ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5686/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele SC G.C. SA Galați și SC C. SA Galați au chemat în judecată Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, solicitând instanței, ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună suspendarea Ordonanței Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 663 din 13 noiembrie 2008, prin care s-au dispus anumite măsuri pentru încălcarea dispozițiilor art. 286 din Legea nr. 297/2004, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, se arată că ordonanța a cărei suspendare se solicită este nelegală și netemeinică, iar efectele acesteia sunt de natură să aducă prejudicii societăților reclamante, în calitate de deținătoare ale SIF Moldova SA.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 924 din 05 martie 2009, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare precizată, formulată de reclamantele SC G.C. SA Galați și SC C. SA Galați. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantele nu au probat faptul că anterior sesizării instanței cu cererea de suspendare au contestat ordonanța nr. 663 din 13 noiembrie 2008 la autoritatea emitentă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele SC G.C. SA Galați și SC C. SA Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentele au susținut, în esență, că în cauză a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că, deși au solicitat un termen scurt de judecată pentru a se depune acte în dovedirea acestui fapt, instanța a respins cererea de amânare.

Au mai susținut că, deși au făcut numeroase demersuri la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, aceasta nu le-a trimis niciun răspuns cu privire la plângerea formulată. Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse: În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.

La primul termen de judecată fixat la 08 ianuarie 2009, în baza art. 151 C. proc. civ., instanța de fond a repus cauza pe rol pentru ca reclamantele să depună la dosar actul contestat, sub sancțiunea suspendării cauzei în baza art. 155 1 C. proc. civ. și să facă dovada procedurii prealabile. La termenul fixat, respectiv 05 februarie 2008, constatându-se că reclamantele nu s-au conformat dispozițiilor date de instanță la termenul anterior, în temeiul art. 155 C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei. Repusă pe rol la cererea reclamantelor, cauza a fost soluționată la termenul din 05 martie 2009, când instanța a pus în discuție admisibilitatea cererii de suspendare, față de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că instanța de fond a acordat trei termene de judecată pentru ca reclamantele să depună la dosar dovada procedurii administrative prealabile, iar acestea nu au dat curs acestei obligații, în mod corect instanța de judecată a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Instanța nu a mai acordat un nou termen de judecată, în vederea dovedirii efectuării procedurii prealabile, pe considerentul că acest motiv a fost unul dintre acelea pentru care cauza a fost repusă pe rol. De altfel, cererea de amânare a fost formulată după prima zi de înfățișate, astfel că, în mod corect, instanța a dispus respingerea acesteia. Cum, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, soluția respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulată de reclamante este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC G.C. SA Galați și SC C. SA Galați împotriva sentinței civile nr. 924 din 05 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.