ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3865/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 octombrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr.

935/33/2010, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei F.I., arestată

în Penitenciarul Gherla.

S-a reținut că, prin

rechizitoriul din 7 iunie 2010 în Dosarul nr. 88/P/2010, inculpata F.I. a fost

trimisă în judecată pentru exercitarea fără drept a unei profesii prev. de art.

281 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995 și înșelăciune prev. de art.

215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și furt

calificat prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

Dosarul a fost

înregistrat la instanță sub nr. 935 din 33 din 7 iunie 2010, când s-a constatat

legalitatea măsurii arestării și s-a dispus menținerea acesteia, ultima

menținere a arestării preventive s-a dispus la 9 septembrie 2010,

constatându-se că subzistă temeiurile prev. de art. 148 alin. (1) lit. d) și f)

C. pen.

Referitor la cazul de

arestare prevăzut de art. 148 lit. d) C. proc. pen., s-a reținut că inculpata a

comis ultimele fapte de care este bănuită deși știa că este cercetată penal în

alte dosare, prin urmare există riscul considerabil ca inculpata, odată pusă în

libertate, să comită alte fapte similare, mai ales că ultimele infracțiuni sunt

de drept comun, respectiv dacă infracțiunea de furt calificat, ceea ce denotă

amplificarea comportamentului infracțional al inculpatei.

S-a reținut de

asemenea, că subzistă și motivul de casare prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., reprezentat de pericolul concret pentru ordinea publică ce rezultă din

natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a faptelor, precum și de

conduita inculpatei, care se pare că s-a folosit de pretinsa calitate de

avocat, vătămând grav relațiile sociale care trebuie să fie unele de încredere

ale membrilor comunității în cei ce concură la înfăptuirea justiției inclusiv

în avocați, calitate pe care o avea inculpata la momentul săvârșirii faptelor.

Constatându-se că în

cauză subzistă cazurile de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. d) și f)

C. proc. pen. s-a dispus menținerea arestării preventive conform art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpata, criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală, întrucât în prezent nu mai sunt îndeplinite cazurile

de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. d) și f), împrejurări în raport

de care se impune revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în

libertate.

Recursul este fondat.

Inculpata F.I. a fost

arestată la data de 14 mai 2010 prin Încheierea penală nr. 2/2010 a Curții de

Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. 935 din 33 din 7 iunie 2010. De la ultima

încheiere prin care s-a menținut măsura arestării, mai exact la 9 septembrie

2010, instanța a administrat toate probele indicate în actul de trimitere în

judecată. În aceste condiții, în raport de stadiul procesual al cauzei se

apreciază că nu mai sunt incidente disp. art. 148 lit. d) C. proc. pen.

Un alt argument ce

pledează în același sens, constă în faptul că în prezent inculpata este

suspendată din profesia de avocat, calitate în raport de care a săvârșit o

parte dintre faptele pentru care este trimisă în judecată.

Calitatea sa de

avocat în prezent suspendată, faptul că este arestată de la 14 mai 2010, că

este tânără și are în întreținere un copil minor, sunt la rândul lor, argumente

că inculpata a înțeles lecția dură a privării de libertate și că nu va mai avea

tentația de a mai săvârși fapte de natură penală.

Pentru considerentele

deja expuse în precedent se apreciază că pericolul social concret pentru

ordinea publică nu mai subzistă prin lăsarea în libertate a inculpatei.

Faptele reținute în

sarcina inculpatei, persoana acesteia, chiar și calitatea în care a săvârșit

faptele precum și împrejurarea că are în întreținere un copil sunt tot atâtea

motive care sunt de natură a crea convingerea instanței că în cauză nu mai

subzistă cauza de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

aceasta cu atât mai mult cu cât judecarea în stare de arest trebuie să

reprezinte excepție de la starea de libertate și ea trebuie luată numai în

cazuri bine justificate. Toate celelalte argumente reținute în încheierea

recurată sunt de natură a justifica pericolul social al infracțiunii ce urmează

a fi reținută ca circumstanță în cadrul procesului de individualizare al

pedepsei.

Constatând că în

prezent nu mai subzistă cazurile de arestare preventivă prev. de art. 148 alin.

(1) lit. d) și f) C. proc. pen. urmează să se facă aplicarea art. 300

1

pct. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpata F.I. împotriva încheierii din 21 octombrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr.

935/33/2010.

Casează încheierea

atacată.

Revocă măsura

arestării preventive a inculpatei F.I. (fiica lui V. și V.,) și dispune punerea

de îndată în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de arestare

preventivă nr. 2 din 14 mai 2010 emis de Curtea de Apel Cluj, secția penală și

de minori în Dosarul nr. 806/33/2010, dacă nu este arestată în altă cauză

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 25 RON, până la prezentarea

apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 1 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN