ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 43/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

a) Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul I.I.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice anularea Ordinului nr. 746 din 27 aprilie 2009 și a

Ordinului 1918 din 29 mai 2009, suspendarea executării acestor două acte și

restabilirea situației anterioare emiterii acestora în sensul acordării la

salariul de bază a sporului de manager public de 55% conform art. 37 alin. (4)

din O.U.G. nr. 92/2008.

î

n motivarea cererii reclamantul a

arătat că prin Ordinul 746/2009 s-a stabilit că sporul de manager public

prevăzut de art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 a fost diminuat cu un

procent de minim 10% pentru managerii publici din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice care îndeplinesc atribuții de coordonare a unor structuri

organizatorice și respectiv un procent de 30% pentru managerii publici care

îndeplinesc atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție.

S-a mai susținut că prin Ordinul nr.

1918 din 29 mai 2009 Ministerul Finanțelor Publice a stabilit sporul de manager

public de care beneficiază reclamantul ca fiind de 25% din salariul de bază,

iar prin cele două ordine a fost vătămat un drept fundamental al reclamantului

ca urmare a diminuării cuantumului sporului de manager public de la 55% la 25%.

b) Întâmpinarea depusă în cauză

Prin întâmpinare, pârâtul a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile

art. XI din O.U.G. nr. 35/2009 prin care au fost modificate disp. art. 37 alin.

(2) din O.U.G. nr. 92/2008, sporul acordat reclamantului în cuantum de 25%

încadrându-se în limitele prevăzute de acest text de lege.

c) Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1214 din 9

martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul I.I.D. în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 746 din 27 aprilie 2009 emis de

pârât s-a stabilit în art. l că sporul de manager public prevăzut de art. 37

alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 se diminuează cu un procent de minim 10%

pentru managerii publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice care

îndeplinesc atribuții de coordonare a unor structuri organizatorice, respectiv un

procent de 30% pentru managerii publici care îndeplinesc atribuții similare cu

ale unui funcționar public de execuție.

Prin Ordinul nr. 1918 din 29 mai 2009

Ministerul Finanțelor Publice a stabilit sporul de manager public de care

beneficiază reclamantul ca fiind de 25% din salariul de bază.

Ordinul 746 din 27 aprilie 2009 a

fost emis în baza prevederilor art. XI din O.U.G. nr. 35/2009 potrivit cărora

pentru activitatea desfășurată, managerii publici beneficiază de un spor de

manager public de până la 55% aplicat la salariul de bază și care nu face parte

din acesta, precum și de prime, spor de vechime și alte drepturi salariale, în

condițiile legii. Nivelul individual al sporului de manager public se

stabilește de conducătorii autorităților sau instituțiilor publice.

Prima instanță a arătat că prin

aceste dispoziții legale legiuitorul a lăsat la aprecierea angajatorului,

respectiv conducătorul autorității publice angajatoare cuantumul ce se acordă

managerilor publici angajați ai acestora.

Curtea de apel a considerat că

sporul de manager public acordat reclamantului se încadrează în limitele

prevăzute de art. XI din O.U.G. nr. 35/2009, astfel că diminuarea sporului față

de perioada anterioară intrării în vigoare a acestor dispoziții legale nu poate

constitui motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate.

Instanța de fond a apreciat ca

neîntemeiat și motivul de nelegalitate invocat de reclamant constând în

nulitatea ordinelor ca urmare a nemotivării, întrucât acestea nu au făcut decât

să transpună în practică dispoziții legale de imediată aplicare.

Împotriva hotărârii instanței de

fond, reclamantul I.I.D., a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs reclamantul a

criticat sentința primei instanțe, arătându-se că Ordinul nr. 1918 din 29 mai

2009 nu este motivat cu privire la temeiul de fapt care a condus la diminuarea sporului

de manager public, prin enunțarea unor criterii obiective și legale, de natură

a exclude arbitrariul.

A fost invocată practica Convenției

Europene a Drepturilor Omului privind previzibilitatea aplicării legii,

precizia acesteia, arătându-se că era necesară indicarea unor criterii clare

care să fie cunoscute de cel căruia i se adresează.

