ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6078/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj sub nr. 5351/63/2011, reclamantul D.L.T. a chemat în judecată

pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând

instanței să dispună anularea deciziei din 27 decembrie 2010, să se mențină drepturile

de pensie stabilite prin decizia din 22 noiembrie 2005, cu obligarea intimatei la

plata diferenței între pensia stabilită prin cele două decizii, cu dobânda legală

de la 01 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a deciziei din 22 noiembrie 2005.

În motivare a

arătat că a fost beneficiarul pensiei de stat în condițiile Legii nr. 164/2001,

cuantumul brut al pensiei fiind de 3.715 RON, prin decizia contestată acesta fiind

redus la 1.037 RON brut. A învederat că această diminuare s-a făcut cu încălcarea

dreptului de proprietate, reglementat de art. 1 al Protocolului nr. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului, art. 44 din Constituție, cu încălcarea principiului neretroactivității legii

și cu încălcarea principiului care statuează interzicerea discriminării. A mai arătat

că H.G. nr. 737/2010 în baza căruia a fost emisă decizia contestată, a fost suspendat,

iar apoi anulat irevocabil prin decizia nr. 23 din 07 ianuarie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Intimata a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau ca lipsită de obiect.

A arătat că prin O.U.G. nr. 1/2011 a fost abrogată H.G. nr. 735/2010, fiind instituită

procedura de revizuire a pensiilor recalculate, astfel încât pensiile pentru care

la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie

să fie revizuite pe baza actelor doveditoare al veniturilor realizate lunar de beneficiari.

A susținut că în sarcina sa a fost stabilită obligația legală de a achita sumele

de bani reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei încasat în luna decembrie

2010 și cel al pensiei încasate în luna ianuarie 2011, astfel încât nu se justifică

pronunțarea unei hotărâri judecătorești în același sens în care dispune și actul

normativ menționat.

Prin sentința

civilă nr. 3536 din 14 martie 2011, Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în stabilirea

competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare

la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie o competență teritorială

exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială

se află domiciliul pârâtului pentru soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor

emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin sentința civilă nr. 3994 din 30 aprilie 2012 și-a declinat, la rândul

său, competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul

Dolj și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată

începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

astfel că, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile

în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații)

a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

așa încât, raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă

în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței

de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Dolj.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza

art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată

a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 03 februarie 2011.

Este adevărat

că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului”.

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 03 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece

pricina este cea de la domiciliul contestatorului, respectiv Tribunalul Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 5 octombrie 2012.