridică a faptei deduse judecății se

stabilește în funcție de prejudiciul cert cauzat prin fapta inculpaților iar nu

în raport de valoarea nerecuperată de 197.300 RON.

S-a apreciat că

luarea în considerare de către judecătorul fondului a expertizei extrajudiciare

efectuată de către expertul G.V. s-a făcut în detrimentul facturilor emise de

beneficiarul mărfii, care atestă că acele deșeuri aveau o valoare diferită în

funcție de natura și calitatea sortimentelor, lucru confirmat și de documentele

de transport.

Din această

perspectivă, s-a apreciat că încadrarea juridică corectă a faptelor pendinte

este cea stabilită în rechizitoriu, respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3), și

(5) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpați prin

raportare la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., reținând

că stăruința acestora în acoperirea prejudiciului poate fi avută în vedere ca

și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., sens în

care pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, într-un

cuantum optim, cu executare în regim de detenție, necesar pentru realizarea

scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. - educativ și punitiv.

C. Împotriva acestei

decizii au declarat recurs C.I. și O.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului, s-a invocat că în mod eronat instanța de apel a reținut în sarcina

inculpaților dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen., iar în subsidiar,

inculpații au solicitat reducerea pedepsei și, prin acordarea unei eficiente

sporite circumstanțelor atenuante, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81

C. pen.

Apărătorul

inculpatului O.M. a mai susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate, fără a indica însă la care motiv se referă.

Examinând recursurile

prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt

întemeiate.

aspect, acela al nepronunțării pe toate motivele de apel, Înalta Curte constată

că apelurile inculpaților au vizat doar greșita menținere a sechestrului

asigurător, iar în funcție de rezolvarea dată laturii penale și celei civile,

criticile din apelurile inculpaților au fost apreciate ca nefondate, fiind

respinse ca atare.

De asemenea, instanța

de apel a analizat criticile parchetului vizând încadrarea juridică dată

faptei, individualizarea judiciară a pedepsei și rezolvarea dată laturii civile

a cauzei, astfel că recursul nu este întemeiat sub acest aspect.

inculpaților sunt întemeiate însă în ceea ce privește greșita încadrare

juridică dată faptei de către instanța de apel, plecând de la un prejudiciu

eronat.

Sub acest aspect,

Înalta Curte constată că partea civilă S.C. R. S.A. Călărași a pretins inițial

că prin săvârșirea faptei i s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 120.980 dolari

S.U.A., reprezentând valoarea mărfii, astfel cum a fost facturată către

beneficiarul extern. Ulterior, inculpatul a prezentat instanței de fond un

raport de expertiză tehnică extrajudiciară (dosarul instanței de fond), care

stabilea că valoarea de piață a deșeurilor neferoase sustrase de inculpați este

de 194.144 RON. Acest raport de expertiză a fost comunicat părții civile cu

mențiunea expresă că va fi folosit la soluționarea laturii civile și cu

solicitarea de a comunica eventualele obiecții. Partea civilă și-a comunicat

acordul față valoarea stabilită în raportul de expertiză, cu precizarea expresă

că nu înțelege să o conteste.

Ca atare, cum pe de o

parte, suma pretinsă inițial nu reprezenta prejudiciul efectiv, ci o valoare

comercială a mărfii, posibil de obținut printr-o tranzacție avantajoasă, iar pe

de altă parte, ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, partea civilă a

achiesat la suma stabilită printr-o expertiză tehnică extrajudiciară, ce

reprezintă valoarea de piață a mărfii (deci cu suma respectivă putea să-și

procure o altă marfă de același gen), în cauză operează principiul

disponibilității, partea civilă fiind singura în măsură să aprecieze întinderea

prejudiciului. De altfel, instanța de apel nu a încuviințat efectuarea unei

expertize tehnice judiciare, solicitată de apărătorul ales al inculpatului C.I.

la termenul din 6 ianuarie 2011, tocmai cu motivarea că prejudiciul a fost stabilit

în raport cu înscrisurile depuse la dosar și de exigențele ce reglementează

soluționarea acțiunii civile în procesul penal, respectiv principiul

disponibilității, pentru ca apoi, în decizie, să critice luarea în considerare

de către judecătorul fondului a expertizei extrajudiciare. În acest mod,

instanța de apel a încălcat flagrant dreptul la apărare al inculpatului,

întrucât deși printr-o încheiere intermediară a respins proba cerută în apărare

tocmai cu motivarea că operează principiul disponibilității părților în ceea ce

privește soluționarea laturii civile, ulterior a îmbrățișat punctul de vedere

contrar, lipsind astfel inculpatul de posibilitatea de a-și face apărări sub

acest aspect, cu consecința agravării situației procesuale a acestuia. Mai

mult, însăși partea civilă nu a apelat hotărârea primei instanței, ceea ce

denotă, odată în plus, că aceasta nu contravenea intereselor sale.

Așadar, cum suma

stabilită printr-o expertiză tehnică extrajudiciară, la care a achiesat și

partea civilă, este de 194.144 RON, mai mică de 200.000 RON, infracțiunea de

înșelăciune nu a produs consecințe deosebit de grave, astfel că încadrarea

juridică dată faptei de instanța de fond, cu aceeași motivare, este cea corectă

și urmează a fi menținută, urmare desființării deciziei instanței de apel.

pronunțat o hotărâre nelegală și sub aspectul rezolvării date laturii civile a

cauzei, întrucât în lipsa apelului părții civile a majorat despăgubirile civile

la suma de 301.988 RON.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., procurorul poate face apel în ce

privește latura penală și latura penală, cu precizarea că "apelul

procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului

formulat de partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se

exercită din oficiu"; or, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 17

C. proc. pen. privind exercitarea din oficiu a acțiunii civile, astfel că

majorarea despăgubirilor civile ca urmare a admiterii apelului parchetului este

nelegală și urmează a fi înlăturată, menținându-se și sub acest aspect

hotărârea primei instanțe.

privește solicitarea subsidiară a recurenților, de a se reduce pedeapsa

aplicată de instanța de apel și a se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepselor, Înalta Curte constată că prima instanță a procedat la o

individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen., reținând că în

raport de natura faptei comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în

care a fost comisă și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpaților,

sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de

libertate, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Ca atare, apreciind

că individualizarea făcută de instanța de fond este justă atât sub aspectul

cuantumului pedepsei cât și al modalității de executare, Înalta Curte va admite

și sub acest aspect recursurile inculpaților, va desființa decizia recurată și

va menține soluția fondului, constatând că pedepsele aplicate de prima instanță

sunt bine dozate, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de

executare, fiind apte să asigure reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii

penale.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care

să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2

lit. a) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de inculpați, va casa

decizia instanței de apel și va menține soluția primei instanțe, constatând că

apelul parchetului a fost greșit admis.

Conform dispozițiilor

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat

cu ocazia soluționării recursului, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații C.I. și

O.M. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Casează decizia

penală atacată și menține Sentința penală nr. 85 din 30 septembrie 2010 a

Tribunalului Călărași.

Onorariile cuvenite

apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte

300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 octombrie 2011.