ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 septembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înalt ei Curți de Casație și Justiție, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 7992/1259A/lll-1/2011 din 22 iulie 2011 a procurorului șef al Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând plângerea scrisă formulată de petent, de la filele 1,2 ale dosarului, Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect rezoluția nr. 7992/1259A/lll-1/2011 din 22 iulie 2011 a procurorului șef al Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus respingerea plângerii petentului, întrucât nu îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de dispozițiile art. 222 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că, în cadrul acestei proceduri, plângerea în fața instanței poate avea ca obiect verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.

Așadar, în cadrul acestei proceduri, instanța poate fi învestită numai cu plângerea împotriva uneia dintre soluțiile expres și limitativ arătate de textul art. 278 1 C. proc. pen., iar nu și cu cea formulată împotriva unui alt act procedural al procurorului. Pentru aceste considerente, rezoluția care face obiectul plângerii petiționarului nu poate fi supusă căilor de atac prevăzute de textul art. 278 1 C. proc. pen. În raport de considerentele expuse, se constată că plângerea petiționarului A.I. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 7992/1259/VIII-1/2011 din 22 iulie 2011 a procurorului șef al Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.