ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1203/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Craiova s-a înregistrat prezenta cauză având ca obiect, judecarea cererii de executare a mandatului european de arestare nr. 12 ST.271/10 d, emis de autoritățile austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul Klagenfurt, privind persoana solicitată P.C.Ș. (fost N.).

Astfel, la data de 15 martie 2011, pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrată Adresa nr. 2378/H/5/2011 din 15 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea transmisă spre Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național SIRENE, privind mandatul european de arestare emis de autoritățile austriece, privind pe cetățeanul român P.C.Ș. (fost N.), adresă emisă la data de 04 noiembrie 2010, în baza mandatului de arestare nr. 12 ST 271/10 d emis de Parchetul din Klagenfurt.

Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 15 martie 2011 de procuror M.C.P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În cuprinsul acestuia este menționat faptul că sus-numitul este arestat preventiv din 09 martie 2011, pe o perioadă de 29 de zile în baza mandatului de arestare preventivă din 09 martie 2011, emis de Tribunalul Olt în Dosarul 1436/104/2011.

În semnalarea emisă, se arată că persoana solicitată este căutată pentru „furt agravat prin efracție și pătrundere forțată", pedeapsa aplicabilă fiind de 5 ani închisoare, fapte prevăzute de art. 127, art. 128, art. 129 C. pen. austriac.

În fapt, s-a arătat că la data de 23 septembrie 2010, persoana solicitată împreună cu G.A.D. și A.P., la Volkermarkt a sustras bunuri mobile prin pătrunderea și escaladarea unei clădiri, sustrăgând 215 obiecte de îmbrăcăminte în valoare de 22.597,10 euro și un seif cu cea 100 euro bani lichizi, cu intenția de a se îmbogăți în mod ilicit.

Prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosar nr. 595/54/2011, în baza art. 90 alin. (2) din Legea 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate cetățeanul român P.C.Ș. (fost N.), pe o durată de 5 zile, începând de la 16 martie 2011, până la 20 martie 2011, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare și s-a stabilit termen la 20 martie 2011, ora 9, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare tradus în limba română.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată, recurs respins prin Decizia nr. 1085 din 1 martie 2011, a înaltei Curți de Casație și Justiție.

La dosar a fost depus mandatul european de arestare tradus în limba română nr. 12 ST.271/10 d, emis de autoritățile austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul Klagenfurt.

În cuprinsul mandatului european de arestare se arată că acesta se întemeiază pe ordinul de arestare al Parchetului Tribunalului Klagenfurt emis la data de 21 februarie 2011, persoana solicitată fiind căutată pentru că la data de 23 septembrie 2010, împreună cu G.A.D. și A.P., la Volkermarkt a sustras bunuri mobile prin pătrunderea și escaladarea unei clădiri, sustrăgând 215 obiecte de îmbrăcăminte în valoare de 22.597,10 euro și un seif cu cea 100 euro bani lichizi, cu intenția de a se îmbogăți în mod ilicit, săvârșind infracțiunea de „furt agravat prin efracție și pătrundere forțată", fapte prev de art. 127, art. 128, art. 129 C. pen. austriac, pedeapsa aplicabilă fiind de 5 ani închisoare.

Prin Sentința nr. 51 din 20 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 595/54/2011, ținând cont de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 302/2004, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 12 ST.271/10 d, emis de autoritățile austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul Klagenfurt, privind persoana solicitată P.C.Ș. (fost N.)  adresă emisă la data de 04 noiembrie 2010.

A dispus executarea mandatului european de arestare nr. 12 ST.271/10 d emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Klagenfurt și predarea persoanei solicitate către autoritățile austriece sub condițiile prevăzute de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

A menținut arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând de la 21 martie 2011 până la 19 aprilie 2011 inclusiv, în vederea predării. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:

Curtea de Apel Craiova a constatat că mandatul european de arestare cuprinde informațiile prevăzute de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 85 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în sensul că faptele pentru care este căutată persoana solicitată constituie infracțiuni și potrivit legii române, iar durata maximă a pedepsei privative de libertate, care poate fi aplicată este de 5 ani închisoare.

Totodată, Curtea de Apel Craiova a apreciat că nu există niciunul din motivele de refuz din cele prevăzute de art. 88 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, iar faptul că persoana solicitată este urmărită penal de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, nu constituie motiv de refuz al executării în sensul dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 302/2004, ci eventual un motiv de amânare a predării.

Având în vedere faptul că Tribunalul Olt a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.C.Ș. (fost N.), în Dosarul nr. 1436/104/2011, pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 288, art. 290, art. 291 art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., pe teritoriul României, dar prin Încheierea nr. 48 din 17 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a revocat măsura arestării preventive, luându-se față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, Curtea a apreciat că este oportună predarea imediată a persoanei solicitate către autoritățile austriece, având în vedere și faptul că cercetările privind faptele comise pe teritoriul României sunt într-o fază incipientă, iar în cazul în care persoana solicitată va fi condamnată de către autoritățile austriece, la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta va fi executată în România, astfel cum a solicitat persoana solicitată.

S-a mai reținut că motivele de sănătate invocate de persoana solicitată nu constituie un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, ținând cont și de faptul că persoanei solicitate i se poate acorda asistență medicală și în regim de detenție atât de autoritățile române, cât și de autoritățile austriece.

Împotriva Sentinței nr. 51 din 20 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 595/54/2011 a declarat recurs persoana solicitată P. (fost N.) C.Ș., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 595/54/1011.

