ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4830/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 9 noiembrie 2004, reclamanta S.A. a chemat în judecată Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 422 din 14 octombrie 2004 emisă de pârât, referitoare la retrocedarea imobilelor situate în Cluj-Napoca, strada I.M. În motivarea acțiunii reclamanta a învederat faptul că pe rolul instanțelor judecătorești au existat mai multe procese având ca obiect retrocedarea imobilelor cu nr. 1, 3, 5, situate în Cluj-Napoca, strada I.M., în favoarea Parohiei R.C.

din Cluj-Napoca, prin care s-a hotărât restituirea imobilului nr. 5, iar celelalte imobile în litigiu, respectiv nr. 1 și 3 au rămas în proprietatea Statului Român, conform sentinței civile nr. 14048/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1136/1999 a Curții de Apel Oradea. Reclamanta a mai arătat că deși soarta juridică a acestor imobile a fost tranșată, Arhiepiscopia R.C. din Alba Iulia a formulat la data de 30 ianuarie 2003 cerere de retrocedare a imobilelor cu nr. 1, 3 și 5, iar Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile aparținând Cultelor Religioase din România a hotărât nelegal, prin decizia atacată, retrocedarea imobilelor cu nr. 1 și 3. Astfel, în dosarul comisiei s-au strecurat unele erori grave, iar decizia a fost emisă fără a se avea în vedere hotărârile judecătorești pronunțate anterior.

A concluzionat reclamanta că imobilele în litigiu nu puteau face obiectul retrocedării în baza Legii nr. 501/2002, în speță nefiind vorba despre imobile preluate abuziv de către Statul Român, ci dobândite de acesta din urmă în baza unui act de donație. Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a invocat, prin întâmpinare, în principal excepția conexității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii. Pârâta a arătat că pe rolul Curții de Apel Cluj se află înregistrate mai multe cereri de chemare în judecată formulate de către alți reclamanți, prin care se solicită anularea deciziei nr. 422 din 14 octombrie 2004. La rândul său, reclamanta S.A. a mai formulat o acțiune identică, ce face obiectul Dosarului nr. 13671/2004 al Curții de Apel Cluj.

Instanța, apreciind că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 164 C. proc. civ., a dispus prin încheierile nr. 190 din 20 martie 2005 (Dosar nr. 612/2005 Curtea de Apel Cluj), 95 din 22 februarie 2005 (Dosar nr. 13671/2004 Curtea de Apel Cluj), 94 din 22 februarie 2005 (Dosar nr. 13223/2004 Curtea de Apel Cluj), 93 din 22 februarie 2005 (Dosar nr. 13192/2004 Curtea de Apel Cluj), 92 din 16 februarie 2005 (Dosar nr. 13191/2004 Curtea de Apel Cluj), 188 din 22 martie 2005 (Dosar nr. 13649/2004 Curtea de Apel Cluj) și 189 din 22 martie 2005 (Dosar nr. 13650/2004 Curtea de Apel Cluj) conexarea tuturor acestor cauze la dosarul nr. 13013/2004 al acestei instanțe. Ulterior, reclamanții și-au extins acțiunea chemând în judecată și titularul cererii de retrocedare, respectiv Arhiepiscopia R.C.

din Alba Iulia, solicitând ca în contradictoriu și cu această pârâtă să se dispună anularea deciziei nr. 422 din 14 octombrie 2004. Pârâta Arhiepiscopia R.C. din Alba Iulia, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a persoanelor fizice și juridice care dețin cu titlu de chiriași spațiul din imobilul retrocedat, apreciind că această categorie de persoane au calitate de detentori precari, deținând bunul pentru altul și drept urmare ei nu pot opune nici un titlu proprietarului, care să le confere dreptul de a discuta în vreun mod asupra dreptului de proprietate privind imobilul. S-a mai invocat și excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.

Prin decizia nr. 422 din 14 octombrie 2004 pârâtul Guvernul României-Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile aparținând Cultelor Religioase din România a dispus retrocedarea imobilului compus din construcție și terenul aferent, situate în Cluj-Napoca, strada I.M., Consiliului Arhidiecezei Romano Catolice de Alba Iulia, prin Arhiepiscopia R.C. de Alba Iulia. Prin sentința civilă nr. 359 din 31 mai 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților S.A., C.V., Ț.R., O.V., C.V., P.I., V.O.N., B.E., S.S.F., R.I., A.R., D.E., Cabinet Medical - B.H.D., B.J., K.E., S.E., SC P.C. SRL Cluj-Napoca, SC S.C.

