ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3240/2010

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 300

2

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei F.I., aflată în stare

de arest în Penitenciarul G.

În motivarea

hotărârii s-a reținut că prin Rechizitoriul nr. 88/P/2010 din 7 iunie 2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, inculpata F.I., avocat în cadrul

Baroului de Avocați Cluj a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 281

C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995, înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (câte

2 fapte) și furt calificat prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) lit. e) C. pen.

(2 fapte).

S-a reținut că

inculpata a fost arestată la data de 14 mai 2010, temeiurile arestării constând

în dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., existând pericolul ca

inculpata să comită noi fapte de natură penală dacă ar fi lăsată în libertate

și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. reprezentat de pericolul concret

pentru ordinea publică ce ar rezulta din natura, gravitatea și modalitatea de

săvârșire a faptelor, precum și din conduita inculpatei care s-a folosit de

calitatea de avocat, vătămând grav relațiile sociale dintre membrii

comunității, încrederea pe care aceștia trebuie să o aibă în cei care concură

la înfăptuirea justiției.

Astfel, inculpata

este acuzată că în mod repetat a indus și a menținut în eroare pe partea vătămată

C.N. cu ocazia executării unui contract de asistență juridică, pretinzând în

perioada 2007 - 2009 plata sumei de 32.000 RON cu titlu de taxă de timbru, taxe

de intabulare, cheltuieli de judecată, fără a înregistra nicio acțiune pe rolul

instanțelor judecătorești și ascunzând împrejurarea că a fost suspendată din

exercitarea profesiei de avocat, iar de la partea vătămată C.V. a pretins suma

de 7500 RON pentru a redacta și intabula contractul de vânzare-cumpărare

imobiliară în perioada în care era suspendată.

S-a mai reținut că la

data de 28 aprilie 2010, în timp ce se afla într-un salon de cosmetică din

Cluj-Napoca a sustras 200 euro din geanta persoanei vătămate V.S.E., iar în

data de 3 aprilie 2010, în aceleași condiții a sustras suma de 100 RON ce fusese

plasată de către organele de poliție în geanta părții vătămate.

S-a reținut de

instanța de fond că subzistă presupunerea rezonabilă că inculpata comis faptele

pentru care este acuzată, pericolul concret rezultând din însuși faptul că

inculpata a fost învestită cu o mare încredere datorită calității sale de

avocat, încredere de care aceasta a profitat, iar lăsarea în libertate a unei

astfel de persoane, acuzată de comiterea unor infracțiuni de drept comun este

de natură să provoace o puternică tulburare în rândul societății, din

perspectiva corectitudinii raporturilor juridice dintre participanții la actul

de justiție.

S-a mai constatat

necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatei pentru a se

preîntâmpina comiterea unor fapte similare întrucât, deși știa că este

cercetată pentru fapte mai vechi, inculpata a persistat în desfășurarea unor

asemenea activități.

Împotriva încheierii

instanței de fond, a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea acestuia

și revocarea măsurii arestării preventive, considerând că poate fi cercetată în

stare de libertate.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul inculpatei este

nefondat.

Inculpata F.I.,

avocat în cadrul Baroului de avocați Cluj, a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul

nr. 88/P/2010 din 7 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

pentru săvârșirea infracțiunilor de exercitare fără drept a unei profesii

prevăzută de art. 281 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995,

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și furt calificat prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) lit.

e) C. pen.

Față de aceasta s-a

luat măsura arestării preventive la data de 14 mai 2010, în temeiul

dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât există

pericolul ca inculpata să comită noi fapte de natură penală dacă ar fi lăsată

în libertate și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. reprezentat de

pericolul concret pentru ordinea publică, rezultând din natura, gravitatea și

modalitatea de săvârșire a faptelor, precum și din conduita inculpatei.

Dispunând menținerea

stării de arest a inculpatei, instanța de fond a apreciat în mod corect că

lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol concret pentru ordinea publică

și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor

Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și ale Constituției

României referitoare la libertatea individuală care prevăd că lipsirea de

libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice

că s-a săvârșit o infracțiune și din necesitatea de a se împiedica săvârșirea

unui noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a

drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condițiuni a

procesului penal.

Pericolul pentru

ordinea publică este dat de calitatea inculpatei, aceea de avocat și de

modalitatea în care se presupune că au fost săvârșite faptele. Potrivit

statutului său profesional, inculpata ar fi trebuit să contribuie la

înfăptuirea actului de justiție și la întărirea respectului față de ordine și

lege.

Inculpata, nu numai

că nu a înțeles rolul pe care îl avea în societate, dar în timp ce era

cercetată pentru o faptă mai veche a persistat în comiterea de noi infracțiuni,

ceea ce denotă o periculozitate socială sporită.

Față de aceste

considerente, recursul inculpatei este nefondat, iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpata F.I. împotriva Încheierii din 9 septembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr.

935/33/2010.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 20 septembrie 2010.