Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2011
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2011

HOTĂRÂRE
25.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prima instanță 1. Sesizarea primei instanțe Reclamantul C.M.V. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Ordinului nr. 746 din 27 aprilie 2009 și a Ordinului nr. 1917 din 29 mai 209, emise de pârât, precum și suspendarea executării actelor contestate. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deține funcția de manager public principal în cadrul Direcției Oficiului de Plăți și Contracte Phare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, iar autoritatea pârâtă prin Ordinul nr. 746/2009 a dispus diminuarea sporului de manager public prevăzut de art. 37 alin. (2) din O.U.G.

nr. 92/2008, cu un procent de minim 10% pentru managerii publici din Ministerul Finanțelor Publice care îndeplinesc atribuții de coordonare și cu un procent de 30% pentru managerii publici din cadrul aceleiași instituții, care îndeplinesc atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție. A mai arătat că prin actele contestate i-a fost diminuat semnificativ sporul, de la 55% la 25% și că aceste acte nu sunt motivate de autoritatea publică, prin emiterea lor încălcându-se principiul proporționalității. 2. Sentința instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal , prin sentința civilă nr. 515 din 27 ianuarie 2010 a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată precum și acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că actele administrative atacate nu încalcă art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, fiind emise în limitele și potrivit legilor în executarea cărora au fost adoptate. Aplicarea sporului de manager public, în procente diferite, nu conduce la subclasificarea acestei funcții, ci la acordarea sporului într-un nivel corespunzător nevoilor și posibilităților financiare ale autorității publice. Referitor la cererea de suspendare, s-a reținut că în speță, nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat . II. Instanța de recurs 1.Criticile reclamantului Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul C.M.V.

Recurentul a susținut, în esență, următoarele motive de casare: Cele două Ordine a căror suspendare, respectiv anulare a solicitat-o i-au vătămat un drept fundamental, cel la salariu, prin diminuarea semnificativă a sporului de manager public de la 55% la doar 25%. Cu privire la Ordinul nr. 746/2009 recurentul a susținut că potrivit art. 17 alin. (1) din O.U.G.

nr. 2/2009 funcția publică de manager public a fost structurată pe 3 grade profesionale: asistent, principal și superior ca nivel maxim, neexistând în cadrul acestui act normativ nici un temei legal care să permită subclasificarea acestei funcții publice specifice, sau vreun criteriu de acordare a sporului de manager . A arătat recurentul că prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 764 din 27 aprilie 2009 sporul de salariu pentru funcția de manager public a fost diferențiat ca și cum această funcție ar fi de conducere sau de execuție, contrar pct. II, lit. c pct. 1 din Anexa Legii nr. 188/1999 privind lista funcțiilor publice. Recurentul a concluzionat că Ordinul nr. 746/2009 încalcă prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece adaugă alte prevederi cadrului legal existent, stabilit prin O.U.G.

nr. 92/2008 și chiar contravine art. 37 alin. (4) din acest act normativ cu forță juridică superioară, prin care s-a reglementat măsura menținerii salariului managerilor publici numiți în temeiul O.U.G. nr. 56/2004, dacă acesta era mai mare decât cel stabilit prin Ordonanță, la data intrării în vigoare a acesteia, sporul de manager făcând parte din salariu, conform art. 155 C. muncii. Cu privire la Ordinul nr. 1917 din 29 mai 2009 recurentul a susținut că acesta, fiind subsecvent Ordinului nr. 746/2009, urmează soarta acestuia, în sensul că anularea ultimului are drept consecință și anularea Ordinului prin care sporul de manager public i-a fost redus de la 55% la 25%.

A arătat recurentul că Ordinul nr. 1917/2009 este nemotivat, obligația motivării actului administrativ reprezentând o condiție procedurală obligatoriu a fi respectată la emiterea actului administrativ, menită să asigure transparența în activitatea administrației publice , în acest sens fiind și decizia nr. 4331 din 5 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivarea reprezentând un element al dreptului la bună administrare, inserat în Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, dar și o condiție pentru realizarea controlului de legalitate de către instanță și asupra puterii discreționare a administrației. Recurentul a concluzionat că Ordinul individual nr. 1917 din 29 mai 2009 nu prezintă nici o motivare cu privire la diminuarea sporului de manager public al cărui beneficiar este, nefiind indicate nici un fel de criterii obiective și legale care să justifice această măsură și să excludă posibilitatea creării unei discriminări între angajați.

