ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față, în baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 628/ F din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul

București, secția I-a penală, s-au dispus următoarele:

I. În

baza art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit.

c) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul Ș.T. la pedeapsa de 20

(douăzeci) ani închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic

ilicit de droguri de mare risc.

În baza art.

65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art.

25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea

nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 25 (douăzeci și

cinci) ani închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic

ilicit internațional de droguri de mare risc.

În baza art.

65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art.

10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit.

a) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat

inculpatul Ș.T. la pedeapsa închisorii de 25 (douăzeci și cinci) ani.

În baza art.

7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 20

(douăzeci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și

constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.

65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

S-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art.

34 alin. (1) lit. b) C. pen. și au fost contopite pedepsele susmenționate,

urmând ca inculpatul Ș.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 (douăzeci și

cinci) ani închisoare.

În baza art.

71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În. baza

art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit.

b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani care se execută după executarea pedepsei

principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art.

88 C. pen., s-a dedus detenția preventivă de la 17 martie 2008, la zi, iar-în

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive

a inculpatului Ș.T.

II. În

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.E.N. la

pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza

art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și

lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen. în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat aceluiași inculpat

la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic ilicit internațional de droguri de mare risc.

În baza art.

65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art.

10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.

a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 20 (douăzeci)

ani.

În baza art.

7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul I.E.N. la pedeapsa de 18

(optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și

constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.

65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

S-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen. și au fost contopite pedepsele susmenționate, dispunându-se

ca inculpatul I.E.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani

închisoare.

În baza art.

71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art.

35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit.

b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, care se execută după executarea pedepsei

principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art.

88 C. pen. s-a dedus arestarea preventivă de la 20 noiembrie 2008 la zi, iar în

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive

a inculpatului I.E.N.

În baza art.

191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ș.T. la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 35.000 lei, iar inculpatul I.E.N.

la plata sumei de 15.000 lei, cu același titlu.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță

-

în urma analizei întregului material probator administrat în cauză - a reținut

următoarea situație de fapt:

La data

de 28 octombrie 2004, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism a fost sesizat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

- Direcția de Combatere a Criminalității Transfrontaliere cu privire la faptul

depistării numiților B.I. și P.S. în timp ce încercau să scoată din România,

prin punctul de trecere a frontierei Turnu (județul Arad), cantitatea de 12 kg.

heroină, drogurile fiind ascunse în compartimente special amenajate în pereții

a două genți de voiaj marca „S.

”

.

Ca

urmare, au fost efectuate cercetări în urma cărora s-a constatat că cei doi

făceau parte dintr-o rețea de traficanți de droguri al cărei lider era

inculpatul Ș.T. zis „N.R.T.U.”, în compunerea căruia mai intrau și numiții: C.D.C.,

V.A., I.S., D.C.C., D.D.M., B.M., D.A., G.P.V., P.C., V.G.C., D.G., I.E.N., I.O.L.,

Z.G., B.N.D., P.N., R.C.F. care au fost cercetași în Dosarul nr. 239/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și

numiții M.A.

, G.L., B.D.M.

și S.A. care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 558/D/P/2005 al

aceleiași unități de parchet, cauza fiind soluționată prin sentința penală nr.

273 din 20 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția penală,

definitivă prin decizia penală nr. 5738 din 03 decembrie 2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Pe baza

actelor de cercetarea efectuate în cauză s-a reținut că, în perioada 2003-2005,

numiții C.D.C., V.A., I.S., D.C.C., D.D.M., B.M., D.A., G.P.V., P.C., V.G.C., D.G.,

I.E.N., I.O.L., Z.G., B.N.D., P.N., R.C.F., M.A., G.L., B.D.M. și S.A., sub

coordonarea inculpatului Ș.T., au transportat din Turcia în Spania, tranzitând

România, o cantitate de aproximativ 325 kg. de heroină, în valoare totală de

circa 22.000.000 euro (la prețul de vânzare al acestora pe teritoriul spaniol),

drogurile fiind ascunse în compartimente special amenajate în pereții unor

genți de voiaj marca „ S.

”

.

S-a

reținut că membrii grupării infracționale care transportau drogurile erau

instruiți să iasă cât mai puțin în evidență și să lase impresia că erau

turiști, fiind sfătuiți inclusiv asupra modului în care trebuiau să se îmbrace

și să se comporte; în plus, aceștia aveau și sarcina de racolare a altor

cărăuși întrucât nevoia de a asigura transportul drogurilor pe piața din Spania

era din ce în ce mai mare.

S-a mai

reținut că gentile cu droguri erau probate la Istanbul de la persoane de

legătură, de naționalitate turcă, fără a se plăti vreo sumă de bani la momentul

remiterii, potrivit autorităților judiciare spaniole, valoarea unei singure

genți fiind de 409.000 euro, aspect considerat ca dovadă a existenței unei legături

directe între furnizorii drogurilor aflați în Turcia și liderii din Spania care

formau o singură mare organizație criminală.

După

tranzitarea României, de regulă,, drogurile erau predate persoanelor de contact

la Madrid, însă o parte dintre acestea era transportată și în orașele spaniole:

Barcelona, Vigo, Quorenses și Puerto Negro, în funcție de necesitățile pieței

spaniole de droguri și conform dispozițiilor primite de la liderii rețelei.

S-a mai

reținut că persoanele aflate în vârful ierarhiei rețelei de traficanți de

droguri și-au luat măsuri de siguranță pentru a nu fi identificate și trase la

răspundere penală, motiv pentru care inculpatul Ș.T. a intrat în legătură

directă cu o mică parte dintre membrii rețelei, respectiv numai cu aceia în

care avea încredere prin raportare la vechimea lor în cadrul organizației,

precum: I.E.N., B.N.D., I.O.L. și G.P.V., folosind una din poreclele „N.R.T.U.”

