ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4456/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Încheierea din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, în baza art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei R.A., deținută în Penitenciarul Gherla. Pentru a dispune astfel, Curtea a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei. Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cursul judecării cauzei pe fond rezultă indicii și chiar probe în sensul prevăzut de art. 143 C. proc.

pen., din care reiese că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, acestea constând în procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, raportul de expertiză medico-legală (necropsie) al victimei, raportul de expertiză biocriminalistică realizat de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpată, realizat în cursul judecății în primă instanță, depozițiile martorilor și, nu în ultimul rând, declarațiile inculpatei care a recunoscut fapta în materialitatea ei. În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Curtea a arătat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 15 la 25 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din faptul că inculpata a fost capabilă să suprime viața ultimului său copil.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea cercetărilor cu inculpata în stare de libertate, apreciind că în cauză nu au intervenit indicii noi care să justifice menținerea stării de detenție. Examinând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru următoarele considerente: Conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., instanța menține arestarea preventivă atunci când constată, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive pe parcursul judecății, că temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.

Din actele dosarului rezultă că aceste condiții, prevăzute de dispoziția legală menționată mai sus, sunt îndeplinite, astfel încât menținerea măsurii arestării preventive prin încheierea recurată este legală și temeinică. Se reține, astfel, că inculpata a fost trimisă în judecată și condamnată în primă instanță, prin Sentința penală nr. 376 din 6 octombrie 2010 a Tribunalului Maramureș, la o pedeapsă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, respingându-se cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de pruncucidere, prev. de art. 177 C. pen. În prezent cauza se află în cursul judecării apelului declarat împotriva sentinței de inculpată.

Se constată că din materialul dosarului rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpata a comis fapta pentru care a fost trimisă în judecată, care este sancționată de lege cu pedeapsă mai mare de 4 ani și că, în raport de fapta în materialitatea ei, se menține pericolul social pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea acesteia în libertate. Se reține, de asemenea, că justificat, instanța a apreciat că aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatei. Împrejurarea că inculpata a recunoscut comiterea faptei și a colaborat cu organele de anchetă nu este de natură a diminua pericolul pe care îl prezintă lăsarea acesteia în libertate. Pentru cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatei. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.A. împotriva Încheierii din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 1723/100/2010. Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2010.