ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 februarie 2007, reclamanta F.S.Î. a solicitat să fie obligat pârâtul Ministerul Educației și Cercetării să emită un ordin prin care să stabilească dreptul personalului didactic auxiliar – bibliotecar, documentarist, redactor – la un spor de 15% din salariul de bază, conform prevederilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că răspunsul pârâtului, comunicat prin adresa din anul 2007, în sensul că bibliotecarilor din unitățile din învățământ nu le sunt aplicabile prevederile art. 51 din Legea nr. 334/2002 este nejustificat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 și nelegal în raport de dispozițiile art. 146 din Legea nr. 128/1997 și art. 10 din Legea nr. 334/2002.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1352 din 23 mai 2007 a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sporul de până la 15% din salariul de bază se acordă pentru condiții periculoase și vătămătoare. S-a mai reținut că pârâtul a reglementat cadrul normativ de acordare a sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, inclusiv pentru bibliotecarii din învățământ, prin Ordinul nr. 3541/2006, publicat în M. Of. nr. 351/2006, împrejurare în raport de care solicitarea reclamantei este neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F.S.L.Î., invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., precum și dispozițiile art. 304 1 din același Cod. Recurenta susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit atât Legea nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și Legea nr. 128/1997, modificată și completată și nu a argumentat, nici în fapt și nici în drept „respingerea unora dintre susținerile federației”. Referitor la sporul acordat pentru condiții vătămătoare și periculoase menționat în Ordinul nr. 3541/2006 emis de Ministerul Educației și Cercetării, recurenta susține că acesta nu echivalează cu sporul consacrat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, astfel că nu se poate considera că intimatul a asigurat cadrul normativ corespunzător.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul M.E.C.T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare este prevăzut de legislația specifică învățământului, aplicabilă și celor care îndeplinesc funcții didactice auxiliare, adică bibliotecarilor, documentariștilor și redactorilor, membri ai F.S.L.Î. La data de 09 ianuarie 2008 în cauza de față s-a formulat o cerere de intervenție accesorie pentru recurentă de către F.S.Î. „S.H.”, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul obligării M.E.C.T. să emită un ordin normativ prin care să se stabilească dreptul personalului didactic auxiliar care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de a beneficia de sporul în discuție.

Au fost reiterate motivele de recurs, accentuându-se faptul că la instanțele specializate în litigii de muncă s-au câștigat procesele pornite de către organizațiile membre ale federației din teritoriu, având același obiect. La termenul de astăzi, după cum s-a expus în practicaua prezentei decizii, cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor expuse, a apărării din întâmpinare, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Demersul judiciar al recurentei-reclamante are ca finalitate obligarea intimatului-pârât la emiterea unui act normativ prin care să se stabilească dreptul personalului didactic auxiliar indicat (bibliotecar, documentarist, redactor) de a beneficia de sporul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor (republicată, modificată și completată).

Art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 stabilește că „personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate, beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta”. Reținând că prin emiterea Ordinului nr. 3541 din 04 aprilie 2006, publicat în M. Of. nr. 351/19.04.2006, intimatul-pârât a asigurat cadrul normativ adecvat pentru salarizarea personalului didactic auxiliar, cu respectarea reglementărilor specifice, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Într-adevăr, în Anexa nr. 3 a Ordinului menționat se află Metodologia de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar cuprins în Anexele nr. 3a și nr. 3b la O.G. nr. 4/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2006 personalului didactic din unitățile și instituțiile de învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997. În art. 6 din această anexă s-a prevăzut că: „sporurile pentru locurile și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea personalului didactic auxiliar... se calculează în conformitate cu prevederile legislative specifice, prin aplicarea procentelor corespunzătoare la salariul de bază (...), pentru timpul efectiv de desfășurare a activității didactice în acele condiții”.

Or, sintagma „prevederi legislative specifice” trebuie să includă reglementarea pe care și-a fundamentat acțiunea F.S.L.Î., cuprinsă în art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 a bibliotecilor, republicată, modificată și completată , care se aplică personalului din bibliotecile școlare, dacă ipoteza avută în vedere de legiuitor este îndeplinită. Prin urmare instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente cuprinse atât în Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată și completată, cât și în Legea nr. 334/2002, republicată, modificată și completată, stabilind că personalului didactic auxiliar în numele căruia acționează recurenta-reclamantă F.S.L.Î.

i s-au reglementat drepturile salariale, inclusiv prin emiterea actului administrativ normativ indicat, nemaifiind necesară o nouă reglementare care să vizeze numai sporul în discuție. Cât privește practica judiciară invocată, Înalta Curte constată că soluțiile pronunțate de instanțele specializate în conflicte de muncă, nu vin în contradicție cu cea examinată în cadrul recursului de față. Curtea de Apel București nu a stabilit, cum din eroare consideră intervenienta accesorie, că personalul didactic auxiliar nu are dreptul la sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, ci, dimpotrivă, că nu se mai impune emiterea unui nou act normativ care să prevadă sporul respectiv, când acesta deja există.

În fine, recurenta a invocat ca motiv de recurs și nemotivarea sentinței, indicând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Acest motiv este generic, întrucât recurenta nu indică sub ce aspect consideră deficitară motivarea. Dimpotrivă, Înalta Curte constată că soluția adoptată este motivată corespunzător, în acord cu dispozițiile art. 261 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și având în vedere natura accesorie a cererii de intervenție formulate potrivit art. 49 alin. (3) C. proc. civ. se vor respinge atât recursul cât și cererea de intervenție, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta F.S.L.Î. împotriva sentinței civile nr. 1352 din 23 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de F.S.Î. „S.H.”, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008.