ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5686/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantele SC G.C. SA Galați și SC C. SA Galați

au chemat în judecată Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, solicitând instanței,

ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună suspendarea Ordonanței Comisiei Naționale

a Valorilor Mobiliare nr. 663 din 13 noiembrie 2008, prin care s-au dispus anumite

măsuri pentru încălcarea dispozițiilor art. 286 din Legea nr. 297/2004, în baza

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii,

se arată că ordonanța a cărei suspendare se solicită este nelegală și netemeinică,

iar efectele acesteia sunt de natură să aducă prejudicii societăților reclamante,

în calitate de deținătoare ale SIF Moldova SA.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 924

din 05 martie 2009, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare precizată, formulată

de reclamantele SC G.C. SA Galați și SC C. SA Galați.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamantele nu au probat faptul că anterior sesizării

instanței cu cererea de suspendare au contestat ordonanța nr. 663 din 13 noiembrie

2008 la autoritatea emitentă.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamantele SC G.C. SA Galați și SC C. SA Galați, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentele au susținut,

în esență, că în cauză a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art. 7

din Legea nr. 554/2004 și că, deși au solicitat un termen scurt de judecată pentru

a se depune acte în dovedirea acestui fapt, instanța a respins cererea de amânare.

Au mai susținut că, deși

au făcut numeroase demersuri la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, aceasta

nu le-a trimis niciun răspuns cu privire la plângerea formulată.

Înalta Curte, analizând

recursul formulat în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la

dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează

a fi expuse:

În conformitate cu dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „înainte de

a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării

actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.

La primul termen de judecată

fixat la 08 ianuarie 2009, în baza art. 151 C. proc. civ., instanța de fond a repus

cauza pe rol pentru ca reclamantele să depună la dosar actul contestat, sub sancțiunea

suspendării cauzei în baza art. 155

1

C. proc. civ. și să facă dovada

procedurii prealabile.

La termenul fixat, respectiv

05 februarie 2008, constatându-se că reclamantele nu s-au conformat dispozițiilor

date de instanță la termenul anterior, în temeiul art. 155 C. proc. civ., a dispus

suspendarea cauzei.

Repusă pe rol la cererea

reclamantelor, cauza a fost soluționată la termenul din 05 martie 2009, când instanța

a pus în discuție admisibilitatea cererii de suspendare, față de dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că instanța

de fond a acordat trei termene de judecată pentru ca reclamantele să depună la dosar

dovada procedurii administrative prealabile, iar acestea nu au dat curs acestei

obligații, în mod corect instanța de judecată a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Instanța nu a mai acordat

un nou termen de judecată, în vederea dovedirii efectuării procedurii prealabile,

pe considerentul că acest motiv a fost unul dintre acelea pentru care cauza a fost

repusă pe rol.

De altfel, cererea de

amânare a fost formulată după prima zi de înfățișate, astfel că, în mod corect,

instanța a dispus respingerea acesteia.

Cum, potrivit art. 109

alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile

stabilite de acea lege, soluția respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulată

de reclamante este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC G.C. SA Galați și SC C. SA Galați împotriva sentinței civile nr. 924 din 05

martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.