ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1670/2013

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 4 din 04 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6104/118/2009 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 2 alin. (2) în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul T.V. la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de organizare de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 31 octombrie 2008 la 28 noiembrie 2008.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul K.V.L. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 31 octombrie 2008 la 28 noiembrie 2008.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul Z.A.M. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 31 octombrie 2008 la 28 noiembrie 2008.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.. a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.767 RON cu titlul cheltuieli judiciare către stat din care suma de 3.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare către stat efectuate în timpul urmăririi penale.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 6 octombrie 2008, Direcția Poliției de Frontieră Constanța, Biroul de Combatere a Traficului de Substanțe Interzise, s-a sesizat din oficiu cu privire la existența unui grup infracțional organizat transfrontalier implicat în traficul de droguri de mare risc.

Din conținutul procesului-verbal de sesizare din oficiu a rezultat că cetățeanul român I.M. desfășoară împreună cu alte persoane activități de traficare a cocainei din America de Sud și Europa.

Din primele verificări efectuate în cauză la 07 octombrie 2008 s-a stabilit existența indiciilor potrivit cărora I.M. și T.V. sunt organizatorii unei rețele de narcotraficanți cu ramificații în America Centrală și America de Sud, precum și în Europa de Vest.

Despre cei doi suspecți a reieșit că intenționează să organizeze aducerea unui transport de cocaină din Costa Rica.

De asemenea, s-a stabilit că numitul T.V. folosește telefoanele mobile cu nr. ......... și ......... pentru a comunica cu membrii rețelei de narcotraficanți.

Așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de organele judiciare la 08 octombrie 2008, în urma verificărilor s-a constatat că din grupul infracțional condus de I.M. și T.V. face parte și o tânără, identificată în cursul cercetărilor în persoana inculpatei K.V.L., care utilizează postul telefonic cu nr. ............ și are rolul de a recruta cărăuși.

În acest sens, la acel moment al investigațiilor au reieșit informații că T.V. i-a solicitat inculpatei să îi găsească șase persoane, ce urmau să transporte cocaină între orașe din Vestul Europei, respectiv Madrid, Amsterdam, Milano și Varșovia.

În cauză, prin ordonanța Biroului Teritorial Constanța nr. 162D/P/2008 din data de 10 octombrie 2008 organele poliției judiciare din cadrul Direcției Poliției de Frontieră Constanța au fost delegați să efectueze cercetări pentru stabilirea în concret a activității infracționale a suspecților T.V. și I.M., în scopul identificării tuturor participanților implicați împreună cu aceștia în punerea în circulație a stupefiantelor și în vederea aflării împrejurărilor de timp și loc în care grupul cercetat era implicat în desfășurarea de operațiuni ilicite cu droguri.

La data de 14 octombrie 2008 lucrătorii de poliție judiciară au stabilit că T.V. și I.M. au planificat ca cei șase cărăuși, despre care au existat inițial informații că trebuie să transporte cocaină pe teritoriul mai multor țări din Europa, urmează să aducă stupefiantele din America de Sud în România, prin Vestul Europei.

Având în vedere existența datelor de anchetă concrete din care rezultau indicii că grupul infracțional cercetat pregătea desfășurarea de operațiuni ilicite cu droguri, în baza autorizațiilor nr. 305 - 307, emise de Tribunalul Constanța la data de 14 octombrie 2008, convorbirile purtate de către inculpatul T.V. de la posturile telefonice cu ............ și ............ și convorbirile purtate de către tânăra identificată în cursul cercetărilor în persoana inculpatei K.V.L., de la postul telefonic cu nr. ............, au fost interceptate și înregistrate.

Din convorbirile telefonice interceptate până la momentul prinderii în flagrant a inculpaților, a rezultat fără dubii că aceștia fac parte dintr-o rețea de narcotraficanți ce acționează într-un mod precaut, luându-și toate măsurile de prevedere pe parcursul traficării drogurilor, că recrutează numai persoane pe care le consideră de încredere și au un sistem de planificare detaliat în momentele premergătoare efectuării operațiunilor ilicite cu stupefiante ce denotă o specializare în comiterea infracțiunilor de trafic de droguri.

Astfel, în discuția purtată la data de 14 octombrie 2008, ora 21:37, autorizația 305 K.V.L. îl informează pe T.V. că în ziua următoare, o altă persoană, identificată în cursul cercetărilor ca fiind fratele acesteia, Z.A.M., trebuia să achite contravaloarea a două bilete (de transport cu avionul). Inculpata a precizat că biletele sunt pentru două persoane, ceea ce s-a dedus din afirmația „la amândoi" și că îi mai trebuie alte sume: „Și bani ca să le dau lor nu mai îmi rămâne pentru ălelalte acolo .. Hotelul .. tot". T.V. o îndrumă să mai ia 1.500 euro de la o terță persoană, pe care o indică ca fiind vecină.

Cu ocazia convorbirii avute la data de 15 octombrie 2008, ora 14:53, autorizația 305, Z.A.M. i-a comunicat surorii sale, respectiv inculpatei K.V.L., detalii despre ruta biletelor de transport: „că mi-a zis să cumpăr biletele cu posibilitate de prelungire, adică să fie dus-întors ăla de Milano".

La final, Z.A.M. i-a făcut cunoscut interlocutoarei că inculpatul T.V., pe care I-a indicat cu apelativul „M.", i-a solicitat să o întrebe pe sora acestuia câți bani mai are: „Păi mi-a zis M. să te întreb câți bani mai ai tu.„ În cursul urmăririi penale, inculpatul T.V. a arătat expres: „Este adevărat că eu am porecla M.".

Din cele două discuții s-a dedus că Z.A.M. și K.V.L. erau coordonați de către T.V. pe parcursul desfășurării activităților infracționale.

De asemenea, la 15 octombrie 2008, ora 14:58, autorizația 305, primii doi inculpați menționați anterior poartă o nouă convorbire telefonică, ocazie cu care sus-numita îi face cunoscut fratelui ei că „ăștia sunt banii tot ai lui".