Recurentul a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie a solicitat admiterea recursului, solicitând casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pe fond, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. A mai arătat că se opune predării către autoritățile austriece considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 302/2004, arătând că nu există garanții suficiente că i se va respecta dreptul la un proces echitabil de către autoritățile austriece, și că este cercetat într-o cauză penală de către DIICOT Olt și că prezența sa ar fi necesară la acest proces.

A mai susținut că un alt motiv pentru care se opune predării autorităților austriece este acela al stării grave de sănătate a recurentului care necesită tratament medical permanent și un regim alimentar corespunzător iar dacă s-ar proceda la predare, starea lui de sănătate ar putea fi pusă în pericol.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. prin raportare la dispozițiile Legii nr. 302/2004, constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În cauza supusă analizei, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze minori, a fost învestită cu solicitarea autorităților austriece de predare a numitului P. (fost N.) C.Ș. în vederea executării unui mandat european de arestare, cu privire la care, după traducerea sa în limba română, s-a procedat la verificarea conținutului său și, astfel, prima instanță a constatat că acesta cuprinde toate informațiile necesare potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 85 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a fost arestată preventiv din data de 09 martie 2011, pe o perioadă de 29 de zile în baza mandatului de arestare preventivă din 09 martie 2011 emis de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1436/104/2011.

Ulterior, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze minori, văzând că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, prin încheierea din 16 martie 2011 în Dosar nr. 595/54/2011, și menținută prin Decizia nr. 1085 din 1 martie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a dispus, arestarea persoanei solicitate P. (fost N.) C.Ș. în vederea predării, pentru o perioadă de 5 zile, începând cu 16 martie 2011 până la 20 martie 2011 inclusiv.

Se mai reține că la data de 15 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în condițiile art. 88

1

alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, persoana solicitată a fost informată cu privire la faptul că autoritățile judiciare austriece au emis pe numele său un mandat european de arestare sub nr. 12 ST.271/10 d, pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravat prin efracție și pătrundere forțată conform art. 127, art. 128, art. 129 C. pen. Austriac, în baza căruia s-a emis Semnalarea Biroului Național SIRENE din Austria din data de 11 martie 2011.

Procedura de urmat în cadrul învestirii instanței cu un mandat european de arestare, cu privire la audiere, se desfășoară astfel cum este prevăzută de dispozițiile art. 90 alin. (3) - (7) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008.

În speța supusă controlului judiciar, Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, constată că prima instanță, a procedat potrivit dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată, luând totodată act de opoziția persoanei solicitate la predarea către autoritățile judiciare austriece, sub condițiile prevăzute de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Înalta Curte de Casație și Justiție mai constată că, într-adevăr, persoana solicitată P. (fost N.) C.Ș. este cercetată de autoritățile judiciare austriece respectiv, Parchetul de pe lângă Tribunalul Klagenfurt care a emis mandatul european de arestare nr. 12 ST.271/10 d sub aspectul săvârșirii săvârșirea infracțiunii de furt agravat prin efracție și pătrundere forțată conform art. 127, art. 128, art. 129 C. pen. Austriac.

Față de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect, atunci când a considerat aplicabile în cauză dispozițiile art. 92 din Legea nr. 302/2004 și, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, a considerat că se impune predarea persoanei solicitate P. (fost N.) C.Ș. către autoritățile austriece, care, în mod evident, este de natură a asigura condiții pentru exercitarea în bune condiții a urmăririi penale și pentru aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată nu a recunoscut învinuirile aduse, acesta declarând că în Republica Austria s-a aflat doar în trecere în anul 2010 și că nu a lucrat și nici nu a locuit efectiv în Austria vreodată, iar pe rolul instanțelor naționale se află în curs de desfășurare altă cauză penală în care persoana solicitată este cercetat.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L.190/1 din 18 iulie 2002.

Existând un mandat european de arestare, instanța de fond a procedat corect, conformându-se dispozițiilor art. 89 și urm. din Legea nr. 302/2004, modificată, procedând în consecință și luând măsuri privind predarea persoanei solicitate, potrivit art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, Înalta Curte de Casație și Justiție, față de cele anterior relevate, constată că sunt nefondate toate susținerile formulate de recurentul persoană solicitată, prin apărător, astfel că nu se impune amânarea punerii în executare a mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate P. (fost N.) C.Ș. și nici revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de aceasta ori luarea față de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu părăsi țara, întrucât prima instanță a ținut cont de opoziția la predare, iar motivul refuzului la predare, prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, este unul opțional, așa încât la momentul în care dispoziția de predare a fost luată, în mod justificat, a fost apreciată ca temeinică și oportună.

Referitor la faptul că persoana solicitată are în curs de derulare afaceri judiciare pe rolul instanțelor din România, prima instanță, în mod judicios și motivat a constatat că prevederile art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 nu sunt obligatorii, ci sunt la latitudinea instanței, în sensul că, opțional, se poate amâna

predarea persoanei solicitate ori, la solicitarea autorității judiciare străine, se poate dispune predarea temporară a acesteia.

Cu privire la dispozițiile art. 24 din Legea nr. 302/2004, invocate atât în motivele de recurs dar și în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că, instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Craiova a constatat corect că aceste dispoziții nu au legătură cu prezenta cauză, în condițiile în care acest articol este prevăzut în titlul II al legii și se referă la extrădare, iar mandatul european de arestare este reglementat de titlul III al legii, care cuprinde dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru nr. 202/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P. (fost N.) C.Ș. împotriva Sentinței nr. 51 din 20 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 595/54/2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul persoană solicitată la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P. (fost N.) C.Ș. împotriva Sentinței nr. 51 din 20 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 595/54/2011.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 420 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2011.