ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3510/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

La data de 5 noiembrie 2008, petiționarul

A.P.G. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița cu o plângere penală

împotriva executorului judecătoresc C.G., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen. și de luare de mită prev. de art. 254 C. pen., arătând că intimatul

i-a cauzat o vătămare a intereselor legale, prin faptul că nu a pus în

executare trei sentințe civile, iar pentru executarea Sentinței civile nr. 627

din 05 octombrie 2005 a Judecătoriei Moldova Nouă a cerut bani suplimentari

față de onorariu.

Prin rezoluția din 18

martie 2009 dată în Dosarul nr. 23/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.G., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen. și de luare de mită prev. de art. 254 C. pen.

În motivarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-au reținut următoarele:

- la data de 07 iunie

2006, petiționarul A.P.G. a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc C.G.

executarea silită a Sentinței civile nr. 627 din 05 octombrie 2005 a

Judecătoriei Moldova Nouă, prin care debitorul S.D. a fost obligat să-i

plătească sumele de 482,4 RON și 35,5 RON cheltuieli de judecată. S-a format

Dosarul execuțional nr. 19/2006, iar după încuviințarea executării silite prin

Încheierea nr. 29 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Moldova Nouă a fost somat

debitorul și s-au solicitat relații Primăriei Moldova Nouă în vederea

identificării de bunuri ale debitorului, răspunsul fiind negativ. Executorul

judecătoresc a făcut deplasări la domiciliul debitorului, constatând că nu are

bunuri urmăribile, iar Poliția Orașului Moldova Nouă a comunicat că debitorul

este plecat în străinătate, motiv pentru care executorul judecătoresc a

constatat că executarea silită nu mai poate continua și în baza art. 371

5

lit. b) C. proc. civ. a restituit titlul executoriu creditorului;

- din cele de mai sus

rezultă că executorul judecătoresc a întreprins toate demersurile necesare

punerii în executare silită a titlului executoriu, iar dacă petiționarul ar fi

apreciat că aceste demersuri nu sunt suficiente putea valorifica dispozițiile

art. 53 din Legea nr. 188/2000, instanța de judecată urmând să dispună ce

activități trebuie desfășurate de către executor, care, în situația

nerespectării dispozițiilor instanței, era pasibil de a suporta o sancțiune

penală;

- în declarația din

26 februarie 2009, petiționarul a precizat că nu are posibilitatea de a

demonstra că executorul judecătoresc i-a cerut sume suplimentare față de

onorariu;

- petiționarul l-a

acționat în instanță pe executorul judecătoresc pentru pretenții legate de

nepunerea în executare a Sentinței civile nr. 627 din 05 octombrie 2005 a

Judecătoriei Moldova Nouă, dar prin Sentința civilă nr. 193 din 10 aprilie 2008

a Judecătoriei Moldova Nouă s-a constatat că executorul judecătoresc a

îndeplinit toate activitățile ce i-au fost impuse de dispozițiile legale, motiv

pentru care acțiunea sa a fost respinsă.

Împotriva acestei

rezoluții, petiționarul A.P.G. a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, respinsă prin Rezoluția nr.

427/II/2/2009 din 8 mai 2009, ca tardivă și neîntemeiată.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat

plângere la instanță, arătând că făptuitorii nu și-au îndeplinit atribuțiile de

serviciu și au comis numai abuzuri asupra sa.

Prin Sentința penală

nr. 162/PI din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată

plângerea petiționarului A.P.G. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 23/P/2009 din 18 martie 2009 și a Rezoluției de respingere a

plângerii nr. 427/11/2/2009 din 08 mai 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara

Pentru a decide

astfel, instanța de fond a reținut că plângerea adresată procurorului general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în baza art. 278 alin. (3)

C. proc. pen. este tardivă.

Astfel, din

procesul-verbal de predare-primire de la Dosarul nr. 23/P/2009 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara reiese că petiționarul a primit personal

copia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la data de 30 martie 2009.

Potrivit art. 278

alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de

zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor

interesate, potrivit art. 228 alin. (6), art. 246 alin. (1) și art. 249 alin.

(2).

În cauză, întrucât

termenul pentru depunerea plângerii s-a împlinit la data de 20 aprilie 2009,

iar petiționarul a formulat plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale la data de 22 aprilie 2009, rezultă că a fost depășit termenul

de 20 zile prev. de art. 278 alin. (3) C. proc. pen. Nerespectarea termenului

de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale atrage decăderea petiționarului din dreptul de a mai face

plângerea.

S-a reținut că în

acest sens este și Decizia nr. 15 din 06 aprilie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în interesul legii, prin care,

interpretând dispozițiile art. 278 alin. (3) și art. 278

1

alin. (2)

C. proc. pen., sub aspectul naturii juridice a termenelor, s-a stabilit că

acestea sunt termene de decădere.

Prin urmare, instanța

de fond a apreciat că nu poate analiza pe fond plângerea petiționarului

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva sentinței,

în termen legal, a declarat recurs petiționarul, solicitând admiterea

recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a i

se soluționa cererea de asistență judiciară gratuită, întrucât instanța de fond

nu i-a soluționat această cerere.

Înalta Curte, examinând

cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat.

Instanța de fond a

apreciat în mod corect că petiționarul a formulat plângere, în baza art. 278 C.

proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara cu încălcarea termenului de 20 de zile prevăzut de dispozițiile art.

278 alin. (3) C. proc. pen., întrucât din actele dosarului, respectiv

procesul-verbal de predare-primire de la Dosarul nr. 23/P/2009 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, rezultă că acesta a primit personal copia

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la data de 30 martie 2009,

plângerea fiind formulată la data de 22 aprilie 2009.

Astfel, nerespectarea

termenului prevăzut de dispozițiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen. a atras

decăderea petiționarului din dreptul de a mai formula plângere împotriva

soluției de neîncepere a urmăririi penale, potrivit Deciziei nr. 15 din 6

aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite,

pronunțată într-un recurs în interesul legii.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.P.G.

împotriva Sentinței penale nr. 162/PI din 10 iunie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva Sentinței penale

nr. 162/PI din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 octombrie 2009.