și evitând să le comunice acestora adevărata identitate.

În acest

sens, s-a reținut că inculpatul Ș.T. - care se afla arestat în Spania sub

identitatea falsă de „T.N.” pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de

droguri - i-a solicitat inculpatului I.E.N. să-i comunice numitei V.A. că se

numește D.G. și că se află încarcerat în Penitenciarul din Madrid numit „Centro

Penitenciario, la Moraleja”.

S-a mai

reținut că, urmare livrării unei singure genți în care se afla heroină, fiecare

cărăuș primea între 700-800 euro, sumă la care se adăugau sumele necesare

pentru decontarea cheltuielilor de transport și cazare.

Deopotrivă,

prima instanță a reținut că atât actele procedurale trimise de autoritățile

judiciare spaniole ca urmare a cererilor de comisie rogatorie internațională

formulate în prezenta cauză, cât și flagrantul organizat la data de 04 iulie  2004

pe Aeroportul Baraj as din Madrid, când asupra numitului R.C.F. s-a găsit o

genată marca „S.” în care se afla cantitatea de 6,3 kg. heroină, în urma

înlăturării ambalajului cantitatea netă de drog fiind de 5.446,5 grame de

heroină, confirmă faptul că cantitatea de droguri transportată de fiecare

cărăuș într-o singură geantă marca „S.” era de circa 6 kg. de heroină. Datele

obținute în cadrul flagrantului susmenționat au lămurit și modul în care era

transportată heroina în genți, drogurile fiind disimulate în fundul dublu al

acesteia, sub forma unei plăcuțe acoperită cu carton și bandă de plastic

neagră.

În

același sens, s-a constatat că, la data de 28 octombrie 2004, asupra numiților B.I.

și P.S. a fost descoperită cantitatea de 5.501,5 grame, respectiv de 5.515 grame

heroină în amestec cu cafeina, modul de disimulare a drogurilor fiind identic

cu cel descoperit de autoritățile judiciare spaniole la prinderea numitului R.C.F.

Ca

urmare, s-a reținut că deși între cele două prinderi în flagrant a trecut o

perioadă de 4 luni, modul de operare folosit de către membrii rețelei a fost

identic, aspect ce a rezultat și din activitatea desfășurată de către cărăuși -

P.C. și Z.G. Astfel, pentru a induce în eroare organele de poliție sau pe cele

vamale cu ocazia efectuării controlului cu privire la natura bunurilor pe care

le transportau, cărăușii umpleau cu haine gentile aparent goale, lăsând astfel

impresia de turiști.

S-a mai

reținut că, pe măsură ce cărăușii dobândeau încrederea liderului rețelei,

respectiv inculpatul Ș.T., aceștia promovau în ierarhia organizației și se

ocupau de racolarea altor persoane pentru a transporta droguri din Turcia în

Spania, cu tranzitarea sau nu a României. în acest mod a pătruns în organizație

și inculpatul I.E.N. care a fost racolat de către inculpatul Ș.T. și care, după

efectuarea de transporturi de heroină din Turcia către Spania, a devenit unul

dintre principalii membri ai grupului infracțional organizat, având atribuții

de probare a drogurilor aduse în Spania și predarea lor către ceilalți membrii

ai rețelei care se ocupau de valorificarea efectivă a drogurilor.

Deopotrivă,

s-a reținut că pentru asigurarea conspirativității activității ilicite a

rețelei, cărăușilor nu li se aducea la cunoștință conținutul real al genților,

aceștia fiind informați că în acestea erau ascunse bunuri a căror deținere era

interzisă de lege, respectiv: acte false, card-uri, pașapoarte sau CD-uri.

Pe baza

probatoriului administrat, prima instanță a reținut și expus pe larg modul în

care au fost racolați membrii grupului infracțional organizat, sarcinile și

atribuțiile

fiecăruia în scopul aducerii drogurilor din Turcia în România și, de aici, în

Spania, unde erau valorificate pe piața de droguri spaniolă, reținând

următoarele:

Numita V.A.

a fost contactată telefonic în luna mai 2004 de către o persoană care s-a

recomandat „R.” și care i-a spus că va avea grijă de cei trei fii ai săi în

Spania dacă îl va ajuta să expedieze din România spre Spania niște geamantane

ce urmau să-i fie aduse de diferite persoane din Turcia. Ulterior, V.A. a aflat

de la fiul său - inculpatul I.E.N. - că persoana care o sunase se numea D.G. și

că acesta era încarcerată într-un penitenciar din Madrid. în timpul aceleiași

discuții telefonice „R.” i-a comunicat că gentile vor fi probate la Madrid de

către fiul său I.O.L.

V.A. a

fost de acord cu propunerea inculpatului Ș.T. scop în care i-a racolat pe

numiții G.P.V. (fratele său), P.S., B.I., R.C.F., V.G.C., D.D.M. și D.C.C.,

prin intermediul cărora a expediat la Madrid circa 18-20 genți, după ce fuseseră

aduse din Turcia de numiții C.D.C., B.M., P.C. și alții.

După

primul transport, dându-și seama că în gentile respective erau ascunse bunuri

ilicite, V.A. i-a solicitat lui „R.” să-i spună ce conțineau acestea, acesta

comunicându-i că gentile conțin cărți de credit.

Prezentând

modul de operare folosit, V.A. a menționat că înainte de sosirea unui cărăuș

din Turcia, era contactată telefonic și se ocupa de anunțarea unui alt cărăuș

care urma să se prezinte la domiciliu său pentru a proba geanta respectivă.

Pentru

activitatea desfășurată, V.A. a primit de la numitul „R.” diferite sume de

bani, precum și promisiunea acestuia că va angaja doi avocați pentru a asigura

apărarea fiului său - inculpatul I.E.N., care fusese între timp arestat de

autoritățile spaniole.