SRL Cluj-Napoca; a respins excepția lipsei calității de titular al cererii de retrocedare a pârâtei Arhiepiscopia R.C. Alba Iulia; a admis excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca; a respins acțiunea în contencios administrativ formulată și extinsă de reclamanții S.A., C.V., Ț.R., O.V., C.V., P.I., V.O.N., B.E., S.S.F., R.l., A.R., D.E., Cabinet Medical - B.H.D., B.J., K.E., S.E., SC P.C. SRL Cluj-Napoca, SC S.C. SRL Cluj-Napoca, împotriva pârâților Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Arhiepiscopia R.C. Alba Iulia și a respins cererea pârâtei Arhiepiscopia R.C.

Alba Iulia, de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Un prim considerent de nelegalitate a deciziei atacate este cel al lipsei calității de titular al cererii de retrocedare, dat fiind faptul că se neagă calitatea de succesor juridic al titularului de carte funciară. Pentru a putea stabili această calitate instanța a observat că în CF AA Cluj, sub B1, s-a înscris ca proprietar tabular asupra imobilului în litigiu Statusul Romano Catolic din Ardeal, iar în anul 1950 s-a rectificat numele proprietarului, fără a opera vreun transfer de proprietate în Fondul de Studii administrat de Ordinariul de Rit Latin de Alba Iulia.

Ulterior, potrivit înscrierii de sub B3, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra întregului imobil în favoarea Statului Român, transferul operând prin lege în baza Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, comunităților sau particularilor ce au servit pentru funcționarea instituțiilor de învățământ, a Decretului nr. 266/1948 pentru organizarea Ministerului Învățământului Public și a Decretului nr. 45/1948. Prin hotărârea episcopului B.L. din 11 februarie 2001 s-a dispus reluarea activității Statusului Romano Catolic în baza continuității, astfel încât Statusul Romano Catolic funcționează în prezent ca subunitate fără personalitate juridică a Arhiepiscopiei R.C.

Alba Iulia, având la rândul său în administrare mai multe fonduri, printre care și cel de studii. Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că nu se poate susține că Biserica R.C. și-a încetat activitatea, iar Arhiepiscopia R.C. nu are calitatea de titular al cererii de retrocedare, motiv pentru care a respins excepția invocată. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților persoane fizice sau juridice, instanța a respins-o, constatând că aceștia au calitate de chiriași ai spațiilor deținute în imobilul din litigiu, beneficiind de un titlu locativ care justifică atât calitatea procesuală activă, cât și interesul în promovarea acțiunii, încadrându-se în noțiunea de „orice persoană interesată lezată într-un drept al său", așa cum a fost aceasta definită în Legea nr. 29/1990, în vigoare la data promovării acțiunii.

Cât privește excepția lipsei capacității procesuale active a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, instanța a admis-o, reținând că în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 53/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 96/2003, comunele, orașele și municipiile sunt persoane juridice de drept public, au patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină, iar consiliul local și primarul nu sunt persoane juridice, ci doar organele persoanei juridice, respectiv ale unității administrativ teritoriale, pe cale de consecință capacitatea procesuală aparținând colectivității teritoriale locale, care este persoana juridică și care este reprezentată în justiție printr-unul din organele sale.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că pretinsa restituire a imobilului în favoarea proprietarului inițial este inexistentă, nefiind înscrisă în cartea funciară, cererea de reînscriere nefiind soluționată niciodată, iar, întrucât dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938 prevăd că înscrierile de carte funciară sunt constitutive de drepturi și având în vedere situația din CF AA a localității Cluj, proprietar asupra întregului imobil a fost din anul 1949 Statul Român. Instanța a apreciat că față de această situație juridică este absolut irelevantă oferta de donație făcută în anul 1952, deoarece Statusul Romano Catolic nu putea dona un imobil care nu se mai afla în patrimoniul său, iar, pe de altă parte, în mod corect au fost reținute de către pârâtul Guvernul României, în soluționarea cererii de retrocedare, dispozițiile cuprinse în hotărârile judecătorești anterioare, prin aceea că imobilul situat în Cluj-Napoca, strada I.M.

