ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1358/2016

Decizia nr. 1358/2016

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 86 din data de 11 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2016, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

S-a luat act de refuzul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităților judiciare germane.

În temeiul art. 96 alin. (2), art. 103 alin. (7), art. 107 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane la data de 2 septembrie 2016, identificat cu nr. x/16 cu privire la persoana solicitată A., cetățenia română, și predarea acesteia către autoritatea judiciară competentă din Germania, cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pentru o perioadă de 15 zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.

S-a constatat încetată măsura preventivă a controlului judiciar.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore începând cu data de 26 septembrie 2016.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu în sumă de 420 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat că, la data de 27 septembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia solicitându-se să se dispună luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de cel mult 15 zile față de persoana solicitată A. în vederea prezentării mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane.

În motivarea sesizării s-a arătat că, prin Centrul de Cooperare Polițienească Interpol - Biroul Sirene București s-a transmis o semnalare introdusă de Biroul SIRENE Germania, în data de 26 septembrie 2016, prin care s-a solicitat arestarea, în vederea predării către autoritățile judiciare a acestui stat a persoanei solicitate A. Din cuprinsul semnalării a rezultat că împotriva persoanei solicitate autoritățile judiciare din Germania au emis un Mandat european de arestare la data de 14 iulie 2016 în Dosarul nr. x/16 al autorităților din Augsburg, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 242 și art. 21 din legislația germană care prevede pedepse mai mari de 3 ani (pentru fapta de furt) și se încadrează în condițiile prevăzute în art. 96 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 302/2004.

În fapt, s-a reținut că persoana solicitată A., la data de 9 aprilie 2016, a sustras dintr-un magazin din Augsburg un parfum B. și un parfum C. în valoare de 103,20 euro, fără a plăti și a condus autoturismul D. fără a avea dreptul de a conduce.

Pentru aceste fapte s-a arătat că, în data de 14 iulie 2016, autoritățile judiciare germane au emis un mandat european de arestare preventivă în Dosarul nr. x/16.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 27 septembrie 2016 sub nr. x/57/2016.

Anexat sesizării au fost înaintate Curții ordonanța de reținere a persoanei solicitate, procesul-verbal de identificare și audiere a persoanei solicitate, semnalarea Biroului Sirene, o fotocopie netradusă a mandatului european de arestare și cazierul judiciar al persoanei solicitate.

S-a arătat că persoana solicitată a luat la cunoștință despre motivul prezentării sale în fața instanței și nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate precizând că nu este de acord cu arestarea sa provizorie în vederea prezentării mandatului european de arestare preventivă și a solicitat o altă măsură preventivă, respectiv cea a controlului judiciar.

Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că, în prezenta cauză, lăsarea în libertate a persoanei solicitate, cu luarea împotriva acesteia a unei măsuri preventive mai puțin restrictive (în concret, măsura preventivă a controlului judiciar) poate fi circumscrisă unor garanții suficiente care să asigure prezența sa în fața autorităților judiciare germane și să înlăture orice risc de sustragere de la derularea procedurilor în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.

Pentru aceste considerente, Curtea a respins ca nefondată propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, în baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a făcut aplicarea art. 211 C. proc. pen. și a dispus față de persoana solicitată A., cetățean român, luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 27 septembrie 2016 și până la data de 16 octombrie 2016.

S-a amânat soluționarea cauzei până la data de 11 octombrie 2016 pentru când s-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar traducerea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.

La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că i s-a înmânat persoanei solicitate o fotocopie a mandatului european de arestare (în limba germană și tradus în limba română) și a luat act de faptul că aceasta a refuzat predarea înțelegând să nu renunțe la regula specialității.

Analizând materialul probator administrat, Curtea a constatat că autoritățile judiciare din Germania au emis un mandat european de arestare la data de 2 septembrie 2016 împotriva persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și conducere a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzute de legislația germană în cuprinsul art. 242 alin. (1) C. pen. german și respectiv art. 21 alin. (1) din C. rutier german.

În fapt, s-a reținut că, la data de 9 aprilie 2016, în jurul orei 00.34, persoana solicitată a condus autovehiculul D., deși nu avea permis de conducere și cunoștea acest lucru.

S-a mai reținut că în data de 9 aprilie 20016, în jurul orei 01.25, persoana solicitată a furat din sediul companiei E., un parfum B. și un parfum C. în valoare totală de 103,20 euro cu scopul de a le păstra pentru el fără să le plătească.

