ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 315/2010

Deliberând asupra recursului, se reține: Prin Încheierea din ședința publică de la data de 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 300 2 rap. la art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului L.C., motivat de faptul că ar fi săvârșit patru infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru care deja a fost condamnat de către prima instanță la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare executabilă în condițiile art. 57 C. pen., modalitatea în care acestea au avut loc în mod concret, folosirea calității de polițist pe care inculpatul o avea la momentul respectiv, demonstrează că încă reprezintă pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat liber.

În termen legal, inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanței de fond pentru netemeinicie, întrucât nu s-ar mai menține temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive din moment ce au fost satisfăcute pretențiile civile de despăgubire, cei doi copii minori pe care-i are și vechimea de 22 ani de lucrător de poliție fiind tot atâtea argumente care ar pleda pentru lăsarea sa în libertate. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, încheierea atacată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform disp. art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.

În calitate de agent-șef de poliție la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, în luna martie 2009, inculpatul a pretins și primit de la denunțătorul L.G.N. suma de 4.000 euro, promițându-i că-l va ajuta să-și recupereze autoturismul M. înstrăinat fără perfectarea actelor legale, susținând că 2.000 euro îi va oferi polițiștilor de la Serviciul de furturi auto, iar alte 2.000 euro, procurorului care supraveghează activitatea acestora. În luna iunie 2008, inculpatul a pretins și primit de la denunțătorul V.V. 2.500 euro, pentru a facilita angajarea fiicei acestuia în structura solicitată. Tot în anul 2008, inculpatul a pretins și primit 1.500 euro de la denunțătorul T.C., pentru promisiunea că va interveni și-l va angaja în poliție.

În același an, inculpatul a mai pretins și primit suma de 1.000 euro de la denunțătorul S.F. cu aceeași promisiune de angajare în poliție, prin intervențiile sale la șefii lui de cadre. În raport cu procedeul folosit de către inculpat, care-și făcuse o obișnuință și o sursă de venituri regulată din astfel de activități infracționale, înfrângând relațiile sociale, referitoare la activitatea de serviciu ce presupune exercitarea cu bună-credință și în cadrul legal a acesteia, corect s-a apreciat de către instanța de apel că se impune menținerea stării de arest a inculpatului, nemodificându-se temeiurile care au impus luarea acesteia. Pe cale de consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva Încheierii din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 39387/3/2009 (nr. 17/2010). Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.