ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3865/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 21 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr. 935/33/2010, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei F.I., arestată în Penitenciarul Gherla. S-a reținut că, prin rechizitoriul din 7 iunie 2010 în Dosarul nr. 88/P/2010, inculpata F.I. a fost trimisă în judecată pentru exercitarea fără drept a unei profesii prev. de art. 281 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995 și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

Dosarul a fost înregistrat la instanță sub nr. 935 din 33 din 7 iunie 2010, când s-a constatat legalitatea măsurii arestării și s-a dispus menținerea acesteia, ultima menținere a arestării preventive s-a dispus la 9 septembrie 2010, constatându-se că subzistă temeiurile prev. de art. 148 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. Referitor la cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. d) C. proc. pen., s-a reținut că inculpata a comis ultimele fapte de care este bănuită deși știa că este cercetată penal în alte dosare, prin urmare există riscul considerabil ca inculpata, odată pusă în libertate, să comită alte fapte similare, mai ales că ultimele infracțiuni sunt de drept comun, respectiv dacă infracțiunea de furt calificat, ceea ce denotă amplificarea comportamentului infracțional al inculpatei.

S-a reținut de asemenea, că subzistă și motivul de casare prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., reprezentat de pericolul concret pentru ordinea publică ce rezultă din natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a faptelor, precum și de conduita inculpatei, care se pare că s-a folosit de pretinsa calitate de avocat, vătămând grav relațiile sociale care trebuie să fie unele de încredere ale membrilor comunității în cei ce concură la înfăptuirea justiției inclusiv în avocați, calitate pe care o avea inculpata la momentul săvârșirii faptelor. Constatându-se că în cauză subzistă cazurile de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. d) și f) C. proc. pen. s-a dispus menținerea arestării preventive conform art. 300 2 rap.

la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpata, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât în prezent nu mai sunt îndeplinite cazurile de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. d) și f), împrejurări în raport de care se impune revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate. Recursul este fondat. Inculpata F.I. a fost arestată la data de 14 mai 2010 prin Încheierea penală nr. 2/2010 a Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. 935 din 33 din 7 iunie 2010. De la ultima încheiere prin care s-a menținut măsura arestării, mai exact la 9 septembrie 2010, instanța a administrat toate probele indicate în actul de trimitere în judecată.

În aceste condiții, în raport de stadiul procesual al cauzei se apreciază că nu mai sunt incidente disp. art. 148 lit. d) C. proc. pen. Un alt argument ce pledează în același sens, constă în faptul că în prezent inculpata este suspendată din profesia de avocat, calitate în raport de care a săvârșit o parte dintre faptele pentru care este trimisă în judecată. Calitatea sa de avocat în prezent suspendată, faptul că este arestată de la 14 mai 2010, că este tânără și are în întreținere un copil minor, sunt la rândul lor, argumente că inculpata a înțeles lecția dură a privării de libertate și că nu va mai avea tentația de a mai săvârși fapte de natură penală. Pentru considerentele deja expuse în precedent se apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică nu mai subzistă prin lăsarea în libertate a inculpatei.

Faptele reținute în sarcina inculpatei, persoana acesteia, chiar și calitatea în care a săvârșit faptele precum și împrejurarea că are în întreținere un copil sunt tot atâtea motive care sunt de natură a crea convingerea instanței că în cauză nu mai subzistă cauza de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., aceasta cu atât mai mult cu cât judecarea în stare de arest trebuie să reprezinte excepție de la starea de libertate și ea trebuie luată numai în cazuri bine justificate. Toate celelalte argumente reținute în încheierea recurată sunt de natură a justifica pericolul social al infracțiunii ce urmează a fi reținută ca circumstanță în cadrul procesului de individualizare al pedepsei.

Constatând că în prezent nu mai subzistă cazurile de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. (1) lit. d) și f) C. proc. pen. urmează să se facă aplicarea art. 300 1 pct. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata F.I. împotriva încheierii din 21 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr. 935/33/2010. Casează încheierea atacată. Revocă măsura arestării preventive a inculpatei F.I. (fiica lui V. și V.,) și dispune punerea de îndată în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 14 mai 2010 emis de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr. 806/33/2010, dacă nu este arestată în altă cauză Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 25 RON, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2010. Procesat de GGC - NN