Pentru aceste fapte în data de 14 iulie 2016 Curtea Augsburg din Germania a emis un mandat de arestare preventivă în Dosarul nr. x/16.

Curtea de Apel a parcurs toate etapele prevăzute de art. 103 - 104 din Legea nr. 302/2004 în sensul că i s-a comunicat mandatul european de arestare tradus în limba română persoanei solicitate, a luat act de refuzul acesteia de a fi predată autorităților judiciare germane și i-au fost aduse la cunoștință învinuirile prezentate în mandat.

Totodată Curtea a adus la cunoștință persoanei solicitate regula specialității care semnifică faptul că, dacă persoana solicitată consimte să fie predată autorităților judiciare germane în vederea efectuării de cercetări legate de învinuirile care i se aduc, nu poate fi cercetată, ulterior, pentru aceste fapte ori pentru altele.

De altfel, s-a reținut că persoana solicitată A. a învederat Curții de Apel Alba Iulia că a înțeles învinuirile care i se aduc în cuprinsul mandatului european de arestare, că nu renunță la efectele regulii specialității și că nu consimte la predare.

Analizând sesizarea formulată și actele depuse, instanța a constatat că sunt respectate dispozițiile art. 86 din Legea nr. 302/2004 referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare și art. 96 alin. (2) din aceeași lege, în sensul că faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare constituie infracțiuni potrivit legii române, reținându-se totodată că nu au fost formulate obiecții privind identitatea și nici nu este incident vreunul din motivele de refuz prevăzute de art. 98 din aceeași lege.

Potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pentru aceste motive, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale mai sus amintite și că nu este incident în cauză niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării, Curtea a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 2 septembrie 2016 de către autoritățile judiciare germane.

Referitor la luarea măsurii arestării preventive în vederea predării, Curtea a considerat că natura faptelor pretins săvârșite, vârsta persoanei solicitate și starea de sănătate bună a acesteia, precum și necesitatea asigurării desfășurării cu maximă celeritate a procedurilor judiciare privind executarea mandatului european de arestare, impun luarea unei măsuri restrictive ferme, apte să ofere garanții cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane. În plus, s-a constatat că, pe parcursul măsurii preventive a controlului judiciar anterior luată în cauză, persoana solicitată a fost interesată să părăsească localitatea de domiciliu cu motivarea fie că dorește să locuiască la prietena sa, fie că dorește să-și ajute un prieten la edificarea unui imobil. Or, pentru a evita orice tentativă a persoanei solicitate de a se sustrage de la executarea mandatului european de arestare Curtea a procedat la arestarea preventivă a acesteia pentru o durată de 15 zile, începând cu data prinderii.

Împotriva Sentinței penale nr. 86 din data de 11 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2016, a formulat contestație persoana solicitată A. fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 octombrie 2016, fixându-se termen de judecată la data de 26 octombrie 2016.

Prin rezoluție, instanța a dispus preschimbarea termenului de judecată la data de 24 octombrie 2016 cu citarea contestatorului și asigurarea apărării, întrucât măsura preventivă expira la data de 25 octombrie 2016.

În dezbateri, apărarea contestatorului a solicitat Înaltei Curți admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și respingerea cererii de executare a mandatului european, solicitând să fie judecat în România pentru faptele de care este acuzat.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

În acord cu instanța de fond, instanța de control judiciar reține că Mandatul european de arestare, emis la data de 14 iulie 2016, în Dosarul nr. x/16 al autorităților din Augsburg, are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menționată, că faptele, imputate persoanei solicitate, de furt prev. de art. 242 și art. 21 din legislația germană se încadrează în condițiile prevăzute în art. 96 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

În lumina alin. (2) al art. 84 din aceeași lege specială se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-Cadru a Consiliului nr. x/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Pe de altă parte, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Se reține că persoana solicitată, cu ocazia ascultării sale în fața judecătorului de la curtea de apel, nu a formulat obiecțiuni privind identificarea sa, precizând că a înțeles infracțiunile pentru care este învinuit și nu dorește să fie predat autorităților germane, conform Declarației dată în 11 octombrie 2016 aflată la dosar fond.

Așadar, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, că infracțiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cauză neexistând vreun impediment privind punerea în executare și predarea persoanei solicitate dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată și nici nu există motive de amânare a predării, în accepțiunea art. 112 din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 86 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 86 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2016.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N