S-a mai învederat că nici legea – art. XI alin. (2) din O.U.G.

nr. 35/2009 nu îndeplinește condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pentru ca subiectul vizat să-și poată conforma conduita astfel încât să evite consecințele nerespectării acestor dispoziții, ceea ce contravine obligației asumată de statale semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum a constatat Curtea de la Strasbourg în cauza Steel contra Marii Britanii – hotărârea din 23 septembrie 1998, și Savitchi contra Moldovei - hotărârea CEDO din 10 noiembrie 2005. Recurentul a mai arătat că autoritatea publică nu a respectat nici principiul proporționalității, din moment ce sporul i-a fost redus la jumătate deși a primit calificativul maxim la ultima evaluare, fiindu-i vătămat un drept fundamental, care se cere a fi reparat conform art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/ 2004. În final s-a arătat că erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării celor două Ordine „cazul bine justificat” fiind motivat de argumentele expuse anterior, care creează o îndoială serioasă asupra legalității celor două acte administrative, iar paguba iminentă constă în diminuarea drepturilor sale salariale prin aplicarea celor două Ordine.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată. 2. Susținerile intimatului Intimatul, prin reprezentantul său legal a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs , ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale existente, Curtea constată următoarele: a) Situația de fapt Recurentul – reclamant M.v.C. este manager public principal în cadrul Direcției Oficiului de Păți și Contracte Phare din cadrul MFP, iar prin Ordinele MFP nr. 746/2009 și 1917/2009 i-a fost diminuat sporul de manager public, de la 55% din salariul de bază, spor de care a beneficiar în baza art. 37 alin. (2) din O.U.G.

nr. 92/2008, la 25% din salariul de bază. b) Dispoziții legale incidente - O.U.G. nr. 92/2008 privind Statutul funcționarului public denumit manager public: Art. 37 alin. (2) din modificat prin art. XI din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în domeniul bugetar, intrată în vigoare la 14 aprilie 2009, aprobată prin Legea nr. 260/2009: „Pentru activitatea desfășurată, managerii publici beneficiază de un spor de manager public de 55% aplicat la salariul de baza si care nu face parte din acesta, precum și de prime, spor de vechime si alte drepturi salariale, in condițiile legii. Nivelul individual al sporului de manager public se stabilește de conducătorii autorităților sau instituțiilor publice”.

- Ordinul nr. 746/27 aprilie 2009: Art. 1 Sporul de manager public prevăzut de art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 privind Statutul funcționarului public denumit manager public se diminuează cu un procent de minim 10% pentru managerii publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice-aparat propriu și unități subordonate, care îndeplinesc atribuții de coordonare a unor structuri organizatorice/activități și respectiv cu un procent de minim 30% pentru managerii publici din cadrul acelorași instituții, care îndeplinesc atribuții similare cu ale unui funcționar public de execuție.

Art. 2 Până la data de 30 aprilie 2009, secretarii de Stat și secretarul general din aparatul propriu al ministerului, precum și conducătorii unităților subordonate vor stabili nivelul individual al sporului de manager public pentru managerii publici din cadrul structurilor organizatorice pe care le coordonează, ținând seama de complexitatea, volumul, eficiența activității desfășurate și aportul adus de managerii publici la îmbunătățirea activității acestor structuri.

Art. 3 Pe baza deciziilor persoanelor menționate la art. 2 vor fi elaborate și aprobate, potrivit competențelor stabilite, proiectele de acte administrative pentru aprobarea nivelului individual al sporului de manager public ce se va acorda managerilor publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, aparat propriu și unități subordonate . - Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1917 din 29 mai 2009 Art. 1 Cu data de 1 mai 2009 domnul C.M.V., manager public principal în cadrul Oficiului de Plăți și Contracte Phare beneficiază de spor de manager public în cotă de 25% din salariul de bază, celelalte drepturi salariale rămânând neschimbate. c) Analiza motivelor de recurs. Criticile recurentului reprezintă o reluare a argumentelor prezentate instanței de fond pentru admiterea acțiunii, care au fost analizate detaliat în sentința atacată.

