ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4176/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 15 martie

2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 6 din

Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 6 (șase)

luni închisoare.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

Au fost interzise inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) Teza a doua, art. 64 lit. b) și c) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C.

pen., s-a fixat inculpatului termen de încercare de 3 (trei) ani și i s-a atras

atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

A fost obligat inculpatul

la plata sumelor: 2.978 RON și majorările aferente până la achitarea integrală a

debitului, către partea civilă A.N.A.F. București și respectiv 18.222,5 RON cu majorările

aferente către partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu.

S-a dispus comunicarea

sentinței la ONRC - București, după rămânerea definitivă.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 12 februarie 2011

Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea a trimis în judecată în stare de libertate

pe inculpatul D.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 și art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut de către organul

de urmărire penală că inculpatul D.F. este administrator la SC T.D. SRL Smîrdioasa,

având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata pentru deșeuri și resturi, conform

autorizației de colectare deșeuri feroase din 13 septembrie 2006, emise de Prefectura

județului Teleorman.

Din cercetări, a rezultat

că inculpatul nu a evidențiat în actele contabile toate operațiunile comerciale

efectuate și veniturile realizate prin vânzarea deșeurilor feroase.

Astfel, la controlul efectuat

de Garda Financiară Teleorman și inspecția fiscală a D.G.F.P.-Teleorman pentru perioada

2006-2007, au fost întocmite procesele-verbale din 11 martie 2010 și din 30

august 2010 din care rezultă că SC T.D. SRL Smîrdioasa, a întocmit facturile fiscale

din 12 iulie 2007, în valoare de 10.225,44 RON și din 23 iulie 2007, în valoare

de 8.424 RON, în baza cărora a livrat către SC P.H. SRL Constanța, cantitățile de

19.940 kg și 16.200 kg deșeuri metalice.

Atât documentele de livrare,

cât și veniturile obținute din aceste tranzacții și încasate cu înscrisurile bancare

de plată, în valoare totală de 18.649 RON, nu se regăsesc în evidența contabilă.

Procedând astfel, SC T.D.

SRL s-a sustras de la plata impozitului pe venit aferent în sumă de 2.984 RON, la

care au fost calculate majorări de întârziere de 2.994 RON, astfel încât prejudiciul

total creat bugetului de stat este de 5.978 RON.

La data de 17 august 2009,

SC T.D. SRL Smîrdioasa a fost supusă și unei inspecții fiscale din partea Administrației

Fondului pentru Mediu pe perioada 31 mai 2006 - 30 aprilie 2009, iar prin raportul

din 17 august 2009, s-a stabilit că agentul economic deși a desfășurat activitate

de colectare deșeuri metalice feroase, nu și-a respectat obligația de plată la bugetul

fondului de mediu a contribuției de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor.

Astfel, a rezultat că

SC T.D. SRL a datorat fondului de mediu suma de 10.729 RON, fiind calculate majorări

de întârziere de 9.518 RON, per total, 20.247 RON.

Instanța de fond a apreciat

că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., dispunând condamnarea acestuia.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat la despăgubiri, însă nu în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC T.D. SRL, apreciindu-se că nu există dovezi pentru funcționarea societății

începând din anul 2007.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P., județ Teleorman, criticând-o pentru greșita

soluționare a laturii civile a cauzei.

Instanța a constatat îndeplinite

condițiile răspunderii civile delictuale, precum și îndeplinirea condițiilor prev.

de art. 1000 alin. (3) C. civ. pentru a fi angajată răspunderea comitentului pentru

fapta prepusului. De asemenea, a constatat că lipsa autorizației, ce se eliberează

în baza O.U.G. nr. 16/2001, nu echivalează cu desființarea societății.

Pentru aceste motive,

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 177/A din 2 iunie

2011, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman

și partea civilă D.G.F.P. a județului Teleorman și a desființat în parte, sentința

primei instanțe.

Rejudecând, a dispus obligarea

inculpatului D.F. la suma de 5.978 RON, despăgubiri civile în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC T.D. SRL către partea civilă, precum și obligarea în

solidar la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. a județului Teleorman, care

a criticat-o sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei pentru motivul că

instanța de apel nu a dispus și instituirea măsurilor asiguratorii.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât

și în conformitate cu disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază

că aceasta este legală și temeinică.

Critica recurentei părți

civile vizează omisiunea de instituire a măsurilor asiguratorii, critică ce poate

fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., dar aceasta nu este fondată.

Măsurile asiguratorii

se iau în cursul procesului penal pentru a asigura, între altele, repararea pagubei

prin infracțiune.

În speță, nu există situația

în care, conform art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., luarea măsurilor este

obligatorie.

În aceste condiții dispunerea

măsurilor asigurătorii este facultativă, iar instanțele au apreciat, în mod corect,

față de cuantumul redus al prejudiciului, că instituirea unor măsuri asiguratorii

(de altfel, neprecizate de partea civilă) nu este necesară.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

ca nefondat, recursul declarat de partea civilă.

Onorariul parțial al avocatului

din oficiu desemnat pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin

D.G.F.P. a județului Teleorman împotriva deciziei penale nr. 177/A din 2 iunie

2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul

D.F.

Onorariul parțial

al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.F., în sumă de 50

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie

2011.