ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2797/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Națională a îmbunătățirilor

Funciare R.A. - Sucursala Teritorială Moldova de Sud a chemat în judecată

pârâta Camera de Conturi a Județului Galați, solicitând instanței să dispună

anularea în parte a punctului 1 din Încheierea nr. 2 din 17 iunie 2009 a

Comisiei de Soluționare a Contestațiilor și modificarea în parte a Deciziei nr.

4 din 10 aprilie 2009 a Camerei de Conturi a județului Galați și anume,

punctele 1, 2 și 3 din decizie să se aplice numai pentru operațiunile de

formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și

ale sectorului public.

În fapt, a arătat reclamanta,

în perioada 09 februarie - 31 martie 2009 Camera de Conturi a județului Galați

a efectuat un control privind situația, evoluția și modul de administrare a

patrimoniului public și privat al statului pentru exercițiul financiar al

anului 2008.

Rezultatul

controlului s-a materializat în Procesul-Verbal de Constatare din 26 martie

2009 semnat de reclamantă cu obiecțiunile din 08 aprilie 2009, iar Camera de

Conturi a județului Galați a emis Decizia nr. 4 din 10 aprilie 2009.

În termen legal, a

precizat reclamanta, a formulat contestația din 04 mai 2009 prin care a

solicitat modificarea dispozițiilor de la pct. 1, 2 și 3 ale Deciziei nr. 4 din

10 aprilie 2009.

Comisia de

Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a respins contestația

prin încheierea din 17 iunie 2009.

A arătat reclamanta

că în contestația împotriva Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009 a invocat

excepția de necompetență a Curții de Conturi în cazul exercitării funcției de

control respectiv a emiterii de decizii asupra operațiunilor ce privesc

sectorul privat al statului ce rezultă din Legea nr. 94/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții de Conturi și Decizia Curții Constituționale

nr. 91 din 20 ianuarie 2009.

A mai arătat

reclamanta că art. 17 lit. f) din Legea nr. 94/1992 invocat de pârâta se referă

doar la situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și

privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, dar, analizând

textul actului de control, decizia care s-a luat nu are la baza modul de

administrare a domeniului public.

Pentru aceste motive,

a solicitat reclamanta, admiterea excepției privind necompetența de control a

Curții de Conturi și, în consecință anularea pct. 1 din încheierea din 17 iunie

2009 a Curții de Conturi și modificarea pct. 1, 2 și 3 din Decizia nr. 4 din 10

aprilie 2009 a Camerei de Conturi județul Galați.

Prin Sentința civilă

nr. 3054 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de

reclamanta Agenția Națională a îmbunătățirilor Funciare RA - Sucursala

Teritorială Moldova de Sud, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a

României și Camera de Conturi a județului Galați, ca neîntemeiată. Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- conform

procesului-verbal de constatare întocmit de Camera de Conturi a Județului

Galați la 26 martie 2009, cu ocazia controlului privind „situația, evoluția și

modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului pentru

exercițiul financiar al anului 2008 la Agenția Națională a îmbunătățirilor

Funciare RA - Sucursala Moldova de Sud Galați", au fost constatate abateri

de la legalitate și regularitate care nu au determinat producerea de

prejudicii;

- organele de control

au constatat că la nivelul Sucursalei Teritoriale Moldova de Sud Galați există

documente din care rezultă că în anii 2006 - 2008, urmare a unor furturi de

masă lemnoasă, conducte de irigații, echipamente, diverse componente de

instalații etc. s-au produs pagube pentru care au fost sesizate organele de

poliție.

- din verificarea

operațiunilor de inventariere anuală din perioada 2006 - 2008 desfășurate de

reclamantă, controlul a constatat că în procesele-verbale la încheierea

inventarierii întocmite de comisia centrală de inventariere se consemnează că

la nivelul întregii sucursale nu au fost constatate nici un fel de plusuri sau

minusuri, nefiind înregistrate nici un fel de pagube.

- referitor la

înregistrarea în evidența contabilă a pagubelor, controlul a constatat că

pentru suma totală de 52.329,15 RON au fost emise facturi către persoanele

identificate de poliție ca făptuitoare a furturilor respective și pentru care

instanțele de judecată au pronunțat sentințe irevocabile, sumă încasată în

totalitate.

S-a mai reținut că

acest proces-verbal stă la baza Deciziei Camerei de Conturi a județului Galați

nr. 4 din 10 aprilie 2009.

Reclamanta a formulat

contestație împotriva Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009, contestație respinsă

prin încheierea din 17 iunie 2009 a Curții de Conturi.

În ce privește

excepția necompetenței Curții de Conturi în exercitarea funcției de control

asupra operațiunilor ce privesc situația, evoluția și modul de administrare a

patrimoniului public și privat al statului, instanța a reținut în primul rând

că apărările reclamantei nu constituie o excepție procesuală, ci un motiv de

nelegalitate a actului administrativ.

