ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.03.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1228/2012

HOTĂRÂRE
07.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1228/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A.N.Î.F.

- Sucursala Teritorială Argeș - Buzău, a formulat contestație împotriva

deciziei din 22 mai 2009 emisă de pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor.

Prin Sentința civilă

nr. 4566 din 17 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei A.N.Î.F. -

Sucursala Teritorială Argeș - Buzău, în contradictoriu cu pârâta Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor din Cadrul A.N.A.F., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta poate primi subvenții

de la bugetul de stat numai pentru acoperirea cheltuielilor necesare

desfășurării activității (cheltuieli de investiții, administrative, materiale

și de personal, necesare exploatării, întreținerii, reparațiilor și

administrării amenajărilor de îmbunătățiri funciare, respectiv costul

prestărilor de servicii și/sau lucrărilor executate) nu și pentru taxele

aferente acestor cheltuieli astfel cum, în mod eronat, a considerat societatea,

TVA neputând fi acoperită din sumele primite cu titlu de subvenție.

În ceea ce privește

faptul că reclamanta ar fi o persoană impozabilă cu regim mixt în sensul art.

147 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit înscrisurilor aflate

la dosar, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a realizat operațiuni

scutite fără drept de deducere, așa cum sunt precizate la art. 141 din Legea

nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Instanța de fond a

mai reținut că reclamanta nu efectuează achiziții pentru care nu se cunoaște

destinația întrucât achizițiile efectuate de aceasta sunt justificate și le

este clar cunoscută destinația, ele generând cheltuieli stabilite pe baza

planurilor tehnice și a contractelor încheiate cu furnizorii, iar decontul

justificativ de cheltuieli se întocmește lunar, pe baza situațiilor de lucrări

și a facturilor emise de furnizori.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta A.N.Î.F. - Sucursala Teritorială Argeș - Buzău a

formulat declarație de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității:

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Este adevărat că

recurenta, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs,

însă până la primul termen de judecată, respectiv 7 martie 2012 nu și-a

îndeplinit această obligație legală.

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu

a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de

recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de

către instanță.

Astfel fiind, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că

cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

Constată nul recursul

declarat de A.N.Î.F. - Sucursala Teritorială Argeș - Buzău, împotriva Sentinței

civile nr. 4566 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AA

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1928/2012
/2005". Pârâta a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 1.2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 3070 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios adminis
ÎCCJ 2012-02-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2012
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. 6845/2/2010 reclamanta ANÎF RA, Sucursala Teritorială Argeș - Buzău a sol
ÎCCJ 2013-06-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5612/2013
parte datorită faptului că organele de control au aplicat corect prevederile legale în materie potrivit cărora sucursala primește subvenții de la bugetul de stat pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfășurării activității și nu pentru
ÎCCJ 2012-06-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3049/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4617 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea for
ÎCCJ 2015-03-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1274/2015
ate din registrul comerțului, fără a face precizări cu privire la comportamentul acestora din punct de vedere fiscal în perioada de referință 2010-2011. În ceea ce privește SC D.L.F. SRL, organul fiscal a reținut, în cadrul raportului de in
Sursă