Din cele trei discuții a rezultat că T.V. finanțează deplasările a două persoane din România către o altă destinație și retur, ceea ce s-a dedus și din faptul că inculpații discutau despre achiziționarea a două bilete de avion.

În ziua de 15 octombrie 2008 s-au mai purtat următoarele convorbiri telefonice relevante: La ora 15:02, autorizația 306 T.V. a rezultat că este sunat de către o persoană de sex feminin neidentificată, care îi comunică inculpatului că a fost sunată de fratele L. (adică de Z.A.M., fratele inculpatei K.V.L.). Din discuție s-a dedus că interlocutoarea s-a întâlnit cu Z.A.M., ocazie cu care i-a înmânat acestuia din urmă o sumă de 2000, fără a preciza valuta. De asemenea, T.V. i-a spus interlocutoarei să-i mai dea lui Z.A.M. în plus suma de 1.500 fără indicarea valutei. Din aceeași discuție rezultă că T.V. se află în „țările calde", la o diferență de fus orar de 8 ore în urmă. De menționat că Brazilia se află pe meridianul indicat anterior.

La ora 15:07, autorizația 305 K.V.L. și Z.A.M. s-a purtat o nouă convorbire, din care se deduce că inculpatul a discutat cu T.V., poreclit „M.", care i-a transmis că acesta din urmă va vorbi cu o persoană de sex feminin, de la care Z.A.M. să ia o sumă de bani: „să mă duc mai încolo să-mi dea ca să aibă de buzunar băieții câte 5 - 600 așa. Și de haine, să mai. Că i-am zis că și banii.. adică banii care trebuie să mă duc acuma să iau alea". Din partea finală s-a dedus că la puțin timp Z.A.M. urma să se deplaseze la o agenție de turism pentru achiziționarea biletelor, sens în care inculpatul afirmă: „Bine, hai că vorbim mai încolo, te sun de la AGENȚIE, da?".

De altfel, în cursul cercetărilor s-a stabilit că în ziua de 15 octombrie 2008 Z.A.M. s-a deplasat la Agenția de Turism J IT din București, situată pe b-dul M, unde a plătit contravaloarea a două bilete de transport cu avionul, pe numele inculpatului T.E. și al numitului C.G.

Acest aspect a rezultat din verificările efectuate la data de 17 octombrie 2008, de către organele poliției judiciare la sediul agenției de turism menționate mai sus, consemnate în procesul-verbal din aceeași zi.

De asemenea, la data de 31 octombrie 2008, în autoturismul lui Z.A.M. s-au găsit facturile emise de "J IT" pentru biletele de transport pe numele T.E. și C.G.

Totodată, fiind audiată în calitate de martor, numita POPA M. angajata Agenției "J IT" SRL, Sucursala Piața Romană în funcția de agent tiketing, a descris împrejurările în care în cursul lunii octombrie 2008 a vândut două bilete de avion inculpatului Z.A.M., pe care l-a recunoscut din fotografie, pentru T.E. și C.G.

Rezultatul verificărilor se coroborează cu discuțiile avute în ziua de 15 octombrie 2008 de către inculpați.

Astfel, la ora 16:02, autorizația 305 aflat la sediul agenției de turism Z.A.M. îi comunică surorii sale că a reușit să găsească un bilet de transport la un preț bun, iar operatoarea caută să găsească și pentru celălalt băiat un bilet la un preț avantajos: „uite-s pe la agenție aicea.. mi-a găsit la unul dintre băieți puțin mai ieftin..".

La ora 16:22, din autorizația 305 rezultă că același inculpat este întrebat de sora sa: „Ai rezolvat cu alea nu, cu băieții?", iar acesta îi răspunde că: „Hai că te sun în zece minute că achit acuma ..".

La ora 16:45, din autorizația 305 rezultă că Z.A.M. îi comunică inculpatei că a rezolvat problema cu biletele de transport care costă în total, dus-întors, 1.808 euro pentru fiecare din cele două persoane: „Am rezolvat tot, mi-a scos aia la un preț mai bun.. Costă 1.808 euro cu totul .. ambele .. (se corectează) .. ambele, ambele pentru unu, da în total sunt patru bilete. înțelegi, nu?"

Din examinarea facturilor nr. 1143143 și 1143144 emise la 15 octombrie 2008 de "J IT" pentru biletele de transport pe numele T.E. și C.G., care au fost găsite în autoturismul inculpatului Z.A.M. se constată că fiecare dintre ele are valoarea totală de 1.808 euro și privește contravaloarea a două bilete, pe ruta București - Milano - Amsterdam - Sao Paolo și retur.

De asemenea, s-a constatat că facturile au fost emise la ora 4:21:49 P.M. și 4:23:27 P.M., deci cu puțin timp înainte de ora 16:45, când inculpații Z.A.M. și K.V.L. poartă discuția menționată anterior. La ora 19:23, din autorizația 305 rezultă că T.V. o apelează pe K.V.L. și din conținutul discuției se deduce că îi solicită acesteia să scaneze biletele și să i le trimită sub formă de mesaj tip mail. Inculpata îl asigură că va da curs solicitării, după ce o să se întâlnească cu fratele acesteia, Z.A.M., pe care cei doi îl indică cu apelativul „A.".

Ulterior, la ora 21:32, din autorizația 305 rezultă că T.V. poartă o nouă convorbire cu inculpata pe care o indică cu prenumele „L." și căreia îi reproșează că nu a respectat instrucțiunile lui, iar din discuție se deduce că este nemulțumit că s-au achiziționat bilete prin alte companii decât cele indicate de el, motiv pentru care îi solicită inculpatei să încerce preschimbarea biletelor.

în legătură cu acest aspect, la ora 21:48, din autorizația 305 rezultă că K.V.L. îi comunică lui T.V.: „să vedem dimineață ce se poate face ..".

Din procesul-verbal întocmit de organele poliției judiciare la data de 17 octombrie 2008 rezultă că T.E. și C.G. au plecat din România la data de 16 octombrie 2008, ora 12:10, pe ruta București - Milano - Amsterdam - Sao Paolo, Brazilia, unde au ajuns în ziua de 17 octombrie 2008, la ora locală 16:35. Itinerariul și data zborurilor sunt reflectate și în cele două facturi emise la 15 octombrie 2008 de către agenția de turism "J IT".

