ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 174/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 174/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Cererea de chemare
în judecată și hotărârea instanței de fond.
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, sub nr. 6500/2/2009, reclamanții C.E., M.E.C., B.D., S.M., B.C.D., D.M.E.,
T.M., S.M., P.C., C.D., A.E., A.C., S.V., D.D., E.V., D.C., C.I.V., M.I.M., E.N.N.,
D.V., R.G., I.V.M., Ț.D.F., B.H.O., N.P., I.V., V.M.C., M.N., D.P.S., E.I.F., S.D.C.,
R.M.C., R.A., C.N., C.G., C.D., I.M., P.I., A.D.C., S.M., B.S., F.B.C.M., V.D.,
B.C., J.A., D.I., R.C.S., C.M.M., S.A.F., P.P., M.I.A., Ț.O.C., Ț.C.A. au
chemat în judecată pe pârâta Direcția Națională Anticorupție, solicitând ca prin
sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 206
din 07 iulie 2009 emis de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție,
până la soluționarea în fond a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 14
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
La data de 29 iulie 2009
s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienții
P.L.G., B.G. și C.D.C.,
prin care s-a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 206 din 07 iulie 2009
emis de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, până la soluționarea
în fond a cauzei, invocând aceleași motive ca și reclamanții.
Prin încheierea din
data de 26 noiembrie 2009, Curtea a încuviințat în principiu cererea de intervenție
în interes propriu, în temeiul art. 49 și urm. C. proc. civ.
Prin sentința nr. 781
din 11 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților și cererea
de intervenție în
interes propriu formulată de intervenienții P.L.G., B.G. și C.D.C. și a
suspendat executarea Ordinului nr. 206 din 07 iulie 2009, emis de procurorul
șef al Direcției Naționale Anticorupție, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî
astfel prima instanță a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recursul declarat
în cauză.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Națională Anticorupție, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
II. Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La termenul de judecată din data de 12
octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că niciuna
dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși procedura de citare a
fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242
alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că
în termen de un an de la suspendare, nici una dintre părți nu a solicitat
repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta
Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile
prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea
părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248
alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249
C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură
făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un
interes”.
Cum, în speță, de la
data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas
în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un
fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea,
astfel cum sunt prevăzute în art. 249 – 251 C. proc. civ., urmează a se face
aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din
oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței nr. 781
din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 ianuarie 2012.