Acționând

în modul arătat, V.A. a predat personal cărăușilor circa 37 genți, conținând în

total 222 kg. heroină, în valoare totală de 15.133.000 euro, coordonând

transportarea drogurilor pe baza dispozițiilor primite de la inculpatul Ș.T.,

direct sau prin intermediul „locotenenților” săi.

Alături

de V.A., în coordonarea rețelei de traficanți de droguri un rol important l-a

avut și C.D.C., cei doi lucrând atât împreună, cât și separat în cadrul

aceleiași rețele, aducând la îndeplinire, pe teritoriul României, dispozițiile

primite telefonic din Spania de la inculpatul Ș.T., transmise direct sau prin

intermediul altor membrii ai rețelei.

Pentru

activitatea sa, C.D.C. primea din Spania diferite sume de bani prin sistemul W.

Un alt

membru al rețelei de traficanți de droguri era B.I. care, în cursul lunii iunie

2004, a fost solicitat de G.P.V. să efectueze lucrări de amenajare în

apartamentul numitei V.A., împrejurare în care aceasta i-a propus să transporte

în Spania genți cu „acte”,

promițându-i pentru fiecare

transport câte 500 euro, propunere care a fost acceptată de către B.I.

Acționând

în acest mod, B.I. a transportat 4 asemenea genți cu droguri, totalizând circa

24 kg. heroină, droguri a căror valoare se ridică, conform evaluării făcute de

autoritățile judiciare competente spaniole, la aproximativ 1,6 milioane euro.

Din

gruparea infracțională menționată a mai făcut parte și P.S. care a fost racolat

în cursul lunii februarie 2004 de către G.P.V. care i-a propus să transporte în

Spania „genți cu acte pentru card-uri”, urmând ca pentru serviciile sale să fie

plătit. Aceeași propunere a primit și din partea numitei V.A. care i-a promis

că pentru fiecare geantă transportată va primi 500 euro. P.S. a acceptat

propunerile primite, pentru început transportându-l pe G.P.V. la Aeroportul

Otopeni pentru a duce în Spania o asemenea geantă.

Ulterior,

P.S. a transportat în Spania 9-10 genți care inițial i-au fost predate de V.A.,

iar ulterior de C.D.C.

De

regulă, la Madrid, P.S. a predat gentile lui I.O.L., cu excepția a două cazuri

când le-a predat lui „D.” (B.D.N.) și inculpatului I.E.N.

În

timpul deplasărilor în Spania, P.S. a fost contactat de o persoană de

naționalitate română care s-a recomandat „R.” și care s-a interesat dacă totul

decurge conform planului și dacă și-a primit banii promiși pentru

transporturile efectuate.

P.S. a

continuat să transporte drogurile în Spania chiar și după arestarea lui R.C.F.

întrucât a fost amenințat telefonic de „R.” care i-a spus că .are nevoie de

marfă și că dacă nu îi va aduce cele solicitate, îl va omorî atât pe el, cât și

pe membrii familiei sale.

În

grupul infracțional organizat a fost racolat și B.M., de către inculpatul I.E.N.

care, în perioada mai-iunie 2003, l-a contactat telefonic și, de comun acord,

au stabilit să se întâlnească în municipiul Constanta.

Folosind

același mod de operare, B.M. a adus în România 10-11 genți, din care 7-8 le-a

predat numitei V.A., iar restul - lui C.D.C., conform indicațiilor transmise

telefonic de numitul „R.”; una dintre genți a transportat-o direct la București

unde a predat-o inculpatului I.E.N., într-un apartament închiriat de acesta, în

vederea expedierii spre Spania, prin intermediul altor cărăuși.

Pentru

activitățile desfășurate, B.M. era plătit de către persoanele cărora le preda

gentile; după excluderea din organizație a numitei V.A., B.M. a fost plătit cu

banii trimiși din Spania prin sistemul W. de către B.D.N.

Un alt

membru racolat în rețeaua de traficanți de droguri coordonată de inculpatul Ș.T.

și secondat de inculpatul I.E.N. a fost D.A.

Acesta a

fost contactat telefonic, la începutul lunii iunie 2003, de către inculpatul Ș.T.,

pe care îl cunoștea de mai mulți ani, fiind prieten atât cu acesta, cât și cu

membrii familiei sale.

În

aceste împrejurări, inculpatul Ș.T. i-a propus să transporte din Turcia în

România mai multe genți eu CD-uri, urmând să primească pentru fiecare geantă

transportată circa 500 DOLARI S.U.A.

Acceptând

propunerea, D.A. a transportat 6 asemenea genți totalizând 36 kg. heroină,

droguri a căror valoare se ridica, conform evaluării făcute de autoritățile

judiciare competente spaniole, la aproximativ 2,5 milioane euro.

În

rețeaua internațională de traficanți de droguri a fost atras și G.P.V. căruia,

la data de 07 iunie  2003, în timp ce se afla în București, într-un apartament

închiriat de inculpatul I.E.N. și I.O.L., i s-a solicitat de către cei doi să

transporte în Spania o geantă de culoare albastră, marca „S.”.

În

respectiva ocazie, frații I. împreună cu „A.” (un prieten ce se afla în

apartament), l-au asigurat că nu va avea probleme cu privire la bunurile

ascunse în pereții genții și că singura lui îndatorire era predarea genții unei

persoane pe care urma să o contacteze la numărul de telefon ce îi fusese

comunicat în acest scop de inculpatul I.E.N.

Astfel,

în calitatea sa de membru al grupului infracțional organizat, G.P.V. a

transportat aproximativ 12 genți conținând în total peste 70 kg. heroină, în

valoare de circa 4,9 milioane euro.