La data de 19 octombrie 2008, ora 17:40, din autorizația 305, rezulta că Z.A.M. aflat la postul telefonic nr. ..........., este apelat de către K.V.L. și din discuția celor doi rezultă că ei țin legătura prin intermediul internetului cu cărăușii și le transmit indicații. Astfel, inculpatul îi comunică surorii sale: „scrie-i că marți (21 octombrie 2008 notația noastră) la ora șase vine cineva acolo".

În ziua de 21 octombrie 2008 s-a reținut următoarea discuție relevantă, din care rezultă stadiul organizării și persoanele implicate în transportul de cocaină:

La ora 21:20, din autorizația 305 rezultă că T.V. care folosește telefonul cu nr. ........ este apelat de către K.V.L. și din discuție rezultă că interlocutorii sunt nemulțumiți că cei doi „cărăuși", pe care îi indică cu apelativul „băieții", respectiv T.E. și C.G., ce se aflau în Sao Paolo, și-au depășit bugetul de 600 de euro pe care îl aveau de cheltuit. Inculpatul afirmă: „.. Cred că sunt niște cretini pentru că lângă hotelul lor este restaurant, este restaurantul care se mănâncă cu doi RON .. cum se zice, cu doi, trei dolari".., iar inculpata îl asigură pe T.V. că: „O să ajung acasă eu și acuma .. frate-meu să-l sun să vorbească cu ei, că nu știu, sunt nedumeriți că unu dintre ei trebuie să mai plătească încă o zi, are neplătit hotelul, nu știu cum.. Păi o să-l sun eu acum pe frate-meu, să vadă numărul de hotel de acolo sau nu știu cum, că nu mai am numărul de la hotel. Adineauri a sunat ei". Inculpatul îi spune inculpatei: "Da .. OK, fii atentă aici. la un număr ceva de telefon .. ca să pot să .., iar aceasta îi spune: „Păi o să iau eu acum, să văd cum iau legătura.. Cât e ceasul acolo, e devreme nu?"

S-a dedus din discuție și faptul că T.V. cunoaște în detaliu topografia locului unde se află T.E. și C.G..

La data de 22 octombrie 2008 inculpații T.V., K.V.L. și Z.A.M. au discutat în legătură cu trimiterea unor sume de bani on-line prin sistemele WU și MG, sens în care la ora 13:34, autorizația 306 inculpata îi comunică lui T.V. printr-un mesaj tip SMS numărul operațiunilor și sumele de bani trimise în America de Sud, respectiv 566 dolari pentru T.E. și 1.456,23 dolari pentru o terță persoană, tot cetățean român: „La băieții nr. este ...... primește 566 $. În partea cealaltă trim K.V.L. nr. ....... prim 1456.23$".

În baza acestor informații, în urma verificărilor efectuate la SC A.C. Ro SRL București, care a transmis la dosar detaliile tranzacției cu nr. ......., a rezultat că la data de 22 octombrie 2008 Z.A.M. s-a deplasat la sediul societății, de unde a trimis, prin sistemul de transmitere rapidă WU, lui T.E., în Sao Paolo Brazilia, suma de 438 euro convertită la destinație, în 566 dolari.

Din verificările efectuate la B.C.R. - Agenția T.D. București, care a transmis la dosar detaliile tranzacției cu nr. ....... a reieșit că la data de 22 octombrie 2008 K.V.L. a trimis lui M.A., în San Jose Costa Rica suma de 1.150 euro convertită la destinație în 1.456,23 dolari.

La ora 16:48, din autorizația 305 rezulta că Z.A.M. poartă o discuție telefonică cu K.V.L., din care se deduce că îi solicită acesteia să-i contacteze prin internet pe cei aflați în Brazilia și să verifice dacă au primit suma de bani expediată din România: „Intri și tu puțin pe INTERNET să vezi dacă au primit ăia, aia?".

Între cei doi inculpați s-a purtat o nouă convorbire telefonică la ora 17:33, autorizația 305 ocazie cu care Z.A.M. a afirmat că destinatarul banilor din Brazilia (T.E.) nu găsește un punct WU de unde să ridice banii: „Se plimbă de o oră jumate și nu găsește un WU îl trimite dintr-o parte într-alta."

K.V.L. i-a comunicat fratelui său că în legătură cu acest incident o să-l contacteze pe inculpatul T.V., pe care îl indică cu porecla „M.": „Lasă că îl sun eu pe M...", moment în care Z.A.M., a afirmat: „Poate îl ajută băiatul ăla care-i acolo..". Se deduce că inculpatul speră ca T.V. să rezolve problema lui T.E., referitoare la primirea banilor.

La ora 17:35,din autorizația 306 a rezultat că K.V.L. l-a contactat pe T.V., informându-l despre situația ivită, iar inculpatul a asigurat-o că va contacta o anumită persoană aflată în Brazilia și i-a cerut inculpatei să comunice celor din Brazilia ca aceștia din urmă să rămână la hotel pentru a se putea întâlni cu terța persoană.

Ulterior, la ora 17:45, autorizația 306 de la postul telefonic cu nr. ....... T.V. l-a contactat pe „M.", aflat la numărul de telefon de Brazilia ......., cu care poată o discuție în limba spaniolă.

Din convorbire s-a dedus cu ușurință că T.V. l-a informat despre trimiterea sumei de 566 dolari, despre faptul că K.V.L. le-a comunicat MTCN-ul, însă cei doi aflați în Brazilia (T.E. și C.G.) nu au găsit un punct WU și le-a transmis acestora (prin intermediul inculpatei) să rămână la camera de hotel pentru a se putea întâlni cu el („M."). De asemenea, s-a dedus că acesta din urmă i-a comunicat inculpatului că a preschimbat biletul pentru T.E., căruia i-a amânat plecarea.

