ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1076/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 iunie 2009, reclamanta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A. - Sucursala Teritorială Moldova de Sud a solicitat anularea procesului-verbal de control financiar din 16 septembrie 2008 încheiat de D.G.F.P. Galați cu privire la suma de 873.265 RON, reprezentând subvenții solicitate pentru perioada ianuarie-august 2008 prin decontul justificativ din 17 septembrie 2008 și care au fost respinse la avizare.

Reclamanta a solicitat, de asemenea, anularea deciziei din 24 decembrie 2008 prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația sa formulată împotriva procesului-verbal de control financiar din 16 septembrie 2008. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate autoritățile pârâte au reținut neîntemeiat că nu are dreptul să primească subvenție pentru TVA cuprinsă pe cheltuieli în decontul justificativ din 17 septembrie 2008 întocmit pentru perioada ianuarie-august 2008, considerându-se fără temei legal că subvenția se acordă pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfășurării activității și nu pentru prețurile serviciilor prestate.

Din acest motiv, reclamanta a considerat că, în urma recalculării subvenției solicitate, organele de control financiar au acceptat greșit la avizare suma de 9.219.020 RON, respingând la avizare suma de 873.265 RON, reprezentând TVA înregistrată în contul de cheltuieli efectuate pentru activitatea de exploatare. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 98 din 29 martie 2010, prin care a respins acțiunea ca nefondată. Instanța de fond a reținut că soluția organelor de control financiar este legală, întrucât reclamata nu a dovedit efectuarea de operațiuni scutite de plata TVA, cum sunt cele prevăzute în art. 141 C. fisc. De asemenea, s-a apreciat că în decizia de soluționare a contestației administrative, a fost corect respins capătul de cerere referitor la cheltuielile aferente proratei pentru activitățile reclamantei, în condițiile în care contestația nu a fost motivată în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea în baza art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrativ-fiscale întocmite de autoritățile pârâte. Recurenta a susținut că instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată, nu a făcut nicio referire la proba cu expertiză contabilă, preluând considerentele actelor administrative contestate. De asemenea, recurenta a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare toate argumentele invocate în contestația administrativă și în acțiunea în anulare, reținând nejustificat că nu s-a făcut dovada operațiunilor scutite de la plata TVA, în sensul dispozițiilor art. 141 C. fisc.

În același sens, s-a arătat că nu a fost avută în vedere nici apărarea că recurenta-reclamantă reprezintă o persoană impozabilă, cu un regim mixt de impozitare, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 147 alin. (2) C. fisc., conform cărora, o parte din achiziții au dreptul integral de deducere, unele achiziții sunt fără drept de deducere, iar pentru alte achiziții deducerea TVA a fost efectuată urmare aplicării prorata. Din acest motiv, recurenta a arătat că același organ fiscal i-a avizat subvențiile pentru cheltuielile efectuate în perioada 01-31 ianuarie 2009, după ce a respins la avizare cheltuielile similare din decontul justificativ pentru perioada 01-31 august 2008. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5. C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea hotărârii pronunțate de instanța de fond nu este conformă acestor cerințe legale, întrucât nu cuprinde analiza motivelor de nelegalitate invocate prin acțiunea în anulare și nici argumentele de fapt și de drept care au format convingerea privind legalitatea actelor administrative deduse judecății.

De asemenea, se constată că hotărârea recurată nu cuprinde nici o referire la probele administrate în cauză, printre care și expertiza de specialitate, ale cărei obiective au fost încuviințate în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și a legislației aplicabile cheltuielilor din decontul justificativ din 17 septembrie 2008. Cum instanța de fond a încălcat principiul general al dreptului procesual civil privind obligația motivării hotărârii pronunțate, Înalta Curte constată că nu se poate exercita controlul judiciar cu privire la sentința recurată care, nefiind motivată, nu poate fi analizată sub aspectul legalității și temeiniciei. Pentru considerentele expuse și față de care nu se mai impune cercetarea criticilor formulate de recurentă pe fondul pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A. - Sucursala Teritorială Moldova, împotriva sentinței nr. 98 din 29 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.