În

cadrul grupului infracțional organizat a fost atras și D.C.C. care o cunoscuse

pe V.A. cu ocazia unei deplasări pe litoral. în-cursul lunii aprilie 2004, G.P.V.

i-a propus numitului D.C.C. să câștige bani prin transportarea unor genți din

România în Spania, aducându-i la cunoștință faptul că pentru fiecare geantă

transportată urma să primească suma de 500 euro, un bilet de avion și alți 200

euro pentru cheltuieli. Propunerea a fost acceptată, D.C.C. cunoscând de la

fratele său - D.D.M., modalitatea de realizare a transporturilor.

Ca

urmare, în modalitatea anterior prezentată, D.C.C. a transportat 4 genți

conținând cantitatea de 24 kg. heroină, în valoare totală de aproximativ 1,6

milioane euro.

Din

rețeaua internațională de narcotraficanți condusă de inculpatul Ș.T. a făcut

parte și D.D.M. care a avut calitatea de „cărăuș”, acesta fiind racolat în

primăvara anului 2003 de inculpatul I.E.N..

Acționând

în mod similar celorlalți membrii ai grupării infracționale, D.D.M. a

transportat 7 genți conținând aproximativ 42 kg. heroină, în valoare totală de

peste 2.860.000 euro.

Un alt

membru al rețelei internaționale de traficanți de droguri condusă de inculpatul

Ș.T. a fost P.C. care, în primăvara anului

2004, a fost contactat

telefonic de V.A. care i-a propus să meargă în Turcia, la Istanbul, pentru a

aduce un colet, serviciu pentru care urma să fie plătit.

Acceptând

propunerea, P.C. a transportat din Turcia în România 12 genți, conținând în

total circa 72 kg. heroină, în valoare de aproximativ 4,9 milioane euro.

În

aceeași rețea internațională de - traficanți de droguri a fost racolat și I.S.

care a avut rolul de a transporta din România în Spania gentile aduse din

Turcia de alți cărăuși.

Un alt

membru al rețelei a fost I.O.L. care, acționând sub comanda inculpatului Ș.T.,

în perioada 2003-2004, a racolat mai multe persoane pe care le-a determinat să

transporte din Turcia în România și din România în Spania mari cantități de

heroină, simulată în genți de voiaj, conținând fiecare câte 6 kg. de heroină.

Totodată,

I.O.L. a probat, la Madrid, drogurile aduse de „cărăuși”, transportând personal

mai multe genți similare pe aceste rute.

În

cursul anului 2004, însă, principala sarcină a lui I.O.L. a constat în probarea,

la Madrid, a genților aduse din România, scop în care a ținut legătura,

telefonic, cu mama sa, V.A., urmând instrucțiunile primite de la liderul

rețelei, inculpatul Ș.T., zis „R.”, „N.”, „T.”; în unele cazuri a îndeplinit și

sarcina de a-i plăti pe cărăușii care aduceau la Madrid gentile cu heroină.

În

cadrul aceleiași rețele și-a desfășurat activitatea și V.G.C. care a avut rolul

de cărăuș, acesta fiind racolat de D.D.M.

Ca

membru al rețelei, V.G.C. a transportat din România în Spania 6 kg. de heroină,

în valoare de aproximativ 409.000 euro, evaluare ce a fost făcută pe baza

datelor comunicate de autoritățile judiciare competente spaniole, în urma

arestării lui R.C.F.

Din

aceeași rețea de traficanți de droguri a făcut parte și B.N.D. care proba la

Madrid gentile aduse de cărăuși din România.

Un alt

membru al grupului infracțional organizat era Z.G. care, în cursul anului 2004,

a transportat din România în Spania 4 genți conținând fiecare circa 6 kg.

heroină în valoare totală de aproximativ 1.630.000 euro.

În

cadrul grupului infracțional organizat și-a desfășurat activitatea și numita G.L.

care, în cursul lunii februarie 2005, la propunerea numitului B.D.M., pe care

îl cunoștea de circa 2 ani întrucât acesta era prieten cu concubinul său - N.N.

- l-a însoțit în Turcia, primind în schimb suma de 1.000 euro .

Călătoria

în Turcia s-a realizat cu un autoturism marca C. cu numărul de înmatriculare X,

G.L. și B.D.M. fiind însoțiți și de S.A. și D.M. Ajunși la Istanbul, G.L. și B.D.M.

s-au cazat la un hotel, iar ceilalți pasageri la un alt hotel.

Pe

timpul șederii în Turcia, G.L. și B.D.M., au efectuat vizite turistice, însă nu

cu autoturismul cu care sosiseră în țară întrucât acesta a fost probat de S.A.

care l-a contactat în repetate rânduri pe B.D.M. cu care a purtat discuții

particulare și la recepția hotelului.

Tot S.A.

a fost cel care a stabilit data întoarcerii în România, amânând de mai multe

ori acest moment; în ziua plecării, acesta a adus în camera celor doi mai multe

obiecte de îmbrăcăminte (pături, jachete, pantaloni blue-jeans, prosoape) pe

care le-au încărcat în autoturismul cu care veniseră.

Pe

drumul de întoarcere în România, în localitatea Varna, B.D.M. a primit un

telefon de la o persoană care le-a solicitat să înnopteze în respectiva

localitate, menționând că în cazul în care își vor continua drumul, vor avea

probleme la frontiera română; acesta a fost motivul pentru care pasagerii

autoturismului au rămas în localitate timp de 2-3 zile, perioadă în care însă

au fost implicați într-un accident rutier, aspect pe care B.D.M. 1-a relatat

telefonic unei persoane căreia îi spunea „U.” și care le-a solicitat sa se

deplaseze cu autoturismul în Spania.

Aceasta

a fost împrejurarea în care G.L. a vorbit pentru prima dată la telefon cu „U.”

care i-a solicitat să îl însoțească pe B.D.M. până în Spania cu argumentarea că

acesta nu se poate descurca singur, comunicându-i că serviciul său va fi răsplătit.