Din discuție s-a dedus și faptul că interlocutorul l-a asigurat pe inculpatul T.V. că într-o oră se va putea întâlni cu cei aflați la hotel. Totodată, s-a dedus că s-a amânat plecarea lui T.E. pentru motivul că M. nu intrase încă în posesia cocainei: „de trei ori am încercat să facem transportul ăsta și nu s-a putut."

La ora 17:53, din autorizația 306 rezultă că T.V. poartă o nouă discuție cu inculpata din care se deduce că îi comunică acesteia că a vorbit cu terța persoană („M."), care o să ajungă în decurs de o oră să se întâlnească cu T.E. și C.G.: „Vezi că am vorbit cu băiatul, ajunge, în maxim o oră e acolo, da?.. Spune-le să stea pe baracă ca să vină omul să vorbească cu ei a trebuit să schimbe cu o zi data "

Din discuțiile purtate în 22 octombrie 2008, ora 17:53, din autorizația 306, 23 octombrie 2008, ora 19:45, din autorizația 305 și 24 octombrie 2008, ora 11:20, din autorizația 305, rezultă că între K.V.L., pe de o parte și T.V., Z.A.M. și din nou T.V., pe de altă parte, se deduce că interlocutorii fac referiri la împrejurarea că T.E. și-a amânat plecarea dinspre Brazilia către Europa. Din această din urmă discuție rezultă și faptul că de dinainte de întoarcerea lui T.E. spre Europa, T.V. era în contact periodic cu numitul „M.", iar Z.A.M. cu T.E., în scopul traficării cocainei.

Întrucât pe parcursul cercetărilor efectuate a devenit posibilă versiunea de anchetă, potrivit căreia T.E. urma să se întoarcă din Brazilia având asupra sa cocaină, în baza delegării din 21 octombrie 2008 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Constanța, lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră au solicitat autorităților judiciare din Olanda să efectueze un control asupra lui T.E., în momentul sosirii acestuia în Aeroportul Schiphol din Amsterdam.

Așa cum rezultă din documentele care au fost transmise de autoritățile judiciare din Olanda, la data de 25 octombrie 2008, pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam, asupra lui T.E. a fost găsită cantitatea de 9,993 kilograme cocaină, motiv pentru care acesta a fost plasat în stare de detenție.

Pe data de 25 octombrie 2008, când inculpatul T.E. a fost depistat pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam, în discuția purtată la 13:47, autorizația 305, între inculpată și T.V., interlocutorii își exprimă îngrijorarea pentru că nu știu nimic de situația lui T.E. Din discuția din aceeași dată, de la ora 21:50, autorizația 305, între aceeași interlocutori aceștia au afirmat că: „Toată lumea așteaptă..cum afli tu primul, mă suni."

De asemenea, din convorbirea purtată în ziua de 26 octombrie 2008, la ora 12:22, autorizația 305, între inculpată și T.V. s-a dedus că aceștia nu au nici o veste despre T.E. T.V., care îi pronunță prenumele „L." inculpatei, îi comunică că următorul „cărăuș", respectiv C.G., nu va transporta cocaină.

Din această discuție s-a dedus că T.V. îi spune inculpatei despre împrejurarea că numitul C.G. se va reîntoarce în Europa fără a transporta cocaină, aspect ce rezultă din expresia „celălaltul vine gol."

Nu în ultimul rând convorbirea scoate în evidență că inculpații T.V., K.V.L. și Z.A.M. au fost implicați în transportul cocainei din Brazilia în Europa efectuat de către T.E., fiind informați și despre împrejurarea că cel de-al doilea cărăuș, în persoana lui C.G. se întorcea în Europa fără a mai transporta cocaină. Aceasta nu poate fi interpretată decât ca fiind o măsură de protecție luată pentru a nu se pierde și altă cantitate de cocaină.

În discuția purtată între aceeași interlocutori la ora 17:16, din autorizația 305, a rezultat că inculpatul face cunoscut că: „După evenimentele de ieri nu mai există vești bune. " De aici se deduce că T.V. a fost primul care a aflat despre arestarea lui T.E. pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam.

În data de 27 octombrie 2008, în discuția purtată la ora 13:17, autorizația 305, între inculpată și o terță persoană, aceasta îi comunică numele, respectiv, K.V.L. și datele de identificare din buletin, respectiv că domiciliază în B.

Din conținutul interceptărilor a rezultat că în data de 31 octombrie 2008 inculpata urma să se deplaseze în Grecia. Astfel, la 29 octombrie 2008, ora 15:40, autorizația 323 emisă de Tribunalul Constanța la 28 octombrie 2008, K.V.L. îi comunică inculpatului T.V. despre plecarea acesteia: „Că eu vroiam să plec mâine, danu mai plec mâine și plec poimâine. Mă duc să văd acuma cum îmi găsesc bilet."

În consecință, în vederea administrării probatoriului în cauză, la data de 30 octombrie 2008 s-au emis mandate de aducere pe numele celor trei inculpați, care au fost aduși la sediul Biroului Teritorial Constanța, unde au fost audiați în legătură cu învinuirea ce li se aduce.

Cu ocazia executării mandatului de aducere, asupra inculpatului T.V. au fost găsite, între altele, cartelele SIM cu numerele de apel ....... și ......., iar la percheziția domiciliară efectuată în locuința inculpatului a fost găsită, între altele, cartela SIM având seria ........ Din verificările efectuate la operatorii de telefonie a rezultat că această din urmă cartelă are numărul de apel ......., care a făcut obiectul autorizației de interceptare nr. 306, iar cartela cu numărul de apel ....... a făcut obiectul autorizației cu nr. 323 din 28 octombrie 2008.

Totodată, cu ocazia percheziționării autoturismului utilizat de inculpatul Z.A.M., la data de 30 octombrie 2008 s-au găsit, între altele, un înscris cu mențiunea „T.E.", suportul cartelei C cu seria ....... și suportul cartelei C cu seria ....... . Din verificările efectuate la operatorii de telefonie a rezultat că aceste cartele SIM au numerele de apel ....... și respectiv ........ Prima dintre cele două cartele a făcut obiectul autorizației de interceptare nr. 322 din 28 octombrie 2008.

