ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5004/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal reclamantele SC D. SA, SC Z.B. SA și SC F. SA au

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare,

suspendarea executării Ordonanței nr. 661 din 13 noiembrie 2008 emisă de

pârâtă, prin care s-a dispus aplicarea măsurilor legale de către conducerea SIF

5 Oltenia, pentru încălcarea prevederilor art. 286

1

din Legea nr.

297/2004.

În

drept au

fost invocate prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În

motivarea

acțiunii s-a arătat, în esență, că, în ceea ce privește existența unui caz bine

justificat, acesta constă în faptul că, prin actul contestat se atestă o

situație de fapt nereală, respectiv faptul că mai multe persoane fizice și

juridice acționează în mod concertat, fără însă a se menționa care dintre cele

4 situații avute în vedere de art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004

ar fi aplicabil reclamantelor. S-a mai argumentat că s-a încălcat procedura de

emitere și nu s-au respectat cerințele de formă în sensul că ordonanța atacată

nu conține mențiuni obligatorii prevăzute de art. 25 pct. 8

4

din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 11/1997, încălcându-se și prevederile art. 9 alin.

(5) din Statutul C.N.V.M.

Prin

sentința civilă nr. 1249 din 24 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de

reclamantele SC D. SA, SC Z.B. SA și SC F. SA ca neîntemeiată.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004, după dovada introducerii plângerii prealabile, pentru

suspendarea unui act administrativ trebuie îndeplinite două condiții

cumulative, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea

prevenirii unei pagube iminente.

În

ceea ce

privește condiția existenței unui caz bine justificat, curtea de apel a

constatat că susținerea reclamantelor în sensul că ordonanța C.N.V.M. reține o

situație de fapt nereală este o simplă afirmație, invocarea netemeiniciei

actului, în lipsa altor elemente doveditoare, nefiind de natură să creeze o

îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului.

A mai

reținut că în ceea ce privește viciile de formă ale actului, invocate în

susținerea cererii de suspendare, prima instanță a constatat că nu sunt din

cele care atrag nulitatea absolută, nefiind suficient de grave pentru ca

instanța să se îndoiască de legalitatea actului.

Referitor

la condiția necesității prevenirii unei pagube iminente s-a reținut că și în

ipoteza în care Ordonanța C.N.V.M. ar produce prejudicii sub aspectul valorii

acțiunilor, cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie

îndeplinite cumulativ, astfel încât în lipsa cazului bine justificat nu se

poate dispune suspendarea.

împotriva

acestei sentințe au declarat recurs reclamantele SC D. SA, SC Z.B. SA și SC F.

SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând generic

dispozițiile art. 304 și urm. C. proc. civ.

Se

susține, în esență, că instanța de fond nu a analizat toate aspectele

prezentate în acțiune și nici nu a obligat pârâta să depună la dosarul cauzei,

actele care au stat la baza emiterii ordonanței atacate.

Recursul

este nefondat.

Examinând

actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în recurs și față

de prevederile art. 304 și 304 C. proc. civ., Curtea va constata că, recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin

sentința recurată, Curtea de Apel București a respins cererea prin care

societățile comerciale reclamante au cerut suspendarea executării Ordonanței

nr. 661 din 13.11.2008 prin care C.N.V.M. a ordonat ca un număr de 30 societăți

comerciale, 4 persoane fizice și emitentul de acțiuni S. Oltenia SA să se

conformeze prevederilor art. 286

1

din Legea nr. 297/2004 privind

piața de capital și ale Instrucțiunii nr. 1/2007 a C.N.V.M., reținând că

cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare.

Într-adevăr,

potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la cererea persoanei

vătămate, instanța de contencios administrativ poate dispune suspendarea

executării unui act administrativ până la pronunțarea pe fond asupra cererii de

anulare a actului, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții:

existența unui caz bine justificat și existența unei iminențe de producere a

unei pagube.

Or, în

cauză, societățile comerciale recurente nu au probat în fața instanței de fond

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții legale.

De altfel,

nici în cererea de recurs, societățile recurente nu au reușit să identifice

cazul bine justificat și nici iminența unei pagube, așa cum cer prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cum acestea sunt definite la art. 2

alin. (1) lit. ș) și lit. t) din aceeași lege.

Astfel

fiind, rezultă că soluția de respingere a cererii de suspendare este legală și

temeinică, urmând ca recursul de față, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC D. SA, SC Z.B. SA și SC F. SA, împotriva sentinței

civile nr. 1249 din 24 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 11 noiembrie 2009.