S-a constatat că, în

speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 și 17 lit. f) din Legea nr. 94/1992

cu modificările survenite până la data de 24 octombrie 2008 (data publicării

Legii nr. 217/2008 privind modificarea și completarea Legii nr. 94/1992), iar

interpretarea reclamantei în sensul că „funcția de control nu se poate exercita

și asupra patrimoniului" se bazează pe o interpretare restrictivă și

formalistă a dispozițiilor legale.

În realitate, a

apreciat prima instanță că, prin exercitarea funcției de control în domeniul

reglementat de art. 17 lit. f) se realizează competențele prevăzute la art. 16

alin. (1), aceste elemente fiind într-o legătură indisolubilă cu cele

referitoare la „resursele financiare ale statului" (acestea reprezentând

totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării obiectivelor

economico-sociale într-o anumită perioadă de timp) - modul de formare, de administrare

și de întrebuințare a acestora.

Curtea de apel a mai

constatat că decizia Curții Constituționale nr. 91 din 20 ianuarie 2009

invocată în speță nu poate sta la baza interpretării propuse de reclamantă,

soluția fiind de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 16

alin. (1) ca devenită inadmisibilă ca urmare a modificărilor din 27 octombrie

2008.

A concluzionat

instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada vătămării produse prin

stabilirea unor termene scurte, dealtfel obligațiile fiind îndeplinite în

prezent, iar referitor la ultima dispoziție, cuprinsă în pct. 3 din Decizia nr.

4 din 10 aprilie 2009, privind obligația de luare a măsurilor legale pentru

recuperarea prejudiciilor, a înlăturat apărările referitoare la inadmisibilitatea

obligației prin prisma termenului scurt, s-a reținut că pârâta nu a impus

definitivarea în acest termen a demersurilor, ci doar demararea celor care se

impun și care sunt în sarcina reclamantei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta Administrația Națională de Îmbunătățiri

Funciare RA - Sucursala Teritorială Moldova de Sud, pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita

aplicare a dispozițiilor legii în ceea ce privește soluția de respingere pe

fond a acțiunii având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. 4 din 10

aprilie 2009.

Se arată în fapt

următoarele:

Prin Decizia nr. 4

din 10 aprilie 2009 s-a dispus următoarele:

pct. 1: „Veți

organiza și efectua operațiunea de inventariere a tuturor pagubelor din furturi

și distrugeri a bunurilor de orice fel din patrimoniul entității”.

pct. 3: ”Veți stabili

valoarea pagubelor din furturi și distrugeri a bunurilor de orice fel din

patrimoniul entității urmare a operațiunii de inventariere, întinderea

prejudiciilor, înregistrarea acestora în evidența contabilă, cu respectarea

corespunzătoare a operațiunilor contabile efectuate eronat și veți dispune

măsurile legale pentru recuperarea acestora”.

Se arată că în mod

greșit instanța de fond nu a înlăturat aceste măsuri dispuse prin Decizia nr.

4/2010 deoarece înregistrarea pagubelor din furturi și distrugeri în evidența

contabilă, respectiv întinderea prejudiciilor nu poate fi realizată cât timp au

fost sesizate organele de cercetare penală, singurele organe competente în ceea

ce privește cercetarea și identificarea persoanelor vinovate și existența și

întinderea eventualului prejudiciu.

La dosar

intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

Sentința instanței de

fond, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei având ca obiect

anularea pct. 1 din încheierea din 17 iunie 2009 și în parte pct. 1 și 3 a

Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009 a Camerei de Conturi Galați este legală și

temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În mod corect

instanța de fond a apreciat că măsurile dispuse în sarcina recurentei prin

actele administrative contestate sunt temeinice în raport de obligația generală

care constă în luarea măsurilor legale pentru recuperarea prejudiciilor cauzate

de furturi sau distrugeri de bunuri. Această obligație ține de inventarierea

bunurilor aflate în proprietatea sau administrarea recurentei și este

independentă de urmărirea penală și de competența organelor de cercetare penală

în identificarea persoanelor responsabile și tragerea la răspundere penală și în

ceea ce privește stabilirea întinderii prejudiciului.

În mod corect au fost

menținute măsurile dispuse deoarece s-au constatat deficiențe privind

înregistrarea în anumite conturi a anumitor operațiuni, iar recurenta nu a

clarificat în termenul legal de trei luni întocmirea unor situații financiare

de natură a oferi o imagine corectă a activității desfășurate și a profiturilor

realizate conform dispoziției art. 9 (1) din Legea nr. 82/1991.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Administrația Națională de Îmbunătățiri Funciare RA - Sucursala

Teritorială Moldova de Sud, împotriva Sentinței civile nr. 3054 din 22 iunie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 mai 2011.

Procesat

de GGC - NN