ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 231/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 8/2009 pronunțată la data de

20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Administrația

Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA, sucursala Teritorială Argeș – Ialomița

– Siret cu sediul în Brăila, județul Brăila, în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.S.C.,

având ca obiect anularea Deciziei nr. 353 din 30 octombrie 2008 emisă de

pârâtă, precum și procesul verbal de control financiar nr. 906354 din 17

aprilie 2008 privitor la respingerea parțială la avizare a decontului

justificativ nr. 906183 din 15 aprilie 2008.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că actele administrative fiscale emise de pârâtă sunt

legale, organele fiscale în mod judicios apreciind că reclamanta nu face

operațiuni scutite de plata TVA, astfel cum sunt cele prevăzute de art. 141 C.

fisc.

Mai reține instanța de fond că în mod corect

suma respectivă de 234.088 lei a fost respinsă la avizare, iar în ce privește

capătul de cerere privitor la cheltuielile aferente pârâtei pentru activitățile

reclamantei, în mod corect a fost respins de către organele fiscale, atâta timp

cât contestația nu a fost motivată în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în

termen legal, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând în esență prin motivele de recurs formulate că atât organul fiscal

cât și instanța de judecată nu au ținut cont de faptul că Administrația Națională

a Îmbunătățirilor Funciare RA, Sucursala Teritorială Argeș – Ialomița – Siret,

este o persoană impozabilă cu regim mixt de impozitare, astfel cum este

înregistrată la D.G.A.M.C. cu adresa nr. 1753 din 28 februarie 2008, iar suma

de 234.088 lei refuzată la avizare reprezintă TVA aferent achizițiilor pentru

realizarea activităților prevăzute la art. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004,

fiind un cumul între TVA înscris pe factura supusă proratei și TVA aferent

facturilor cu operațiuni netaxabile și a devenit o cheltuială efectuată de

sucursală, fiind înscrisă corect în conturile de cheltuieli, astfel încât îi

sunt aplicabile dispozițiile art. 147 alin. (2) C. fisc., fiind vorba de

cheltuieli suportate de la bugetul de stat.

Precizează recurenta-reclamantă că soluția

fiscală de respingere a sumei solicitate se bazează doar pe dispozițiile art.

145 alin. (13), dispoziții care începând cu 1 ianuarie 2007 au fost abrogate.

Au fost depuse în recurs acte noi și anume

adrese emisă de A.N.A.F. vizând necesitatea aplicării unitare a prevederilor

legale în materia subvențiilor acordate de la bugetul de stat, inclusiv decizii

ale Direcției de soluționare a contestațiilor, precum și Deconturi

justificative privind utilizarea subvențiilor de la bugetul de stat întocmite

de diverse sucursale teritoriale ale Administrației Naționale a Îmbunătățirilor

Funciare din țară.

Au fost invocate motivele de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., - „când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină”, respectiv „când hotărârea dată este lipsită de

temei legal” ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Atât recurenta cât și intimata au depus

concluzii scrise susținând fiecare punctul său de vedere cu privire la

respingerea parțială la avizare a decontului justificativ nr. 906183 din 15

aprilie 2008.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins

în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în

continuare.

Recurenta-reclamantă, în speță, a atacat Decizia

nr. 353 din 30 octombrie 2008 privind soluționarea contestației formulată

împotriva procesului verbal de control financiar nr. 906.354 din 17 aprilie

2008, privind suma de 234.088 lei reprezentând subvenții solicitate pentru perioada

ianuarie – martie 2008 prin decontul justificativ nr. 906.183 din 15 aprilie

2008, respinsă la avizare, contestația fiind respinsă ca neîntemeiată pentru

suma de 206.119 lei reprezentând TVA adăugată aferentă achizițiilor de bunuri

și servicii necesare pentru realizarea activităților de exploatare, cuprinse pe

cheltuieli în decontul justificativ și ca nemotivată pentru suma de 27.969 lei,

reprezentând cheltuieli aferente proratei pentru activitatea de exploatare,

desecare, cuprinse în mod eronat în decontul justificativ nr. 906183 din 15

aprilie 2008.

În ceea ce privește suma de 206.119 lei

reprezentând TVA înregistrată ca și cheltuială și inclusă în decontul

justificativ, problema la care trebuie să se dea un răspuns este aceea dacă

recurenta-reclamantă are dreptul să primească subvenție pentru această sumă reprezentând

TVA în condițiile în care subvenția se poate acorda numai pentru acoperirea

cheltuielilor necesare activității și nu pentru prețurile serviciilor prestate.

Potrivit prevederilor art. 41 alin. (4) din

Legea îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004, cu modificările și completările

ulterioare:

„Cheltuielile administrative, materiale și de

personal necesare desfășurării activităților Administrației se acoperă total

sau parțial din subvenții de la bugetul de stat”, în continuare textul de lege

enumerând care sunt aceste activități.

Verificarea efectuată de organul fiscal și care

a vizat perioada 1 ianuarie 2008 – 31 martie 2008, a constatat că pentru realizarea activităților prevăzute la art. 41 alin. (4) din Legea nr.