În cauză s-a procedat la verificarea telefoanelor și cartelelor SIM descoperite asupra inculpaților T.V. și Z.A.M.

În telefonul marca marca N, în agendă, au fost găsiți menționați inculpatul Z.A.M., cu apelativul „A." și cartela acestuia ......., inculpata, cu prenumele „L." și cartela acesteia, ......., dar și cetățeanul vorbitor de limbă spaniolă „M.", în dreptul căruia au fost menționate un număr de telefon aparținând unei rețele din Brazilia (0055..) și două numere aparținând unei rețele din Columbia (0057..). La apelurile efectuate/primite/pierdute în cursul lunii octombrie 2008, de pe numărul ....... au figurat între altele aceleași trei persoane. Numitul M. apare, de asemenea, în agenda telefonului prevăzut cu cartela C cu numărul de apel ....... .

Deosebit de importantă pentru stabilirea concluziei că inculpații T.V., Z.A.M., K.V.L., T.E. și persoana indicată cu numele de „M." au acționat împreună în realizarea scopului propus al traficării cantității de circa 10 kg de cocaină, este împrejurarea că numărul de telefon ......., care figurează la apelurile efectuate la data de 25 octombrie 2008, la apelurile primite la aceeași dată și la SMS-ul către care s-a trimis la 24 septembrie 2008, este numărul de telefon pe care inculpatul T.V. l-a contactat în ziua de 22 octombrie 2008, și totodată numărul de telefon menționat pe un extras de cont emis de o bancă din România, care a fost ridicat la 25 octombrie 2008, de la inculpatul T.E., de către autoritățile olandeze.

În cauză s-a efectuat percheziția informatică asupra sistemului informatic tip laptop ridicat la 30 octombrie 2008 de ia locuința inculpatului T.V. Acesta din urmă a refuzat în cursul urmăririi penale să ia cunoștință de rezultatul percheziției informatice, care se află la dosar (procesul-verbal din 18 decembrie 2008 privind rezultatul percheziției informatice și CD-ul atașat).

Fiind audiat în calitate de învinuit, la data de 31 octombrie 2008 T.V. nu a recunoscut desfășurarea activității infracționale reținută în sarcina sa, precizând că nu a discutat niciodată cu K.V.L. despre trimiterea vreunei persoane în Brazilia, despre procurarea unor bilete de avion pentru vreo persoană, care vroia să plece din România în străinătate, ori despre necesitatea de a trimite bani din România, pentru vreo persoană aflată într-o țară din America de Sud.

Cu toate acestea T.V. a recunoscut că are porecla „M." și că folosește telefoanele cu nr. ....... și ....... .

Tot la 31 octombrie 2008, cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat, lui T.V. i s-a adus la cunoștință despre existența convorbirilor telefonice interceptate. în condițiile arătate, numai în această declarație, T.V. și-a reevaluat modalitatea apărării, în sensul de a da declarații sincere. În acest sens, deși în accepțiunea sa nu a înțeles că el ar fi avut calitatea de organizator în sensul juridic prevăzut în art. 10 din Legea nr. 143/2000, inculpatul a recunoscut comiterea faptei de trafic de droguri, arătând că în cursul lunii octombrie 2008 a discutat cu K.V.L. și Z.A.M. ca ei să găsească o persoană de încredere, care să se deplaseze în Brazilia, de unde să transporte în Europa cantitatea de 10 kg cocaină.

Totodată, inculpatul a recunoscut că utilizează numărul de telefon ....... . Ulterior, până la finalizarea urmăririi penale inculpatul T.V. nu a dorit să mai facă declarații suplimentare, chiar dacă în fața instanțelor de judecată, cu ocazia judecării cererii de prelungire a măsurii arestării preventive și a recursului acestuia împotriva Încheierii nr. 156/2008 a Tribunalului Constanța, a adoptat poziția procesuală de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa ca învinuire.

La data de 29 octombrie 2008 s-a formulat o cerere de comisie rogatorie prin care s-au solicitat acte din dosarul de urmărire penală în ceea ce-l privește pe inculpatul T.E., actele primite fiind atașate la dosar.

Din documentele comunicate rezultă că la data de 25 octombrie 2008 în geamantanele transportate ca bagaj de cală de către T.E., care a sosit pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam, venind din Sao Paolo, Brazilia, a fost descoperită cantitatea de 9,993 kg cocaină (a cărei masă a rezultat din procesul-verbal de examinare și cântărire). Între bunurile inculpatului, inclusiv în pașaport, s-au găsit date din care a rezultat că a călătorit pe ruta București - Milano - Amsterdam - Sao Paolo - Amsterdam.

Din procesul-verbal de control al bagajelor și bunurilor inculpatului T.E. rezultă că printre altele s-au descoperit trei extrase de cont pe numele acesteia, pe verso al unui extras fiind menționat: „11/70571405 M." Acesta nu este altceva decât numărul compus din prefixul și numărul local utilizat de persoana indicată cu numele de M., cu care inculpatul T.V. a purtat convorbiri telefonice în cursul lunii octombrie 2008, în perioada în care T.E. se afla în Brazilia. După cum s-a arătat anterior, numărul de telefon indicat mai sus figurează și în agenda telefonului cu nr. ....... aparținând inculpatului T.V.

La data de 30 ianuarie 2009 s-a formulat o nouă cerere de comisie rogatorie, documentele comunicate fiind atașate la dosar.

Din copia sentinței penale pronunțată de Tribunalul Haarlem la 10 februarie 2009, rezultă că În baza probelor administrate instanța a stabilit că inculpatul T.E. a introdus pe teritoriul Olandei 9.993 grame cocaină, faptă pentru care l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 40 luni închisoare cu executare.

Printre documentele primite se află și raportul de analiză fizico-chimică prin care s-a stabilit conținutul de cocaină al substanței transportate de T.E.

De asemenea, a fost comunicat și procesul-verbal de control al telefonului găsit asupra inculpatului T.E. pe data de 25 octombrie 2008.

