ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3790/2009

Deliberând asupra

recursului se constată:

Prin încheierea din ședința publică de la

data de 27 octombrie 2009, în baza art. 300

2

rap. la art. 160

b

C. proc. pen. - a fost menținută starea de arest preventiv a apelanților

inculpați Ș.T. și I.E.N., pe considerentul că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de

libertate a inculpaților.

În termen legal,

inculpatul Ș.T. a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe motiv că,

fiind privat de libertate încă din anul 1998, lăsarea sa în libertate nu ar mai

prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ținerea sa în detenție atâta

vreme, căpătând un caracter excesiv potrivit art. 5 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Examinând criticile

în raport cu actele și lucrările cauzei și încheierea recurată, dar și din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele

ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează:

Inculpatul a fost

trimis în judecată și deja condamnat în primă instanță pentru infracțiunile de

instigare la trafic ilicit de droguri de mare risc, în concurs cu infracțiunile

de instigare la trafic internațional de droguri de mare risc, finanțare a

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional

de droguri de mare risc, inițiere și constituire a unui grup internațional

organizat la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare. În fapt, s-a reținut

că, în perioada anilor 2003 - 2005 aflându-se, în stare de detenție în Spania,

în baza unei rezoluții infracționale unice, a constituit, coordonat și

finalizat o rețea organizată internațională de traficanți de droguri de mare

risc cu ramificații pe teritoriul mai multor țări, care transporta mari

cantități de heroină din Turcia, până în Spania (325 kg. în valoare de 22

milioane euro).

Cum măsura preventivă

a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, temeiurile avute în vedere

nemodificându-se și rezultând o presupunere rezonabilă că faptele au fost

săvârșite așa cum sunt descrise în actul de inculpare și hotărârea primei instanțe

corectă a fost menținută de către instanța de prim control judiciar.

Măsura lipsirii de

libertate a unei persoane, în raport de art. 5 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție se poate dispune și menține

atunci când există motive verosimile că inculpatul a săvârșit o infracțiune sau

există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească

o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a

drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a

procesului penal.

Starea de pericol

pentru ordinea publică, așa cum s-a cristalizat în teoria juridică și practica

judiciară constantă - presupune o rezonanță a faptei penale, o anumită stare de

indignare și dezaprobare publică, de insecuritate socială în final.

Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a statuat prin practica sa că, persistența motivelor

plauzibile de a bănui o persoană de a fi săvârșit o infracțiune este o condiție

sine qua-non a regularității menținerii deținerii ei.

Prevenția de 1 an și

7 luni, în contextul condamnării în primă instanță la o pedeapsă rezultantă de

25 ani nu riscă să se transforme într-o executare anticipată a unei sancțiuni

nedefinitive, neschimbându-se, astfel, caracterul și rolul măsurii preventive.

Hotărârea instanței

de apel, fiind legală și temeinică, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.T. împotriva Încheierii din 27

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 noiembrie 2009.