G.L. a acceptat propunerea, deși nu îl văzuse niciodată pe interlocutorul său.

În

cadrul aceleași convorbiri, „U.” a asigurat-o pe G.L. că va primi o sumă

suplimentară de bani pentru această nouă călătorie, motiv pentru care G.L. a

dedus că interlocutorul său se află în Spania, precum și faptul că în mașina cu

care călătoreau s-ar putea afla droguri.

Ajunși

la Madrid, G.L. și B.D.M. au fost întâmpinați de „D.” și „G.”, așa cum le

comunicase „U.”; noaptea și-au petrecut-o într-un apartament în care au

cunoscut-o pe numita „R.”, sora lui B.N.D. și concubina lui „UNCHIUL”, lucru

confirmat chiar de acesta.

A doua

zi, cu același autoturism cu care sosiseră în Spania, G.L. și B.D.M. au plecat

spre orașul Vigo, B.N.D. și Z.G. aflându-se înaintea lor într-un autoturism

marca A., pentru a le arăta drumul. Ajunși în orașul de destinație, au intrat

într-un imobil cu două etaje, prevăzut cu garaj subteran, locație în care B.N.D.

și Z.G. le-au cerut cheile de la autoturismul marca C., deplasându-se cu acesta

într-o direcție necunoscută.

B.N.D. a

revenit la imobil după câteva ore, singur, ulterior toți trei plecând la Madrid

unde au rămas timp de două zile, interval în care s-au reîntâlnit și cu Z.G.

Conform

înțelegerii telefonice cu”U.”, înainte de întoarcerea în țară, G.L. a primit de

la B.N.D. suma de 2.000 euro.

3.700

euro, pe numele lui B.D.M., deși banii nu fuseseră avansați de către acesta din

urmă.

În

timpul staționării în orașul bulgar Vama, B.D.M. s-a întâlnit cu o persoană

necunoscută care i-a adus o altă asigurare internațională tip „carte verde”,

dându-i și suma de 1.000 euro și o hartă pe care era însemnat traseul pe care

trebuiau să-1 urmeze până în Spania, iar prin sistemul W. i-a fost trimisă suma

de 1.500 euro de către S.A., expeditorul fiind o persoană necunoscută cu numele

de „D.”.

Ulterior,

B.D.M. a urmat dispozițiile date prin telefon de inculpatul Ș.T. și a ajuns la

Madrid unde a desfășurat activitatea descrisă mai sus, împreună cu G.L.

La

cererea inculpatului Ș.T., B.D.M. a vândut autoturismul marca C. pentru suma de

100.000.000 lei vechi (10.000 lei noi), bani pe care i-a folosit în interes

propriu.

Reținând

situația faptică anterior expusă, prima instanță a constatat că grupul

infracțional organizat era compus din trei mari rețele internaționale de

traficanți de droguri, liantul dintre acestea fiind chiar inculpatul Ș.T.

În acest

sens, s-a reținut că prima rețea era formată din cetățeni turci ce acționau cu

preponderență pe teritoriul Turciei; rolul acesteia consta în aprovizionarea cu

heroină, membrii săi furnizând cantități impresionante de heroină (în total

circa 340 kg. heroină), transportate de rețeaua coordonată de inculpatul Ș.T.,

secondat de către inculpatul I.E.N.

A doua

rețea - constituită și coordonată de inculpatul Ș.T. - formată din cetățeni

români, era specializată în transportarea heroinei pe ruta Turcia-Spania, în

general cu tranzitarea României. Transporturile au fost realizate în mai multe

modalități, drogurile fiind transportate atât cu avionul sau autocarul

(majoritatea), disimulate în genți de voiaj, cât și ascunse în caroseriile unor

autoturisme.

S-a

reținut că acestei rețele i-a revenit partea cea mai dificilă în operațiunea de

narcotrafic și anume, transportul drogurilor, pentru realizarea acestuia fiind

necesară o mare putere de organizare pentru a evita deconspirarea cărăușilor și

prinderea acestora în flagrant de către autoritățile statelor tranzitate.

A treia

rețea de narcotraficanți era cea formată din persoane de origine hispanică, ai

cărei membrii acționau pe teritoriul Spaniei, ocupându-se de probarea heroinei

aduse din Turcia de către cărăuși români coordonați de inculpatul Ș.T.

O altă

constatare a primei instanțe a vizat aspectul că pentru asigurarea

conspirativității rețelei sale, inculpatul Ș.T. a racolat doar persoane pe care

le-a considerat de încredere, multe dintre acestea fiind rude sau prieteni ai

săi.

Situația

de fapt anterior prezentată, astfel cum a fost descrisă, a fost apreciată ca

fiind temeinic dovedită prin următoarele mijloace de probă: procesele-verbale

privind constituirea unei planșe fotografice și planșa fotografică anexă, nr. 239/P/2004,

procesele-verbale privind prezentarea pentru recunoaștere de pe planșa

fotografică nr. 558/D/P/2005 și nr. 239/P/2004; procesele-verbale de redare în

scris.

La scurt

timp după întoarcerea în țară, G.L. a fost sunată de „U.” care i-a cerut să

plece din nou în Turcia și apoi spre Spania, împreună cu o altă persoană și,

totodată, să găsească o altă fată pentru B.M.

În

aceste împrejurări G.L. a primit de la inculpatul Ș.T. dispoziția de a se

întâlni cu M.E., persoană pe care nu o cunoștea, și cu care urma să efectueze

un nou transport.

În

aceste condiții, la data de 25 aprilie 2005, la cererea transmisă telefonic de „U.”

care se afla în Spania, G.L. a plecat la Istanbul împreună cu M.E., cu

autoturismul acestuia, marca A., cu număr de înmatriculare x.

