ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 5 septembrie 2011, s-a înregistrat pe

rolul Secției Penale a Înalt

ei Curți de Casație și Justiție, plângerea

formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 7992/1259A/lll-1/2011

din 22 iulie 2011 a procurorului șef al Secției Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Examinând

plângerea scrisă formulată de petent, de la filele 1,2 ale dosarului, Înalta

Curte constată că aceasta are ca obiect rezoluția nr. 7992/1259A/lll-1/2011 din

22 iulie 2011 a procurorului șef al Secției Urmărire Penală și Criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

care s-a dispus respingerea plângerii petentului, întrucât nu îndeplinește

condițiile de fond și de formă prevăzute de dispozițiile art. 222 alin. (1) și (2)

C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia

i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Din

interpretarea acestor prevederi, rezultă că, în cadrul acestei proceduri,

plângerea în fața instanței poate avea ca obiect verificarea legalității și

temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale date de procuror.

Așadar, în

cadrul acestei proceduri, instanța poate fi învestită numai cu plângerea

împotriva uneia dintre soluțiile expres și limitativ arătate de textul art. 278

1

C. proc. pen., iar nu și cu cea formulată împotriva unui alt act procedural al

procurorului.

Pentru aceste

considerente, rezoluția care face obiectul plângerii petiționarului nu poate fi

supusă căilor de atac prevăzute de textul art. 278

1

C. proc. pen.

În raport de

considerentele expuse, se constată că plângerea petiționarului A.I. este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr.

7992/1259/VIII-1/2011 din 22 iulie 2011 a procurorului șef al Secției Urmărire

Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie

2012.