ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1076/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 iunie 2009,

reclamanta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A. - Sucursala

Teritorială Moldova de Sud a solicitat anularea procesului-verbal de control

financiar din 16 septembrie 2008 încheiat de D.G.F.P. Galați cu privire la suma

de 873.265 RON, reprezentând subvenții solicitate pentru perioada ianuarie-august

2008 prin decontul justificativ din 17 septembrie 2008 și care au fost respinse

la avizare. Reclamanta a solicitat, de asemenea, anularea deciziei din 24

decembrie 2008 prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația sa formulată împotriva

procesului-verbal de control financiar din 16 septembrie 2008.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate autoritățile pârâte

au reținut neîntemeiat că nu are dreptul să primească subvenție pentru TVA cuprinsă

pe cheltuieli în decontul justificativ din 17 septembrie 2008 întocmit pentru perioada

ianuarie-august 2008, considerându-se fără temei legal că subvenția se acordă pentru

acoperirea cheltuielilor necesare desfășurării activității și nu pentru prețurile

serviciilor prestate.

Din acest motiv, reclamanta

a considerat că, în urma recalculării subvenției solicitate, organele de control

financiar au acceptat greșit la avizare suma de 9.219.020 RON, respingând la avizare

suma de 873.265 RON, reprezentând TVA înregistrată în contul de cheltuieli efectuate

pentru activitatea de exploatare.

Curtea de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 98 din 29 martie

2010, prin care a respins acțiunea ca nefondată.

Instanța de fond a reținut

că soluția organelor de control financiar este legală, întrucât reclamata nu a dovedit

efectuarea de operațiuni scutite de plata TVA, cum sunt cele prevăzute în art. 141

C. fisc.

De asemenea, s-a apreciat

că în decizia de soluționare a contestației administrative, a fost corect respins

capătul de cerere referitor la cheltuielile aferente proratei pentru activitățile

reclamantei, în condițiile în care contestația nu a fost motivată în acest sens.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea în baza art. 304 pct. 7

și pct. 9 C. proc. civ. a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării

actelor administrativ-fiscale întocmite de autoritățile pârâte.

Recurenta a susținut că

instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată, nu a făcut nicio referire la

proba cu expertiză contabilă, preluând considerentele actelor administrative contestate.

De asemenea, recurenta

a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare toate argumentele invocate

în contestația administrativă și în acțiunea în anulare, reținând nejustificat că

nu s-a făcut dovada operațiunilor scutite de la plata TVA, în sensul dispozițiilor

art. 141 C. fisc.

În același sens, s-a arătat

că nu a fost avută în vedere nici apărarea că recurenta-reclamantă reprezintă o

persoană impozabilă, cu un regim mixt de impozitare, astfel că sunt aplicabile prevederile

art. 147 alin. (2) C. fisc., conform cărora, o parte din achiziții au dreptul integral

de deducere, unele achiziții sunt fără drept de deducere, iar pentru alte achiziții

deducerea TVA a fost efectuată urmare aplicării prorata.

Din acest motiv, recurenta

a arătat că același organ fiscal i-a avizat subvențiile pentru cheltuielile efectuate

în perioada 01-31 ianuarie 2009, după ce a respins la avizare cheltuielile similare

din decontul justificativ pentru perioada 01-31 august 2008.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 261 alin. (1) pct. 5. C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele

legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,

cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii pronunțate

de instanța de fond nu este conformă acestor cerințe legale, întrucât nu cuprinde

analiza motivelor de nelegalitate invocate prin acțiunea în anulare și nici argumentele

de fapt și de drept care au format convingerea privind legalitatea actelor administrative

deduse judecății.

De asemenea, se constată

că hotărârea recurată nu cuprinde nici o referire la probele administrate în cauză,

printre care și expertiza de specialitate, ale cărei obiective au fost încuviințate

în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și a legislației aplicabile cheltuielilor

din decontul justificativ din 17 septembrie 2008.

Cum instanța de fond a

încălcat principiul general al dreptului procesual civil privind obligația motivării

hotărârii pronunțate, Înalta Curte constată că nu se poate exercita controlul judiciar

cu privire la sentința recurată care, nefiind motivată, nu poate fi analizată sub

aspectul legalității și temeiniciei.

Pentru considerentele

expuse și față de care nu se mai impune cercetarea criticilor formulate de recurentă

pe fondul pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa

hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A. - Sucursala Teritorială

Moldova, împotriva sentinței nr. 98 din 29 martie 2010 a Curții de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie

2011.