ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5446/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introductivă adresată Curții de Apel Timișoara, reclamanta B.R. a solicitat constatarea nulității absolute a procesului-verbal de constatare din 17 noiembrie 2009 emis de comisia constituită la nivelul A.P.D.R.P., prin care s-a dispus recuperarea sprijinului nerambursabil acordat reclamantei prin contractul de finanțare indicat în cauză, constatarea faptului că nu a fost rezoluționat, iar reclamanta și-a îndeplinit obligațiile aferente contractului de finanțare, constatarea nulității absolute a deciziei de soluționare a contestației din 7 decembrie 2009 și suspendarea actelor administrative atacate, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin Sentința nr. 101 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii introductive privește anularea unor acte administrative care privesc o creanță bugetară care nu depășește suma de 500.000 RON, astfel încât văzând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a constatat că Tribunalul este instanța competentă material să soluționeze cererea dedusă judecății. Tribunalul Timiș prin Sentința nr. 973 din 11 iunie 2010 a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului și a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Instanța a reținut că în cauză sunt atacate acte administrative emise de o autoritate publică centrală, pentru care competența este stabilită de dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ exclusiv în favoarea Curții de Apel. Astfel, instanța a apreciat că în cauză este vorba de o creanță bugetară care nu se încadrează în categoria taxelor și impozitelor arătate de textul legal indicat, pentru a se stabili competența în funcție de valoarea sumei deduse judecății. Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Conflictul de competență ivit între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta B.R. în contradictoriu cu A.P.D.R.P. în favoarea Tribunalului Timiș, pentru considerentele ce urmează. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unor acte administrative emise în legătură cu recuperarea unor sume acordate reclamantei cu titlu de sprijin financiar nerambursabil, în valoare de 46.681,27 RON.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală. Soluția decurge și din aplicarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și din fondurile de cofinanțare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanțe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislația în vigoare privind contestarea de plată a creanțelor bugetare.

Prin urmare, competența de soluționare a prezentului litigiu aparține în primă instanță Tribunalului, iar Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va pronunța în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe B.R. și A.P.D.R.P. în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.