Verificând susținerile recurentului și prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea acțiunii, cum corect a stabilit și prima instanță, întrucât nu s-a dovedit o vătămare a unor drepturi recunoscute expres de lege în beneficiul recurentului – reclamant sau nerespectarea unor obligații legale, de către autoritatea administrativă emitentă a celor două Ordine contestate, care să fi afectat interesele legitime ale recurentului. După cum rezultă din textul art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 modificat prin art. XI din O.U.G. nr. 35/2009, persoanele care ocupă funcția publică de manager public „beneficiază de un spor de manager public de până la 55% aplicat la salariul de bază și care nu face parte din acesta”.

Prin urmare actul normativ nu garantează fiecărui manager public dreptul de a beneficia de sporul maxim, ci de un anume spor, cuantificat între 1%-55% din salariul de bază, de către conducătorii autorităților sau instituțiilor publice, conform alin. (2) din același text. De altfel, prin art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2008 legiuitorul a reglementat trei trepte/grade profesionale ale funcției de manager public: „asistent”, „principal” și „superior, ca nivel maxim” fiind evident că pentru fiecare din aceste categorii competențele, atribuțiile și răspunderea sunt diferite, ceea ce atrage și o modalitate diferențiată de remunerație, respectiv un spor de manager public specific. Interpretarea logică și sistematică a acestor dispoziții legale conduce la concluzia că managerii publici superiori au vocația de putea primi sporul maxim reglementat de art. 37 alin. (2) din O.U.G.

nr. 92/2008 modificată, însă nu există un drept garantat de lege în acest sens și pe cale de consecință, nici o obligație a autorității sau instituției publice de a-l acorda. Recurentul – reclamant îndeplinește funcția publică intermediară ca treaptă în ierarhia gradelor manageriale, de manager principal, astfel că posibilitatea de a beneficia de sporul maxim prevăzut de art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 este redusă, comparativ cu un manager superior. Și totuși, atâta timp cât au existat disponibilități financiare și o marjă legală în cadrul căreia trebuia stabilit sporul de manager public, recurentul a beneficiat de cuantumul maxim al acestui spor, de 55% din salariul de bază, până la data de 29 mai 2009, după cum rezultă din Ordinul nr. 1917/2009.

Prin Ordinul MFP nr. 746/2009 s-a dispus reducerea cu cel puțin 10% a sporului de manager public pentru cei care ocupau această funcție publică și îndeplineau atribuții de coordonare a unor structuri organizatorice/activități și cu minim 30% pentru cei cu atribuții similare unui funcționar de execuție. Susținerea recurentului privind încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 prin emiterea acestui Ordin, care adaugă și chiar contrazice dispozițiile O.U.G. nr. 92/2008 sunt nefondate, întrucât Legea nr. 24/2000 reglementează normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ori Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 746/2009 este un act administrativ cu caracter individual, deoarece privește o categorie restrânsă a funcționarilor publici – managerii publici, neavând caracter normativ, adică impersonal și cu aplicabilitate generală.

Pe de altă parte , Ordinul nr. 746/2009 a fost emis în baza și în executarea legii, adică a O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, intrată în vigoare la 13 aprilie 2009, prin art. XI din această Ordonanță modificându-se alin. (2) al art. 37 din O.U.G. nr. 92/2008. Prin acest Ordin nu s-a încălcat dreptul recurentului de a beneficia de sporul de manager public, autoritatea administrativă competentă dispunând numai asupra cuantumului acestui spor, pentru aplicarea politicii financiar - fiscale a statului, de diminuare a veniturilor bugetare pe timp de criză. Recurentul nu poate invoca o vătămare a drepturilor legitime, întrucât nu există un text de lege care să reglementeze dreptul său la sporul maxim de manager public, art. 37 alin. (2) modificat din O.U.G.

nr. 92/2008 prevăzând că acest spor nu face parte din salariu, și nici o vătămare a intereselor legitime, atâta timp cât diminuarea sporului s-a făcut cu respectarea limitelor prevăzute de legiuitor pentru acordarea lui , prin art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 modificat prin O.U.G. nr. 35/2009, neexistând, în concluzie, nici un motiv de anulare a acestui Ordin, cum corect a reținut și instanța de fond. Cu privire la Ordinul nr. 1917 din 29 mai 2009 prin care recurentului i-a fost redus sporul de manager public la 25% din salariul de bază, începând cu 29 mai 2009 – fila 57 dosar fond, principala critică formulată, a nemotivării acestui act administrativ individual, este nefondată.

