ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3790/2009

Deliberând asupra recursului se constată: Prin încheierea din ședința publică de la data de 27 octombrie 2009, în baza art. 300 2 rap. la art. 160 b C. proc. pen. - a fost menținută starea de arest preventiv a apelanților inculpați Ș.T. și I.E.N., pe considerentul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. În termen legal, inculpatul Ș.T. a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe motiv că, fiind privat de libertate încă din anul 1998, lăsarea sa în libertate nu ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ținerea sa în detenție atâta vreme, căpătând un caracter excesiv potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei și încheierea recurată, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează: Inculpatul a fost trimis în judecată și deja condamnat în primă instanță pentru infracțiunile de instigare la trafic ilicit de droguri de mare risc, în concurs cu infracțiunile de instigare la trafic internațional de droguri de mare risc, finanțare a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, inițiere și constituire a unui grup internațional organizat la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că, în perioada anilor 2003 - 2005 aflându-se, în stare de detenție în Spania, în baza unei rezoluții infracționale unice, a constituit, coordonat și finalizat o rețea organizată internațională de traficanți de droguri de mare risc cu ramificații pe teritoriul mai multor țări, care transporta mari cantități de heroină din Turcia, până în Spania (325 kg. în valoare de 22 milioane euro). Cum măsura preventivă a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, temeiurile avute în vedere nemodificându-se și rezultând o presupunere rezonabilă că faptele au fost săvârșite așa cum sunt descrise în actul de inculpare și hotărârea primei instanțe corectă a fost menținută de către instanța de prim control judiciar.

Măsura lipsirii de libertate a unei persoane, în raport de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție se poate dispune și menține atunci când există motive verosimile că inculpatul a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Starea de pericol pentru ordinea publică, așa cum s-a cristalizat în teoria juridică și practica judiciară constantă - presupune o rezonanță a faptei penale, o anumită stare de indignare și dezaprobare publică, de insecuritate socială în final.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin practica sa că, persistența motivelor plauzibile de a bănui o persoană de a fi săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua-non a regularității menținerii deținerii ei. Prevenția de 1 an și 7 luni, în contextul condamnării în primă instanță la o pedeapsă rezultantă de 25 ani nu riscă să se transforme într-o executare anticipată a unei sancțiuni nedefinitive, neschimbându-se, astfel, caracterul și rolul măsurii preventive. Hotărârea instanței de apel, fiind legală și temeinică, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.T. împotriva Încheierii din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2009.