La

Istanbul, cei doi au fost așteptați de alți doi membrii ai rețelei, respectiv S.A.

și D.M., pe care G.L. îi cunoscuse în februarie 2005, cu ocazia efectuării unui

alt transport similar.

Pe toată

durata deplasării, acțiunile numiților G.L. și M.E. au fost coordonate

telefonic de către inculpatul Ș.T., aceștia urmând traseul stabilit de către

inculpat și probând de la furnizorii turci cantitatea de circa 12 kg. Heroină

care a fost disimulată în lonjeroanele autoturismului cu care se deplasau.

G.L. și M.E.

aveau sarcina de a transporta drogurile din Turcia în Spania, pe ruta indicată,

sub directa coordonare a inculpatului Ș.T., urmând ca la Madrid să le predea

persoanelor de contact.

Inițial,

cei doi trebuiau să transporte drogurile din Turcia direct în Spania, prin

tranzitarea Greciei care era considerată mai sigură, însă, la cererea

inculpatului Ș.T., cei doi s-au întors în România cu autoturismul menționat

anterior.

La data

de 05 mai 2005, G.L. a fost sunată iarăși de inculpatul Ș.T. care

i-a cerut să plece spre Spania cu același autoturism, împreună cu M.E.

Astfel,

la data de 06 mai 2005, G.L. și M.E. s-au prezentat la punctul de trecere a

frontierei Negru Vodă, intenționând să plece spre Spania pe ruta Bulgaria,

Grecia, Italia și Franța, împrejurare în care au fost prinși în flagrant,

asupra lor fiind descoperită cantitatea de 12 kg. heroină ascunsă în

lonjeroanele autoturismului cu care se deplasau.

Așa cum

s-a arătat anterior, un alt membru al grupului infracțional organizat a fost B.D.M.

care, în cursul lunii februarie 2005, a fost sunat de inculpatul Ș.T. - pe care

îl cunoștea de mai mulți ani și despre care știa că se află în Spania unde executa

o pedeapsă privativă de libertate - care i-a solicitat să găsească o fată cu

care să meargă în Turcia, la Istanbul, unde să se cazeze la un hotel și să țină

legătura cu „un om trimis de el”. Propunerea a fost acceptată de B.D.M.

întrucât inculpatul Ș.T. i-a promis suma de 5.000 euro.

În

aceste împrejurări, B.D.M. a fost căutat de un alt cunoscut al său, S.A., care

i-a spus că a fost trimis de „R.”.

Conform

înțelegerii, S.A. a cumpărat de la o societate de intermedieri auto din

Constanța autoturismul marca C., cu suma de

convorbirilor

telefonice și autorizațiilor de interceptare și înregistrare a convorbirilor

telefonice emise de Tribunalul Constanța și Tribunalul București; cererile de

comisie rogatorie internațională adresate autorităților competente spaniole și

răspunsul acestora, împreună cu traducerile lor în limba română;

procesele-verbale încheiate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră -

Direcția de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere, procesul-verbal al

D.N.F. Constanta, Biroul C.I.T., procesul-verbal încheiat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a criminalității

organizate și antidrog, copii ale pașapoartelor persoanelor cercetate în Dosarele

nr. 239/P/2004 și nr. 558/D/P/2005, autorizații de percheziție domiciliară și

procese-verbale întocmite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare,

procese-verbale de percheziție corporală, planșe foto realizate cu prilejul

efectuării perchezițiilor domiciliare, procură pe numele V.A., proces-verbal de

aplicare a sechestrului asigurător, înscrisuri ridicate de la persoane

cercetate în dosarele nr. 239/P/2004 și nr. 558/D/P/2005; declarații ale

persoanelor cercetate în Dosarele nr. 239/P/2004 și nr. 558/D/P/2005; I.V.-

martor cu identitate protejată, N.A. - investigator cu identitate protejată;

adrese, planșe foto și procese verbale întocmite de: Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră - Direcția de Combatere a Infracționalității

Transfrontaliere - Serviciul 2, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

- Arad S.P.F. Turnu, Autoritatea Națională de Control - Autoritatea Națională a

Vămilor - Direcția Regională Vamală Arad - Biroul Vamal Turnu, Ministerul

Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor - Vama Turnu; rapoarte de constatare

tehnico-științifică și planșe anexe; permis de conducere și talon destinație pe

numele G.L., precum și talon destinație pe numele M.E., permis de conducere,

talon autoturism, carte de identitate autoturism, asigurare autoturism pe

numele M.E., Voucher nr. 257, confirmare rezervare, factură fiscală seria x,

factură fiscală seria x, carte de identitate a vehiculului, ordonanțe de

autorizare a investigatorului cu identitate protejată N.A., precum și a

colaboratorului cu identitate protejată I.V. și procesele-verbale încheiate de

aceștia ca urmare a autorizărilor dispuse în cauză de către procuror,

procese-verbale de verificare a numerelor telefonice și mesajelor SMS în

privința cărora s-au autorizat interceptări și înregistrări; fișe de cazier

judiciar, proces-verbal de predare-primire bunuri cu ocazia percheziției

corporale asupra inculpatului Ș.T., înscrisuri ridicate de la acest inculpat,

declarațiile inculpaților Ș.T. și I.E.N.

Din

analiza mijloacelor de probă anterior enumerate, instanța fondului a reținut că

rezultă - fără echivoc - că, în perioada 2003-2005, inculpatul Ș.T., în timp ce

se afla în detenție în Spania, secondat de inculpatul I.E.N., a inițiat,

constituit, coordonat și finanțat un grup organizat în scopul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000, sub forma unei puternice și

bine organizate rețele internaționale de traficanți de droguri de mare risc cu

ramificații pe teritoriile mai multor state, specializată în transportarea unor

mari cantități de heroină din Turcia până în Spania cu sau fără tranzitarea

României.