Deosebit de relevant pentru stabilirea situației de fapt a fost împrejurarea că la fila 40 a procesului-verbal pus la dispoziție de către autoritățile judiciare olandeze este redat SMS-ul pe care la data de 22 octombrie 2008, ora 14:14:58 T.E. l-a primit pe telefon: „......., Z.A.M., 566$".

S-a remarcat că acestea sunt detaliile transferului WU pe care în ziua de 22 octombrie 2008 l-a efectuat inculpatul Z.A.M., care i-a expediat inculpatului T.E. suma menționată în SMS.

De menționat este și faptul că detaliile acestei tranzacții au fost comunicate la 22 octombrie 2008, ora 13:34:15 și de către inculpatul K.V.L. inculpatului T.V., care la rândul său a menționat suma care a făcut obiectul transferului numitului M., în convorbirea purtată cu acesta tot la 22 octombrie 2008, ora 17:45.

Inculpatul T.E. a negat în declarațiile luate de către autoritățile olandeze implicarea sa în activitatea infracțională reținută în sarcina acestuia și nu a făcut nici o referire la inculpații T.V., Z.A.M. și K.V.L. Cu toate acestea, în a doua declarație a făcut referiri la G. cetățean român și l-a indicat pe M., cetățean străin, ca fiind cel care i-a înmânat geamantanele cu cocaină, încă de când se afla la hotel în Sao Paolo.

Chiar dacă a făcut aceste relatări, T.E. a descris în mod mincinos celelalte evenimente petrecute. Astfel, pentru a-l acoperi pe Z.A.M., T.E. a arătat că el și-a cumpărat personal biletul de avion de la agenția de turism și mai apoi și l-a achiziționat „G.", iar biroul de turism a făcut posibil ca ei să călătorească împreună.

În realitate, după cum s-a dovedit în cursul urmăririi penale efectuate în prezenta cauză, biletele de avion pentru T.E. și C.G. au fost achiziționate de către Z.A.M..

Din perspectiva apărărilor formulate de inculpatul T.V. tribunalul a reținut că există convorbiri telefonice din care rezultă că inculpații l-au coordonat pe T.E., iar probele administrate în cauză în determinarea implicării lui T.V. sunt legale și convingătoare.

S-a reținut în sarcina acestui inculpat că în luna octombrie 2008 a organizat și condus transportul cantității de 9,993 kg cocaină provenită din America de Sud de către T.E. recrutat în acest scop sub coordonarea sa, de către K.V.L. și Z.A.M..

În acest sens s-a reținut că la data de 06 octombrie 2008 Direcția Poliției de Frontieră Constanța s-a sesizat din oficiu cu privire la existența unui grup infracțional organizat transfrontalier implicat în traficul de droguri de mare risc. Din primele verificări s-a stabilit că I.M. desfășoară împreună cu alte persoane activități de traficare a cocainei din America de Sud și Europa.

Din primele verificări a rezultat că I.M. și T.V. sunt organizatorii unei rețele de narcotraficanți cu ramificații în America Centrală și America de Sud precum și în Europa de Vest.

Despre cei doi a reieșit că intenționează să organizeze aducerea unui transport de cocaină din Costa Rica. La data de 25 octombrie 2008 a fost depistat pe aeroportul Schiphol din Amsterdam venind din Sao Paolo Brazilia T.E. având în bagaje cantitatea de 9.9993 kg cocaină. Din documentele comunicate prin comisie rogatorie de autoritățile din Olanda a rezultat că acesta a călătorit pe ruta București - Milano - Amsterdam - Sao Paolo - Amsterdam.

Din procesul-verbal de control al bagajelor și bunurilor inculpatului T.E. rezultă că printre altele s-au descoperit trei extrase de cont pe numele acestuia pe verso al unui extras fiind menționat ....... M., aceasta fiind persoana cu care inculpatul T.V. a purtat discuții.

Din sentința penală pronunțată de Tribunalul Haarlem la 10 februarie 2009 rezultă că În baza probelor administrate instanța a stabilit că inculpatul T.E. a introdus pe teritoriul Olandei 9.993 gr cocaină faptă pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 40 luni închisoare cu executare.

S-a reținut că inculpatul a coordonat transportul cantității de 10 kg cocaină din Brazilia în Olanda, drogul fiind transportat de T.E. ce a fost depistat pe aeroportul Schiphol, fiind condamnat de instanțele olandeze la pedeapsa de 40 luni închisoare.

Nu are relevanță faptul că la audiere T.E. conform declarației sale nu a relatat că îl cunoaște pe inculpatul T.V. sau pe ceilalți inculpați, în condițiile în care nici unul dintre cei trei inculpați din prezenta cauză nu recunosc faptele.

Cu ocazia audierii acesta a arătat că este adevărat că pe data de 25 octombrie a sosit la Schiphol din Brazilia. Este adevărat și că a avut la el 2 geamantane în care mai târziu a rezultat că era cocaină. Inculpatul a înregistrat aceste geamantane, dar nu s-a uitat la geamantane pentru că erau închise.

Este adevărat că urma să primească o recompensă de 2.000 euro dacă le lua cu acesta.

Pentru inculpatul T. era important că va primi 20.000 euro și de aceea nu s-a gândit - se apără acesta.

Din procesul-verbal de audiere a rezultat în ce împrejurări a plecat inculpatul T.E. din România și scopul pentru care a plecat.

S-a precizat că a plecat cu avionul la Milano. A declarat la bagaje o G.M.L. sport de aproximativ 9 Kg și laptopul la bagaje de mână. A rămas pe aeroportul Milano 7 ore timp în care a mâncat, a dormit și a așteptat avionul pe care trebuia să-l ia, nu a plecat de pe aeroport, a așteptat să-și ia tichetul de KLM de la Amsterdam spre Sao Paolo. Inculpatul a rezolvat problema tichetului în București pe 15 oct, iar despre plecarea sa știa mama, soția, sora acestuia. Acest a mai susținut că s-a despărțit de soție cu câteva zile înainte de a pleca în excursie, urmând să se despartă oficial după ce se întorcea în țară.

Inculpatul a mai declarat că nu a știut că transportă droguri și că a cunoscut o persoană în holul hotelului și au ieșit împreună două seri. Persoana stătea la același hotel la etajul 6 sau 7 iar inculpatul la etajul 8, M. fiind singurul bărbat cu care s-a întâlnit.

Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor și stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Din interpretarea textului, rezultă că probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei de condamnare.

În faza procesuală a judecății în acord cu dispozițiile art. 289 C. proc. pen, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanță prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.

Numai în urma unei asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii în faza cercetării judecătorești și exercitând un rol activ, potrivit dispozițiilor art. 287 C. proc. pen., instanța trebuie să ajungă, motivat, la o soluție temeinică și legală, ca rezultat care exprimă adevărul impus de probele administrate în mod legal.

Referitor la prezumția de nevinovăție, ICCJ prin Decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007 a reținut că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe.

Tribunalul a considerat că în această cauză probele în acuzare au un caracter cert, sunt decisive și sunt legale, nelăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului Tiva Vasile sau a celorlalți doi respectiv K.V.L. și Z.A.M.

Nu se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo) deoarece așa cum s-a reținut în cauză probele în acuzare au un caracter cert, sunt decisive și sunt legale.

În cauză, în susținerea acuzării au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din 6 octombrie 2008; procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliție judiciară la datele de 7, 8, 14, 16 și 17 octombrie 2008; sesizarea autorităților olandeze întocmită de I.G.P.R. la 21 octombrie 2008; procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție judiciară la 23 și 27 octombrie 2008; adresa cu nr. 180 din 29 octombrie 2008 a SC A.C. RO SRL București și anexa la aceasta; adresa nr. 827079 din 30 octombrie 2008 a BCR și anexa la aceasta; procesele-verbale din 30 octombrie 2008 de depistare a inculpaților T.V., Z.A.M. și K.V.L.; procesul-verbal de percheziție corporală a inculpatului T.V.; procesul-verbal din 30 octombrie 2008 de percheziție la locuința inculpatului T.V.; procesul-verbal din 30 octombrie 2008 de percheziție asupra autoturismului utilizat de Z.A.M.; procesul-verbal din 31 octombrie 2008 de ridicare facturi din autoturismului utilizat de Z.A.M.; facturile nr. 1143143 și 1143144 din 15 octombrie 2008; procesele-verbale de verificare a telefoanelor găsite și ridicate de la inculpați; procesul-verbal de percheziție informatică din 18 decembrie 2008; procesul-verbal din 12 decembrie 2008 de copiere a hard-disk-ului; declarațiile martorei P.M.; procesul-verbal de constatare întocmit de procuror la 15 ianuarie 2009; procesul-verbal din 30 octombrie 2008 de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise în cauză; procesul-verbal din 5 noiembrie 2008 de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 306/2008; declarațiile inculpaților audiați în cauză; răspunsul Autorităților Judiciare din Olanda la cererea de comisie rogatorie formulată la data de 29 octombrie 2008; răspunsul Autorităților Judiciare din Olanda la cererea de comisie rogatorie formulată la data de 30 ianuarie 2009; mijloacele materiale de probă: telefonul mobil prevăzut cu cartela V cu numărul de apel ......., telefonul mobil prevăzut cu cartela C cu numărul de apel ......., cartela S C cu numărul de apel ....... și cartela S C cu numărul de apel ......., toate ridicate de la inculpatul T.V. la 30 octombrie 2008, suportul cartelei C având numărul de apel ......., suportul cartelei C având numărul de apel ....... și cartela S C având același număr de apel, toate ridicate de la Z.A.M. la 30 octombrie 2008.

S-a reținut că este legală percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului, când cu acea ocazie au fost ridicate din apartament o serie de documente, cartele telefonice precum și laptopul, apreciindu-se că potrivit art. 100 alin. (6) C. proc. pen percheziția se dispune după începerea urmăririi penale și în baza autorizației emisă de judecător.

La data de 30 octombrie 2008 s-a formulat o cererea de efectuare a percheziției domiciliare și s-a motivat că la adresa sus-numitului s-ar putea găsi documente din care rezultă vinovăția învinuitului, și se impune de asemenea ca de la același imobil să fie ridicat sistemul informatic al învinuitului în vederea efectuării unei percheziții informatice în scopul de a se dovedi faptul că acesta a comunicat cu proprietarul cocainei.

Conform ordonanței de începere a urmăririi penale, aceasta a început la data de 30 octombrie 2008 orele 13.10, autorizația a fost eliberată la ora 15.00.

Aceste chestiuni care constituie o parte din fondul apărării inculpaților au mai fost avute în vedere de către instanță care a sesizat că în conformitate cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 508/2004 modificat prin O.U.G. nr. 131/2006 „Ofițerii și agenții de poliție judiciară anume desemnați potrivit art. 27 efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sub directa coordonare și controlul nemijlocit al acestora." iar potrivit alin. (2) din același text de lege „ Dispozițiile procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt obligatorii pentru ofițerii și agenții de poliție judiciară prevăzuți la alin. (1). Actele întocmite de ofițerii și agenții de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia."

Potrivit art. 27 Legea nr. 508/2004 „Ministerul Administrației și Internelor va desemna nominal, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ofițerii și agenții de poliție judiciară care își vor desfășura activitatea sub coordonarea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism."

Urmărirea penală s-a efectuat în condițiile corelării acestor texte de lege din perspectiva Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 21 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 31 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 21 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data j de 21 noiembrie 2008, Ordonanțelor nr. 162/D/P/2008 din data de 19 noiembrie 2009 emise de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța dar și a Adresei nr. 289499 din data de 23 februarie 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Resurse Umane - fila 103 dosar fond.

Tribunalul a constatat în aceste condiții că urmărirea penală a fost efectuată de către DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța, organ de urmărire penală competent material potrivit art. 209 alin. (3) și 4 C. proc. pen. raportat la art. 12 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Legea nr. 508/2004, prin delegare așa cum impune să efectueze în mod obligatoriu urmărirea penală raportat la obiectul cauzei, respectiv - instigare la trafic de droguri de mare risc, prevăzuta de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/200, pentru care au fost trimiși în judecata inculpații K.V.L. și Z.A.M. prin actul de sesizare a instanței.