nu a făcut obiectul cererii de retrocedare, situația juridică a acestuia fiind tranșată irevocabil prin decizia nr. 1136/1999 a Curții de Apel Oradea. Pentru considerentele avute în vedere, instanța de fond a constatat că acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți este nefondată, iar decizia emisă de pârât este legală și temeinică, fiind menținută în consecință. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C.V., B.J., SC P.C. SRL Cluj Napoca, D.E., Ț.R., V.O.N., SC S.C. SRL Cluj, S.A., Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, prin Primar E.B., Municipiul Cluj Napoca, prin Primar, C.V., B.E., O.V., B.H.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocându-se greșita aplicare a legii atât în ceea ce privește excepțiile invocate de recurentă și respinse prin sentința atacată cât și soluționarea pe fond a acțiunilor conexe având ca obiect cererile de anulare a deciziei nr. 422 din 14 octombrie 2004 emisă în baza O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Motivele de recurs invocate vor fi grupate și analizate prin considerente comune de Curte, avându-se în vedere și celelalte motive subsidiare de recurs invocate respectiv dispozițiile art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ. și solicitările având ca obiect casarea cu trimitere spre rejudecare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 261 C. proc.

civ. privind motivarea contradictorie și necesitatea completării probatorilor. Se solicită în motivele de recurs casarea cu trimitere spre rejudecare, Curtea apreciind că această solicitare nu poate fi reținută în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-5 C. proc. civ. și art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Soluția instanței de fond pe excepții și pe fond corespunde cerințelor dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., putând fi exercitat controlul de legalitate prin intermediul recursurilor formulate și nu există motiv pentru a se dispune completarea probatoriului cu alte probe decât acte noi în raport de dispozițiile art. 305 C. proc. civ. În ceea ce privește soluția instanței de fond privind excepțiile invocate, recurenții critică respingerea excepției lipsei calității de titular al cererii de retrocedare a pârâtei Arhiepiscopia R.C.

Alba Iulia în calitate de beneficiară a deciziei contestate și admiterea excepției lipsei capacității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. Se invocă greșita aplicare a legii în ceea ce privește stabilirea, în persoana pârâtei Arhiepiscopia R.C. a calității de continuator a persoanei îndreptățite la restituire, respectiv a calității de proprietar al imobilului care face obiectul restituirii în baza actului normativ special, respectiv a Fondului de Studiu Administrat de Ordinariul de Rit Latin de Alba Iulia.

Se arată că din actele depuse nu rezultă calitatea de continuator și de beneficiar al persoanei care a formulat cererea de retrocedare înregistrată sub nr. 1058/2003, în condițiile în care Fondul de Studiu nu mai există ca entitate juridică ca fundație de interes public, iar decizia contestată este nelegală sub acest aspect deoarece s-a dispus restituirea în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită la restituire neavând calitatea de fapt proprietar sau de continuator în drepturi al acestuia, fiind încălcate dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 care prevedea că restituirea se face doar foștilor proprietari. În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale active a Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca se arată că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 2 pct. 6 din O.U.G.

nr. 94/2000 care reglementează posibilitatea contestării deciziilor Comisiei Speciale de Retrocedare la instanța de contencios administrativ competentă. Motivele de recurs care privesc fondul cauzei prin care au fost respinse acțiunile conexe se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002. În cazul imobilelor în litigiu, care au format obiectul restituirii conform deciziei nr. 422/2004 nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 deoarece în cauză nu a existat o preluare abuzivă de către stat, imobilele fiind legal deținute în baza unui act de donație legal, a cărei valabilitate s-a constatat prin sentința civilă nr. 14048/1997 irevocabilă pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca în Dosarul nr. 2287/1997.

Iar în cazul imobilelor situate în Cluj Napoca, strada I.M. care au făcut obiectul donației nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de admitere a acțiunii în anulare sau de constatare a nulității donației. Pe cale de consecință imobilele care au format obiectul restituirii prin decizia nr. 422 din 14 octombrie 2004 nu puteau forma obiectul retrocedării nefiind în cauză o preluare abuzivă și nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000. Intimații Comisia Specială de Retrocedare și Arhiepiscopia R.C. Alba Iulia au depus la dosar întâmpinare și concluzii scrise însoțite de acte în care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. În baza art. 305 C. proc.

civ. recurenții au depus la dosar copiile unor sentințe nedefinitive pronunțate în dosare aflate pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca și au solicitat suspendarea soluționării recursurilor până la soluționarea irevocabilă a acelor cauze care au ca obiect solicitarea de a se constata nulitatea donației pentru imobilele în litigiu și valabilitatea titlului statului asupra imobilelor care au format obiectul restituirii în baza Deciziei nr. 422/2004. În baza încheierii din 28 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de suspendare în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

i s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarelor nr. 10204/205 și 17805/2005 aflate pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca suspendare menținută prin încheierea din 28 martie 2008. Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, acordându-se termen la 15 iunie 2010 pentru a se verifica existența temeiurilor suspendării în raport de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză. Motivat Curtea în raport de decizia nr. 1257/R/2010 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj și de celelalte hotărâri judecătorești depuse la dosar - decizia nr. 485/R din 9 martie 2007 constată că nu mai subzistă temeiurile suspendării și a acordat termen succesiv pentru lipsă de apărare și lipsă de procedură.