Motivarea succintă, cu trimitere la textele din alte acte normative indicate expres, în care sunt detaliate argumentele care au determinat emiterea unui act administrativ face posibilă exercitarea controlului judiciar asupra legalității actului administrativ și în nici un caz nu echivalează cu nemotivarea. În speță, în preambulul Ordinului nr. 1917/2009 s-a indicat textul legal care reglementează competența MFP de a emite asemenea Ordine, dar și dispozițiile legale ce au justificat măsura adoptată de recurent: Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, O.G.

nr. 92/2008 privind Statutul funcționarului public denumit manager public, art. XI, din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal din sectorul bugetar, OMF nr. 746/2009. La rândul său, acest ultim act normativ face trimitere la recomandările Comisiei Europene și ale organelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, prin adoptarea unei politici de restrângere a acestora. De asemenea, în expunerea de motive a O.U.G. nr. 35/2009 prin care s-a modificat alin. (2) al art. 37 din O.U.G.

nr. 92/2008 s-a justificat această măsură prin „presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe , necesitatea susținerii creșterii economice și reducerii inflației”, „pentru evitarea riscului declanșării procedurii de deficit excesiv”, astfel că a fost necesară „adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar” , specificându-se că „aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare” a căror reglementare nu a putut fi amânată.

Cum Ordinul nr. 1917/2009 se fundamentează pe aceste prevederi legale, expres indicate în cuprinsul său, care motivează detaliat necesitatea aplicării unei politici fiscale restrictive și în privința cheltuielilor bugetare alocate cu titlu de venituri (salarii și alte sporuri) funcționarilor publici, din categoria cărora fac parte și managerii publici, nu se poate susține că respectivul Ordin este nemotivat. Susținerile recurentului privind încălcarea principiului proporționalității, ca urmare a neprecizării criteriilor individualizate care au determinat diminuarea sporului de manager public, sunt de asemenea, nefondate.

Ordinul MFP nr. 746/2009 stabilește procentele minime cu care se diminuează acest spor, în funcție de atribuțiile de coordonare și respectiv executive îndeplinite de fiecare manager public, iar în referatul de aprobare a acestui Ordin s-au menționat criteriile în baza cărora conducătorii de instituții operează reducerea sporului, conform art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 modificat: „complexitatea, volumul, eficiența activității desfășurate și aportul adus de managerii publici la îmbunătățirea activității structurilor în care aceștia își desfășoară activitatea”.

Nu se poate vorbi de o aprecierea discreționară a reducerii sporului managerial de care beneficiază recurentul, din lista privind propunerile de diminuare a acestui spor, de la fila 54 dosar fond, pentru cei 17 manageri publici din cadrul structurilor coordonate de un singur secretar de stat rezultând că numai 6 dintre aceștia au un spor mai mare decât recurentul, care este manager principal și nu superior, diminuarea sporului acestuia efectuându-se cu respectarea limitelor prevăzute de Ordinul nr. 746/2009 și a art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008 modificat prin art. XI din O.U.G. nr. 35/2009. Sporul managerial reglementat de textele de lege menționate anterior nu face parte din salariu, așa cum prevede expres art. 37 alin. (2) din O.U.G.

nr. 35/2009, nu este un drept fundamental, cum greșit susține recurentul, astfel că intră în marja de apreciere a statului, prin autoritățile administrative competente, să hotărască asupra cuantumului acestuia posibil a fi acordat într-o anumită perioadă, în funcție de necesitățile economice și posibilitățile financiare. Criticile aduse de recurent O.U.G. nr. 35/2009 nu pot fi analizate deoarece depășesc prezentul cadru procesual. Cu privire la cererea de suspendare a executării ordinelor MFP nr. 746 din 27 aprilie 2009 și nr. 1917 din 29 mai 2009, în mod corect Curtea de Apel București a concluzionat că nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în concret „cazul bine justificat” deoarece nu s-a probat existența unei împrejurări de fapt sau de drept care să inducă o puternică îndoială cu privire la aparența de legalitate a acestor Ordine, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

4.Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M.V. împotriva sentinței civile nr. 515 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 43/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul I.I.D. a solicitat în contradictor
ÎCCJ 2011-02-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 643/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 464 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată
ÎCCJ 2011-06-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3262/2011
iunie 2009 care era scadent la 13 iulie 2009, iar ordinul este emis la 2 iulie 2009. Prin acest ordin nu s-a produs o diminuare a salariului ci numai o suspendare a plății acestor sporuri din lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelo
ÎCCJ 2011-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5251/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administr
ÎCCJ 2011-05-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2626/2011
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1146/2/2010, reclamanții V.I., B
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă