ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 februarie 2007,

reclamanta F.S.Î. a solicitat să fie obligat pârâtul Ministerul Educației și Cercetării

să emită un ordin prin care să stabilească dreptul personalului didactic auxiliar

– bibliotecar, documentarist, redactor – la un spor de 15% din salariul de bază,

conform prevederilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că răspunsul pârâtului, comunicat prin adresa din anul 2007,

în sensul că bibliotecarilor din unitățile din învățământ nu le sunt aplicabile

prevederile art. 51 din Legea nr. 334/2002 este nejustificat, potrivit art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 și nelegal în raport de dispozițiile

art. 146 din Legea nr. 128/1997 și art. 10 din Legea nr. 334/2002.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1352

din 23 mai 2007 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că sporul de până la 15% din salariul de bază se acordă pentru

condiții periculoase și vătămătoare.

S-a mai reținut că pârâtul

a reglementat cadrul normativ de acordare a sporului pentru condiții periculoase

și vătămătoare, inclusiv pentru bibliotecarii din învățământ, prin Ordinul nr. 3541/2006,

publicat în M. Of. nr. 351/2006, împrejurare în raport de care solicitarea reclamantei

este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta F.S.L.Î., invocând motivele de modificare prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304

1

din același Cod.

Recurenta susține că instanța

de fond a interpretat și aplicat greșit atât Legea nr. 334/2002, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, cât și Legea nr. 128/1997, modificată și

completată și nu a argumentat, nici în fapt și nici în drept „respingerea unora

dintre susținerile federației”.

Referitor la sporul acordat

pentru condiții vătămătoare și periculoase menționat în Ordinul nr. 3541/2006 emis

de Ministerul Educației și Cercetării, recurenta susține că acesta nu echivalează

cu sporul consacrat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, astfel că nu se

poate considera că intimatul a asigurat cadrul normativ corespunzător. Prin întâmpinarea

formulată, intimatul M.E.C.T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât

sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare este prevăzut de legislația specifică

învățământului, aplicabilă și celor care îndeplinesc funcții didactice auxiliare,

adică bibliotecarilor, documentariștilor și redactorilor, membri ai F.S.L.Î.

La data de 09

ianuarie 2008 în cauza de față s-a formulat o cerere de intervenție accesorie pentru

recurentă de către F.S.Î. „S.H.”, solicitându-se admiterea recursului și modificarea

sentinței în sensul obligării M.E.C.T. să emită un ordin normativ prin care să se

stabilească dreptul personalului didactic auxiliar care îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, de a beneficia de sporul în discuție.

Au fost reiterate motivele

de recurs, accentuându-se faptul că la instanțele specializate în litigii de muncă

s-au câștigat procesele pornite de către organizațiile membre ale federației din

teritoriu, având același obiect.

La termenul de astăzi,

după cum s-a expus în practicaua prezentei decizii, cererea de intervenție a fost

încuviințată în principiu.

Examinând sentința atacată

prin prisma motivelor expuse, a apărării din întâmpinare, precum și potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Demersul judiciar al recurentei-reclamante

are ca finalitate obligarea intimatului-pârât la emiterea unui act normativ prin

care să se stabilească dreptul personalului didactic auxiliar indicat (bibliotecar,

documentarist, redactor) de a beneficia de sporul reglementat de art. 51 alin. (3)

din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor (republicată, modificată și completată).

Art. 51 alin. (3) din

Legea nr. 334/2002 stabilește că „personalul din biblioteci care lucrează în depozite

de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național

mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii

de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate, beneficiază,

pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul

de bază, care face parte din acesta”.

Reținând că prin emiterea

Ordinului nr. 3541 din 04 aprilie 2006, publicat în M. Of. nr. 351/19.04.2006, intimatul-pârât

a asigurat cadrul normativ adecvat pentru salarizarea personalului didactic auxiliar,

cu respectarea reglementărilor specifice, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică.

Într-adevăr, în Anexa

nr. 3 a Ordinului menționat se află Metodologia de calcul a drepturilor salariale

care se acordă personalului didactic auxiliar cuprins în Anexele nr. 3a și nr. 3b

la O.G. nr. 4/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2006 personalului

didactic din unitățile și instituțiile de învățământ, salarizat potrivit Legii

nr. 128/1997.

În art. 6 din această

anexă s-a prevăzut că: „sporurile pentru locurile și condițiile specifice în care

se desfășoară activitatea personalului didactic auxiliar... se calculează în conformitate

cu prevederile legislative specifice, prin aplicarea procentelor corespunzătoare

la salariul de bază (...), pentru timpul efectiv de desfășurare a activității didactice

în acele condiții”.

Or, sintagma „prevederi

legislative specifice” trebuie să includă reglementarea pe care și-a fundamentat

acțiunea F.S.L.Î., cuprinsă în art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor,

republicată, modificată și completată , care se aplică personalului din bibliotecile

școlare, dacă ipoteza avută în vedere de legiuitor este îndeplinită.

Prin urmare instanța de

fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente cuprinse atât

în Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată și completată,

cât și în Legea nr. 334/2002, republicată, modificată și completată, stabilind că

personalului didactic auxiliar în numele căruia acționează recurenta-reclamantă

F.S.L.Î. i s-au reglementat drepturile salariale, inclusiv prin emiterea actului

administrativ normativ indicat, nemaifiind necesară o nouă reglementare care să

vizeze numai sporul în discuție.

Cât privește practica

judiciară invocată, Înalta Curte constată că soluțiile pronunțate de instanțele

specializate în conflicte de muncă, nu vin în contradicție cu cea examinată în cadrul

recursului de față. Curtea de Apel București nu a stabilit, cum din eroare consideră

intervenienta accesorie, că personalul didactic auxiliar nu are dreptul la sporul

pentru condiții periculoase sau vătămătoare, ci, dimpotrivă, că nu se mai impune

emiterea unui nou act normativ care să prevadă sporul respectiv, când acesta deja

există.

În fine, recurenta a invocat

ca motiv de recurs și nemotivarea sentinței, indicând dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ. Acest motiv este generic, întrucât recurenta nu indică sub

ce aspect consideră deficitară motivarea.

Dimpotrivă, Înalta Curte

constată că soluția adoptată este motivată corespunzător, în acord cu dispozițiile

art. 261 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și având în vedere natura accesorie

a cererii de intervenție formulate potrivit art. 49 alin. (3) C. proc. civ. se vor

respinge atât recursul cât și cererea de intervenție, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta F.S.L.Î. împotriva sentinței civile nr. 1352 din 23 mai 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de intervenție

accesorie formulată de F.S.Î. „S.H.”, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2008.