Astfel actele de urmărire penală au fost efectuate din dispoziția procurorilor D.I.I.C.OT de către ofițeri și agenți din cadru I.G.P.F și D.P.F.C., polițiști care erau competenți sa efectueze acte de cercetare penală din dispoziția procurorului deoarece îndeplinesc condițiile prevăzute art. 9 raportat la art. 27 din Legea nr. 508/2004, în referire la art. 2 din Legea nr. 364/2004, în raport de actele nominalizate și textele de lege corelative.

S-a sesizat că nu se poate reține incidența disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. C. proc. pen. care să implice refacerea urmăririi penale deoarece tribunalul nu a constatat încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează procesul penal.

Instanța a constatat legalitatea probelor efectuate de organul de cercetare penală din dispoziția procurorului de caz, respectiv legală cercetare penală efectuata de organul de cercetare penală al poliției judiciare din cadrul D.P.F.C, potrivit Proceselor-verbale din perioada 6/10 octombrie 2008, raportat la obiectul cauzei.

Nu s-a constatat încălcarea disp. art. 210 C. proc. pen. deoarece organul de urmărire penală sesizat potrivit art. 221 C. proc. pen. și-a verificat competenta organul de cercetare penală al poliției judiciare D.P.F.C. trimițând cauza, procurorilor D.I.I.C.OT. la data de 10 octombrie 2008, actele procesuale/procedurale efectuate până la această dată respectiv procesele-verbale din perioada 06/10 octombrie 2008, fiind legale deoarece au fost efectuate de un organ competent, care au primit delegare ulterioară prin ordonanța procurorilor D.I.I.C.OT, pentru a efectua acte de cercetare penală.

Instanța nu a putut reține de asemenea nelegalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice a inculpaților.

În cauză s-au dispus și s-a efectuat interceptarea convorbirilor și comunicațiilor telefonice ale inculpaților, existând autorizația judecătorului nefiind relevant aspectul conform căruia aceasta a fost emisă înainte de începerea urmăririi penale, respectiv la data de 14 octombrie 2008, în condițiile în care urmărirea penală a fost dispusa prin rezoluția din data 30 octombrie 2008.

În interpretarea disp. art. 91

1

C. proc. pen. respectiv "interceptarea convorbirilor telefonice se realizează cu autorizația judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală", trebuie avută în vedere calitatea solicitantului și nu alte aspecte colaterale așa cum acreditează ideea apărarea.

Față de aceste motive, tribunalul a considerat că interceptarea convorbirilor telefonice a fost efectuata în mod legal.

Tribunalul a constatat de asemenea în cauză legalitatea percheziției autoturismului utilizat de inculpatul Z.A. deoarece prin ordonanța din data de 30 octombrie 2010, procurorul a dispus efectuarea unei percheziții asupra autoturismului inculpaților de către organele de, cercetare penală din cadrul I.G.P.F.

Martorii asistenți ai acestei percheziții au avut aceeași atitudine procesuală în fața instanței, în mod nemijlocit.

Astfel, la data de 30 octombrie 2008, organul de cercetare penală a efectuat percheziția autoturismului utilizat de inculpatul Z.A., ocazie cu care au ridicat mai multe obiecte și înscrisuri ce au fost consemnate în procesul-verbal din data de 30 octombrie 2008, efectuat în prezenta inculpatului.

De asemenea, la data de 31 octombrie 2008 organul de cercetare penală nu efectuează o noua percheziție asupra autoturismului indicat așa cum se susține, ci în continuarea cercetărilor, în lipsa inculpatului și în prezenta a doi martori asistenți, ocazie cu care au fost ridicate doua facturi reprezentând biletele de avion emise pe numele T.E. și C.G.

Tribunalul a apreciat că nu s-a efectuat o noua percheziție a autoturismului, care să necesite o noua ordonanță, potrivit art. 100 alin. (5) raportat 106 C. proc. pen. a procurorului de caz, motiv pentru care percheziția a fost constatată că este legală.

De asemenea, tribunalul a apreciat că nu a avut loc încălcarea dreptului la apărare al inculpaților Z.A. și K.L.V. în faza de urmărire penală potrivit art. 6 raportat la art. 172 C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în condițiile în care inculpații au fost audiați în prezența apărătorilor aleși și materialul de urmărire penală a fost prezentat în aceleași condiții.

în aceste condiții tribunalul a apreciat că nu se impune anularea actelor și refacerea acestora în prezenta apărătorilor cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. art. 6 alin. (2) și 4 raportat la art. 172 alin. (1) C. proc. pen. și art. 6 pct. 3 lit. c) și d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 06 octombrie 2008 s-a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu de polițiști din cadrul Poliției de Frontieră, în care s-a consemnat că există indicii că numitul I.M. efectuează trafic de droguri din țările Americii de Sud.

La data de 07 octombrie 2008 s-a întocmit proces-verbal de sesizare din oficiu unde s-a reținut că, I.M. și T.V. sunt implicați în trafic de droguri.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 508/2004 urmărirea penală este obligatorie a fi efectuată de procuror, care poate să dispună ca anumite acte să fie efectuate de organele poliției judiciare.

Nu au fost constatate încălcări ale disp. art. 207 C. proc. pen, potrivit cu care organele de cercetare ale poliției judiciare efectuează cercetare penală pentru orice infracțiune, care nu este dată în mod obligatoriu în competența altor organe de cercetare și art. 208 C. proc. pen. care reglementează competența organelor de cercetare specială, care la lit. d), se referă la ofițerii poliției de frontieră, anume desemnați pentru infracțiunile de frontieră în condițiile derogării de la general prin norma specială respectiv articolul 12 din Legea nr. 508/2004 care stabilește competența DIICOT și faptul că urmărirea penală pentru aceste fapte este obligatoriu a fi efectuată de procuror.

Astfel din perspectiva Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 21 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 31 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 21 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 21 noiembrie 2008, Ordonanțelor nr. 162/D/P/2008 din data de 19 noiembrie 2009 emise de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța dar și a Adresei nr.