Analizând recursurile declarate, în raport de motivele de recurs invocate care privesc soluția recurată, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că pe fond sentința atacată este nelegală și netemeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunilor având ca obiect anularea deciziei nr. 422 din 14 octombrie 2004 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România. Deși legală pe soluțiile dispuse pe excepțiile invocate de părți sentința atacată este nelegală în ceea ce privește aprecierea ca fiind legală a deciziei nr. 422 din 14 octombrie 2004 și pe care de consecință a respingerii cererilor conexe având ca obiect anularea acestui act emis în baza O.U.G.

nr. 94/2000. Curtea, în raport de actele noi depuse în recurs respectiv decizia civilă nr. 485/R/2000 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și decizia nr. 1257/R din 28 mai 2010 apreciază că în cauză cererea de retrocedare nr. 1058/2003 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000. Decizia nr. 422/2004 a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 deoarece imobilele în litigiu nu puteau face obiectul retrocedării către persoana care a formulat cererea în calitate de persoană îndreptățită și de continuator al Fondului de Studii Administrat de Ordinariul de Rit Latin, pe motiv că nu au fost preluate abuziv ci erau legal deținute de stat în baza unui act de donație valabilă care nu a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Valabilitatea donației, acceptată prin hotărârea nr. 135/1952 a fost constatată irevocabil prin sentința nr. 14048/1997 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca în Dosarul nr. 284/1997 și ulterior confirmată succesiv prin decizii irevocabil pronunțate de Curtea de Apel Cluj Napoca - decizia nr. 485/R din 9 martie 2007 și nr. 1257/R/2010. Prin soluții irevocabile, pronunțate de instanțele civile competente s-a stabilit pe de o parte existența calității procesuale active a intimatei-pârâte Arhiepiscopia R.C. în ceea ce privește calitatea de continuator al fostului proprietar al imobilelor care au făcut obiectul actului de donație și pe de altă parte valabilitatea donației făcute către stat de fostul proprietar și faptul că imobilele în litigiu nu au fost preluate abuziv de către stat.

În raport de cele stabilite cu autorități de lucru judecat, Curtea pe recursurile declarate și ținând cont de caracterul special al actului normativ - O.U.G. nr. 94/2000, în baza căruia a fost emisă decizia nr. 422/2004 apreciază că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității de titular al cererii de retrocedare a pârâtei Arhiepiscopia R.C. Alba Iulia. Dar în ceea ce privește pe fond soluția dispusă respectiv respingerea acțiunilor conexe având ca obiect anularea deciziei nr. 422/2004, Curtea apreciază sentința nelegală și netemeinică, fiind dată în aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Aceasta deoarece imobilele în litigiu menționate în decizia nr. 422/2004 nu au fost preluate în mod abuziv de Statul Român ci cu titlu valabil în baza unui act de donație valabil, irevocabil constatat ca atare prin hotărâri judecătorești civile irevocabile pronunțate de Curtea de Apel Cluj și depuse în recurs ca acte noi conform art. 305 C. proc. civ. Pe cale de consecință, imobilele nu puteau face obiectul retrocedării în baza art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 iar decizia nr. 422/2004 este nelegală ca act administrativ unilateral. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursurile și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite acțiunile conexe și în consecință va dispune anularea deciziei nr. 422 din 14 octombrie 2004 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate și va face aplicarea art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de C.V., B.J., SC P.C. SRL Cluj Napoca, D.E., Ț.R., V.O.N., SC S.C. SRL Cluj, S.A., Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, prin Primar E.B., Municipiul Cluj Napoca, prin Primar, C.V., B.E., O.V. și B.H.D., împotriva sentinței civile nr. 359 din 31 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că admite acțiunile conexe și în consecință, dispune anularea deciziei nr. 422 din 14 octombrie 2004 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă intimații-pârâți la plata sumei de 2.445 RON cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți C.V., D.E., B.J., SC P.C. SRL Cluj Napoca, Ț.R., V.O.N., SC S.C. SRL Cluj, C.V., B.E., O.V. și B.H.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.