Astfel

fiind, prima instanță a concluzionat că, în drept, faptele săvârșite de

inculpatul Ș.T. care, în perioada 2003-2005, în timp ce se afla în

detenție

în Spania, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a inițiat,

constituit, coordonat și finanțat un grup infracțional organizat în scopul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000, sub forma unei

puternice și bine organizate rețea internațională de traficanți de droguri de

mare risc, cu ramificații pe teritoriile mai multor state, specializată în

transportarea unor mari cantități de heroină din Turcia în Spania, atât cu

tranzitarea României, cât și pe rute ocolitoare, fiecare membru având sarcini

precise în cadrul organizației, specifice crimei organizate - întrunesc

elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de trafic ilicit de

droguri de mare risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la 2 alin. (2) și (2)

1

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a)

C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, instigare la săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc prevăzută

de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit.

c) C. pen., infracțiunea de finanțare a infracțiunilor de trafic ilicit de

droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc

prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și

infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000, prevăzută de art. 7

din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată,

prima instanță a apreciat că, în drept, faptele săvârșite de inculpatul I.E.N.

care, în cursul anului 2004, acționând în calitate de membru al unei rețele

internaționale de traficanți de droguri, sub coordonarea inculpatului Ș.T., a

transportat pe ruta Turcia – România - Spania mai multe genți în care fuseseră

disimulate importante cantități de heroină, precum și că în calitate de membru

al acestei rețele, urmând dispozițiile liderului grupului, a participat la

constituirea și sprijinirea unui grup infracțional organizat în vederea

săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1), (2) și art.

3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, ocupându-se, conform sarcinilor

primite, de racolarea unor noi cărăuși, plata sumelor promise acestora pentru

transportarea drogurilor și a celor constând în cheltuielile ocazionate de

această activitate ilicită, precum și de probarea de la aceștia pe teritoriul

Spaniei a genților cu heroină pe care le transportaseră - întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 75 lit. a) C. pen., trafic ilicit internațional de droguri de mare

risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., organizare și finanțare a

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

faptă prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., constituire și sprijinire a unui grup

infracțional în scopul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000,

faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Ca

urmare, constatând vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor anterior

descrise, prima instanță a dispus .condamnarea acestora la pedepse cu

închisoarea la a căror individualizare judiciară s-au avut în vedere criteriile

generale

prevăzute de art. 72 C. pen. și anume:

limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 143/2000 și Legea nr. 39/2003

pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și stabilită

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor, gradul ridicat de pericol

social al faptelor comise, persoana fiecărui inculpat, atingerea adusă

valorilor sociale ocrotite prin normele incriminate, precum și împrejurările

care agravează răspunderea penală.

Sub

acest aspect, în privința inculpatului Ș.T. s-a reținut circumstanța agravantă

judiciară prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. în raport de faptul săvârșirii

infracțiunilor deduse judecății de trei sau mai multe persoane împreună,

circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000

întrucât faptele au fost comise într-un loc de detenție, precum și dispozițiile

art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., în raport de caracterul

continuat al activității infracționale desfășurate de inculpat.

Totodată,

la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului Ș.T., prima instanță a avut în

vedere împrejurarea că în Spania acesta se afla în detenție ca urmare a

săvârșirii unor infracțiuni de trafic de droguri, împrejurare ce a fost

apreciată că circumstanțiind negativ persoana inculpatului întrucât

demonstrează perseverență infracțională în comiterea acestui gen de

infracțiuni, precum și cantitatea mare de droguri, aproximativ 344 kg. care a

fost transportată pe ruta Turcia - România - Spania, sub coordonarea directă a

inculpatului.

Și cu

privire la inculpatul I.E.N., instanța de fond a reținut circumstanța agravantă

judiciară prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. în raport de faptul săvârșirii

infracțiunilor deduse judecății de trei sau mai multe persoane împreună, dar și

dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. ținându-se

seama de faptul că infracțiunile au fost comise înainte de pronunțarea vreunei

condamnări pentru vreuna dintre ele și de caracterul continuat al activității

infracționale desfășurate.

La

stabilirea pedepselor ce au fost aplicate aceluiași inculpat, instanța de fond

nu a ținut seama de atitudinea acestuia, parțial sinceră, manifestată prin

arătarea modului de organizare și funcționare a grupului infracțional organizat

și a rolului său în cadrul acestei rețele întrucât, reținând că, întrebat fiind

dacă îl cunoaște pe inculpatul Ș.T., inculpatul I.E.N. a răspuns negativ,

aspect infirmat de fotografiile de grup aflate la voi. II fila 83 în care apare

alături de coinculpat, aspect apreciat ca dovadă a faptului că, prin poziția sa

procesuală, inculpatul Iftode a urmărit evitarea tragerii la răspundere penală

a inculpatului Ș.T., îngreunând, astfel, activitatea organelor judiciare.

Împotriva

acestei soluții, în termen legal (Ia data de 12 iunie 2009), au declarat apel

inculpații Ș.T. și I.E.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

următoarele aspecte:

Inculpatul

Ș.T., prin apărător ales, a criticat soluția de condamnare pronunțată în primă

instanță solicitând achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen. sub aspectul săvârșirii instigării la săvârșirea infracțiunilor de trafic

ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de

mare risc reținute în sarcina sa - cu argumentarea că nu există probe care să

îl

incrimineze, respectiv achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. c) C.

proc. pen. cu privire la infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup

infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de Legea nr.

143/2000, cu motivarea că autorul acestei fapte este inculpatul I.E.N. care a

recunoscut săvârșirea faptei în circumstanțele pe care le-a arătat în

declarațiile date.

Aceeași

solicitare de achitare pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen. a

formulat inculpatul Ș.T. și în ceea ce privește infracțiunea de finanțare a

infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc, în argumentare arătând că finanțarea a

fost făcută de un anume domn cu privire la care nu s-au făcut verificări.

Inculpatul

I.E.N., prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat reindividualizarea

pedepsei aplicate în prima instanță, susținând că pedeapsa rezultantă - de 20

de ani închisoare - este mult prea aspră în raport cu faptele săvârșite și

contribuția avută la comiterea acestora.

Prin

decizia penală

nr. 200

din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost

admise apelurile declarate de inculpații Ș.T. și I.E.N., s-a desființat, în

parte, sentința penală nr. 628/ F din 05 iunie 2009, iar în rejudecare, s-au

înlăturat din încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților,

respectiv art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit.

c) din Legea nr. 143/2000, art. 25 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C.

pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 10 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit.

c din Legea 143/2000 (pentru inculpatul Ș.T.), cât și pentru art. 2 alin. (1)

și (2), art. 3 alin. (1), (2) și art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. (pentru inculpatul I.E.N.),

dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., menținându-se pedepsele aplicate de

instanța de fond.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut că la

judecarea în fond a cauzei au fost respectate prevederile art. 62 C. proc. pen.,

cauza fiind lămurită sub toate aspectele pe bază de probe în interesul aflării

adevărului judiciar.

Totodată,

s-a apreciat că apreciat că în urma unei evaluări judicioase și obiective a

materialului probator administrat în speță, în conformitate cu prevederile art.

63 C. proc. pen., instanța fondului a stabilit - în mod corect - situația de

fapt dedusă judecății, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor

pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.

În

continuare, procedând la reevaluarea întregului ansamblu probator administrat

în cauză, în virtutea efectului integral devolutiv al apelului, instanța de

apel a constatat ca neîntemeiate criticile formulate de inculpatul Ș.T. cu

privire la încălcarea prezumției de nevinovăție, reținând că probele acuzării

au fost pe deplin motivate și că judicioasa readministrare a unora dintre ele,

în faza judecății, a dovedit în mod indubitabil, faptele și autorii lor astfel

cum au fost prezentate în rechizitoriu.

În

aceiași sferă de argumentare, supunând unei analize riguroase și obiective

fiecare argument invocat de inculpatul Ș.T. în sprijinul nevinovăției sale,

instanța de apel a apreciat că versiunea prezentată de acesta este total

necredibilă, caracterul neverosimil al apărărilor sale fiind reținut în raport

de aprecierea ca unele dintre susțineri sunt extrem de puerile, în timp ce alte

susțineri, după caz, fie nu au fost întărite de nicio probă, fie au fost

infirmate de ansamblul probelor neîndoielnice de vinovăție existente în cauză.

În acest

sens, s-a reținut că pe lângă interceptările telefonice efectuate în cauză, la

dosar există și declarațiile unor .martori care au arătat în mod expres faptul

că au purtat convorbiri telefonice cu inculpatul Ș.T. în perioada în care

acesta se afla în penitenciarul din Spania, sub numele de „T.N.”, respectiv

declarațiile martorilor D.A., B.N., T.N., faptul deținerii unui telefon mobil

de către o persoană aflată în stare de detenție nefiind apreciat ca o noutate.

Deopotrivă,

s-a reținut că înscrisurile care au fost depuse în apărare, în sensul că

absolut toate convorbirile telefonice ale inculpatului au fost interceptate, se

referă la o perioadă ulterioară perioadei de referință care face obiectul

prezentului dosar.

Neîntemeiate

au fost apreciate și solicitările apărării în sensul înlăturării declarației

martorului sub acoperire P.M., instanța de apel reținând în acest sens faptul

că potrivit Codului de procedură penală și în conformitate și cu jurisprudența

CEDO, declarația martorului sub acoperire nu reprezintă o probă de sine

stătătoare, aceasta având același regim juridic ca și declarația unei părți

dintr-un proces penal, respectiv, are valoare probatorie și este luată în

considerare numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe aflate la

dosarul cauzei.

Sub

același aspect, s-a reținut că faptul că martorul sub acoperire nu a mai putut

fi audiat în fața instanței, prima instanță făcând în mod corect aplicarea art.

327 alin. (3) C. proc. pen. - text care este în deplină conformitate cu

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - nu poate

constitui un motiv pentru înlăturarea declarației acestuia dată în cursul

urmăririi penale, după cum nici modalitatea de administrare a acestui mijloc de

probă în fața procurorului - respectiv în lipsa inculpatului Ș.T., nu se poate

repercuta negativ asupra valabilității declarației, atâta vreme cât nu există

nicio dispoziție legală care să oblige ca audierea martorului sub acoperire, în

cursul urmăririi penale, să se facă în prezența inculpatului. în raport de

argumentele expuse, în concluzie, s-a reținut că nu există niciun motiv pentru

care declarația martorului sub acoperire P.M. să nu fie luată în considerare la

momentul analizării situației de fapt din prisma tuturor probelor coroborate.

Nici solicitarea

apărării de înlăturare a interceptărilor telefonice nu a fost primită de

instanța de apel, în argumentare reținându-se, pe de o parte, faptul că deși în

fața instanței de fond apărarea inculpatului Ș.T. a solicitat expertizarea

autenticității înregistrărilor telefonice, în momentul în care se făceau

demersuri pentru efectuarea expertizei, inculpatul, prin apărătorul său ales de

la acel moment a renunțat - în mod expres - la această probă, iar pe de altă

parte, împrejurarea că, chiar și în situația în care ar fi înlăturate și, prin

urmare, nevalorificate în cadrul procesului penal,

înlăturarea

lor ca mijloace de probă nu ar avea nicio relevanță asupra situației de fapt,

astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare și prin hotărârea de condamnare

pronunțată de prima instanță.

În

același sens s-a menționat că situația d