ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3049/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3049/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4617 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA - sucursala teritorială Argeș Buzău, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, recurenta-reclamantă Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA - sucursala teritorială Argeș – Buzău a formulat declarație de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Ulterior, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 82/2011 a fost introdusă în cauză, în calitate de recurentă Agenția Națională a Îmbunătățirilor Funciare - Filiala de Îmbunătățiri Funciare Prahova. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Este adevărat că recurenta, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs în termen legal, însă aceasta a depus motivele de recurs în data de 7 martie 2012, cu mult peste termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 301 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.
civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Constată nul recursul declarat de Agenția Națională a Îmbunătățirilor Funciare - Filiala de Îmbunătățiri Funciare Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4617 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.