138/2004, sucursala a înregistrat în mod eronat în conturile de cheltuieli taxa

pe valoare adăugată aferentă achizițiilor de bunuri și servicii necesare pentru

realizarea activităților respective.

Recurenta-reclamantă susține că în speță îi sunt

aplicabile dispozițiile art. 147 din Legea nr. 571/2003 privind Codul de

procedură civilă fiscal, care reglementează modul de deducere a TVA pentru

persoanele impozabile în regim mixt, întrucât realizează atât operațiuni care

dau drept de deducere cât și operațiuni care nu dau drept de deducere.

Însă, la controlul efectuat s-a constatat că

sucursala nu efectuează operațiuni fără drept de deducere și nici achiziții de

bunuri și servicii pentru care nu se cunoaște destinația folosirii lor, astfel

că, în mod corect au stabilit organele fiscale că în mod eronat s-a procedat la

înregistrarea TVA în regim mixt.

Organul de control fiscal a apreciat corect că

nu sunt întrunite dispozițiile art. 147 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal,

așa cum pretinde recurenta-reclamantă, textul de lege la alin. (3)-(5)

conținând prevederi clare în sensul că „dacă destinația achizițiilor nu este

cunoscută, sau dacă bunurile sau serviciile achiziționate vor fi utilizate atât

pentru operațiuni care dau drept de deducere cât și pentru operațiuni care nu

dau drept de deducere, taxa aferentă acestor achiziții urmează să fie dedusă pe

bază de pro-rata”.

Diferența, în sumă de 234.088 lei reprezentând

cheltuieli aferente pro-ratei pentru activitatea de exploatare, desecare cât și

valoare TVA înregistrată eronat în conturile de cheltuieli efectuate pentru

aceste activități, a fost așadar în mod corect respinsă la avizare.

Așa după cum s-a arătat, sucursala nu efectuează

achiziții pentru care nu se cunoaște destinația, întrucât cheltuielile necesare

desfășurării activității suportate din subvenții de la bugetul de stat, sunt

cheltuieli de investiții, administrative, materiale și de personal necesare

exploatării, întreținerii, reparațiilor și administrării amenajărilor de îmbunătățiri

funciare stabilite pe baza planurilor tehnice și a contractelor încheiate cu

terții furnizori.

Decontul justificativ încheiat de recurenta

reclamantă trebuia așadar să cuprinsă cheltuielile deja efectuate și cu

destinație precisă, fără să includă și TVA.

Actele noi depuse în recurs de

recurenta-reclamantă nu sunt concludente și nu vin în sprijinul recurentei,

chiar Ministerul Finanțelor – A.N.A.F. precizând prin adresa nr. 9174 din septembrie

2009 că adresele nr. 946695 din 6 august 2009 și 281109 din 23 februarie 2009

emise de D.G.M.C. nu reprezintă soluții fiscale conform Ordinului Ministrului

Finanțelor Publice nr. 1318/2008 privind constituirea și atribuțiile Comisiei

Fiscale Centrale.

Direcția de legislație din domeniul TVA din

cadrul Ministerul Finanțelor Publice nu oferă nici ea un punct de vedere clar

și precizează că pentru a se stabili în ce măsură taxa este deductibilă,

trebuie analizată situația de la caz la caz precum și contextul în care se

derulează operațiunile din punct de vedere al TVA.

Având în vedere considerentele expuse, nu poate

fi acceptat nici raționamentul expus de recurenta-reclamantă în sensul că atât

timp cât se acceptă acordarea subvenției pentru cheltuielile curente,

administrative și de personal, în temeiul art. 41 alin. (1) și alin. (4) din

Legea nr. 138/2004, decurge că inclusiv TVA și taxa aferentă pro-rata sunt

susceptibile de a fi acoperite prin subvenții, TVA fiind considerat parte

componentă din cheltuiala efectuată.

În ceea ce privește suma de 27.969 lei reprezentând

cheltuieli aferente proratei, soluția organului de soluționare a contestației

și de respingere ca nemotivată a acesteia, menținută de instanța de fond, este

legală și temeinică, această sumă regăsindu-se de altfel în suma respinsă la

avizare din decontul justificativ pentru perioada ianuarie – martie 2008.

Potrivit pct. 12.1 lit. b) din Ordinul

Președintelui A.N.A.F. nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru

aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,

republicată „contestația poate fi respinsă ca nemotivată în situația în care

contestatorul nu prezintă argumente de fapt și de drept în susținerea

contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse

soluționării”.

Cum recurenta-reclamantă nu a adus argumente și

nu a depus documente care să combată constatările organelor de control

financiar, rezultă că este legală și temeinică soluția de respingere ca nemotivată

a contestației administrative în privința acestei sume, soluția fiind menținută

corect de instanța de fond.

Ca o concluzie a celor expuse, instanța de

control judiciar constată că sentința instanței de fond prin care s-au menținut

actele administrative fiscale contestate, este legală și temeinică și urmează a

fi menținută, fapt pentru care recursul declarat se privește ca nefondat și va

fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația

Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA, Sucursala Teritorială Argeș – Ialomița

– Siret, împotriva sentinței civile nr. 8 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

ianuarie 2010.