ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4220/2010

Asupra contestației în

anulare de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin decizia nr. 4115 din 7 octombrie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de Ministerul Justiției

împotriva sentinței civile nr. 587 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța investită cu soluționarea recursului declarat a reținut că în

recurs au fost invocate neîntemeiat dispozițiile art. 105 C. proc. civ., întrucât

instanța de fond a judecat pricina cu respectarea formelor legale, iar neacordarea

unui nou termen în vederea pregătirii apărării nu este sancționată de lege cu nulitatea

și nici nu s-a pricinuit recurentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât

prin anularea actelor îndeplinite.

Recurentul nu a dovedit

susținerile sale privind vătămarea dreptului la apărare și în consecință, Înalta

Curte a constatat că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii instanței

de fond.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat contestație în anulare Ministerul Justiției, criticând decizia pronunțată

pentru motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., arătând faptul

că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivului principal de recurs,

respectiv cel privind neanalizarea de către instanța de fond a cererii de amânare

a cauzei pentru lipsă de apărare.

Contestatorul a susținut

că pricina a fost soluționată de instanța de recurs la primul termen de judecată,

fără a se analiza cererea de amânare formulată în cauză și fără a se amâna pronunțarea

deciziei, conform art. 156 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând

contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale

aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate

fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 din C. proc.

civ.

În conformitate cu dispozițiile

prevăzute de art. 318 din C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot

fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale

sau când instanța , respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

Contestatorul a invocat

atât omisiunea de cercetare, cât și analiza incompletă a unor motive de critică

formulate în recursul ce a făcut obiectul deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauza dedusă judecății,

Înalta Curte a constatat faptul că instanța de recurs s-a pronunțat pe motivele

invocate de recurent, a analizat întregul material probator existent, cu respectarea

dispozițiilor legale în vigoare, astfel încât motivele contestatorului sunt nefondate.

Curtea reține că în cauza

de față nu a fost afectat dreptul la un proces echitabil, întrucât dispozițiile

constituționale și dispozițiile prevăzute de C.E.D.O. au fost respectate în această

privință.

În jurisprudența C.E.D.O.

s-a stabilit în mod constant că noțiunea de proces echitabil în sensul art. 6 din

Convenție, impune ca o jurisdicție internă- în cauză, instanța care a pronunțat

recursul- să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse examinării

și nu să se mulțumească a confirma pur și simplu concluziile unei jurisdicții inferioare.

Or, instanța de recurs

a motivat neacordarea termenului pentru lipsă de apărare, motiv invocat de contestator

atât în recurs, cât și în prezenta cerere, arătând că în calea de atac formulată

nu s-a arătat în ce constă vătămarea suferită pentru neacordarea termenului pentru

lipsă de apărare.

De asemenea, instanța

de recurs a constatat că cererea recurentului Ministerul Justiției se dovedește

a fi lipsită de interes, întrucât, pe fondul cererii introductive, a fost soluționată

cererea reclamantului de redobândire a cetățenie române.

Cercetând contestația

în anulare de față, Curtea apreciază că nu se pot reține motive de retractare a

deciziei pronunțate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317

alin2 -318 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de Ministerul Justiției împotriva deciziei nr. 4115 din 7

Octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2010.