A precizat recurentul că prin

diminuarea sporului i-a fost vătămat dreptul la salariu.

Cu privire la Ordinul nr. 746 din 27

aprilie 2009 s-a arătat că acesta este nelegal, întrucât O.U.G. nr. 92/2008 nu

conține o subclasificare, astfel că pârâtul a depășit prerogativele legale.

b) Analiza motivelor de recurs

Situația de fapt

Reclamantul ocupă funcția de manager

public principal în cadrul Oficiului de plăți și contracte

Phare

din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice.

Prin Ordinul nr. 746/2009, s-a

stabilit că managerilor publici din cadrul aparatului propriu și unităților

subordonate Ministerului Finanțelor Publice li se diminuează sporul de manager

public cu minim 10%, iar celor care îndeplinesc atribuții similare cu ale unui

funcționar public de execuție, cu un procent de 30%.

Prin Ordinul nr. 1918/2009 s-a

stabilit reclamantului sporul de manager public de 25% din salariul de bază.

Legislația aplicabilă

O.U.G. nr. 35/2009, art. XI-Alin. (2) al art. 37 din O.U.G. nr. 92/2008

privind statutul funcționarului public denumit manager

public, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2008, se

modifică și va avea următorul cuprins:

"(2) Pentru

activitatea desfășurată, managerii publici beneficiază de un spor de manager

public de până la 55% aplicat la salariul de bază și care nu face parte din

acesta, precum și de prime, spor de vechime și alte drepturi salariale, în

condițiile legii. Nivelul individual al sporului de manager public se

stabilește de conducătorii autorităților sau instituțiilor publice."

Analiza legislației

aplicabile în domeniul sporului salarial pentru managerii publici relevă că

pentru activitatea desfășurată, managerii publici beneficiată de un spor de

până la 55% aplicat la salariul de bază, alături de alte drepturi de natură

salarială.

Legiuitorul a lăsat la

aprecierea conducătorilor autorităților publice sau instituțiilor publice,

nivelul individual al acestui spor.

Astfel, potrivit legii

sporul este de până la 55% din salariul de bază, și ca urmare cuantumul efectiv

trebuie să se situeze până la limita maximă de 55%.

Ordinul nr. 746/2009 și

Ordinul nr. 1918/2009 sunt acte administrative, fiind emise de o autoritate

publică în vederea organizării executării legii, respectiv a O.U.G. nr. 35/2009.

Prin Ordinul nr. 746/2009,

s-a stabilit cadrul general privind nivelul sporului de manager public, iar

prin Ordinul nr. 1918/2009 s-a concretizat individual sporul acordat

reclamantului.

Aceste

o

rdine sunt legale, fiind adoptate în

realizarea sarcinii impuse prin O.U.G. nr. 35/2009 care a reglementat

competența materială a conducătorilor autorităților sau instituțiilor publice

de a stabili nivelul individual al sporului de manager public.

Sporul acordat se încadrează

în limita legală de până la 55%, iar dreptul de apreciere asupra nivelului aparține

conducătorului autorității, drept stabilit prin lege.

Ambele ordine sunt

motivate prin indicarea prevederilor legale care au constituit temeiul

adoptării lor.

Actele administrative

supuse analizei nu impuneau o motivare specială, întrucât conducătorul

autorității publice a executat legea care nu prevedea introducerea unor

criterii pentru stabilirea cuantumului sporului.

Înalta Curte precizează

că instanța de contencios administrativ are competența de a analiza legalitatea

actului administrativ, respectiv conformitatea acestuia cu legea.

În speța prezentă, așa

cum s-a explicat mai sus, și cum legal a reținut și judecătorul fondului,

actele administrative a căror anulare s-a cerut respectă cerințele legii în

baza cărora au fost adoptate.

c)

s

oluția instanței de recurs

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge, sentința fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.I.D.,

împotriva sentinței civile nr. 1214 din 9 martie 1010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 ianuarie 2011.