ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4456/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4456/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2010, Curtea

de Apel Cluj, în baza art. 160

b

raportat la art. 300

2

C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei R.A., deținută în

Penitenciarul Gherla.

Pentru a dispune

astfel, Curtea a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării acestei

măsuri nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatei.

Astfel, din

probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cursul judecării

cauzei pe fond rezultă indicii și chiar probe în sensul prevăzut de art. 143 C.

proc. pen., din care reiese că inculpata se face vinovată de comiterea

infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, acestea constând în

procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, raportul de

expertiză medico-legală (necropsie) al victimei, raportul de expertiză

biocriminalistică realizat de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.,

raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpată, realizat

în cursul judecății în primă instanță, depozițiile martorilor și, nu în ultimul

rând, declarațiile inculpatei care a recunoscut fapta în materialitatea ei.

În privința

condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Curtea a arătat că

sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, pedeapsa prevăzută de lege fiind

închisoare de la 15 la 25 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică

rezultă din faptul că inculpata a fost capabilă să suprime viața ultimului său

copil.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea recursului,

revocarea măsurii arestării preventive și continuarea cercetărilor cu inculpata

în stare de libertate, apreciind că în cauză nu au intervenit indicii noi care

să justifice menținerea stării de detenție.

Examinând recursul

prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că nu este fondat,

pentru următoarele considerente:

Conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., instanța menține arestarea preventivă atunci când

constată, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei acestei măsuri

preventive pe parcursul judecății, că temeiurile care au determinat luarea

măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatei. Din actele

dosarului rezultă că aceste condiții, prevăzute de dispoziția legală menționată

mai sus, sunt îndeplinite, astfel încât menținerea măsurii arestării preventive

prin încheierea recurată este legală și temeinică.

Se reține, astfel, că

inculpata a fost trimisă în judecată și condamnată în primă instanță, prin

Sentința penală nr. 376 din 6 octombrie 2010 a Tribunalului Maramureș, la o

pedeapsă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, respingându-se cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de pruncucidere, prev. de art. 177

C. pen.

În prezent cauza se

află în cursul judecării apelului declarat împotriva sentinței de inculpată.

Se constată că din

materialul dosarului rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea că

inculpata a comis fapta pentru care a fost trimisă în judecată, care este

sancționată de lege cu pedeapsă mai mare de 4 ani și că, în raport de fapta în

materialitatea ei, se menține pericolul social pe care l-ar prezenta pentru

ordinea publică lăsarea acesteia în libertate. Se reține, de asemenea, că

justificat, instanța a apreciat că aceste temeiuri impun în continuare privarea

de libertate a inculpatei. Împrejurarea că inculpata a recunoscut comiterea

faptei și a colaborat cu organele de anchetă nu este de natură a diminua

pericolul pe care îl prezintă lăsarea acesteia în libertate.

Pentru cele arătate,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatei.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata R.A. împotriva Încheierii din 15

noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în

Dosarul nr. 1723/100/2010.

Obligă

recurenta-inculpată la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 decembrie 2010.