ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4048/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin Sentința penală nr. 138 din 8 noiembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare a persoanei solicitate S.C.  și predarea acesteia către autoritatea judiciară competentă din GERMANIA.

S-a luat act că persoana solicitată S.C. nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității și nu a consimțit la predare.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 24 zile, începând cu data de 09 noiembrie 2011, până la data de 02 decembrie 2011.

S-a luat act că persoana solicitată a fost reținută 24 de ore în data de 03 noiembrie 2011 și arestată preventiv pe o perioadă de 5 zile din data de 04 noiembrie 2011 până la 08 noiembrie 2011.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin mandatul european de arestare, emis de Procuratura de stat Deggendorf, la 11 august 2011, s-a solicitat arestarea persoanei solicitate S.C. și predarea acesteia către autoritățile judiciare emitente ale mandatului.

S-a reținut că persoana solicitată, la 18 aprilie 2011 în jurul orei 12.25, care a acționat în mod conștient și intenționat, în complicitate cu un alt făptuitor, care se presupune că fi acuzatul G.S., a sustras din sediul de afaceri al companiei R.U.O. din 94486 O., I. 1, câteva produse cosmetice și un instrument de aranjat părul în valoare totală de 24,99 euro, cu scopul de a și le însuși fără a plăti. După ce au trecut de casele de marcat, persoanele acuzate au fost oprite de paznicul magazinului R.H. și rugate să-l însoțească în biroul său. Pentru a putea păstra bunurile însușite pe nedrept, acuzatul l-a împins pe martorul H., cu ambele mâini, la o distanță de aproximativ 1 metru. Astfel, acuzații au putut să fugă la mașina marca VW G.V., având numere românești de înmatriculare, reușind să dispară de la locul faptei.

Procuratura de stat Deggendorf, la data de 11 august 2011 a emis mandatul european de arestare a persoanei solicitate S.C., mandate depus la dosarul instanței.

La termenul din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus în aplicarea prevederilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, arestarea preventivă a persoanei solicitate, pentru 5 zile, termen până la care să fie prezentat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia mandatul de arestare.

La termenul fixat, conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, Curtea a procedat la audierea persoanei solicitate S.C., luând act de refuzul acestuia la predare și de faptul că nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

În cauză s-a încheiat proces-verbal conform procedurii de la art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, prin care s-a luat act de refuzul acestuia de a fi predat și de nerenunțarea la regula specialității.

Potrivit art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, autoritatea judiciară română de executare constată că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului de arestare, incident în prezenta cauză.

Împotriva aceste sentințe, în termen legal, persoana solicitată a declarat recursul de față, prin care a solicitat respingerea propunerii privind executarea mandatului european de arestare.

Recursul este nefondat.

Art. 103 din Legea nr. 302/2004 prevede că daca persoana a fost reținută potrivit art. 101, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivata, pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durata de 5 zile.

În acest caz, instanța amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

În conformitate cu dispozițiile art. 5, parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 5, parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Analizând actele și lucrările din dosar Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și temeinică, că în cauză au fost respectate dispozițiile Legii nr. 302/2004 în sensul că nu s-a constatat existența nici unui motiv de refuz al executării mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate C.B.T.

Astfel fiind, în baza art. 385

15

alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată S.C., urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.C. împotriva Sentinței penale nr. 138 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1181/57/2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2011.