ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2797/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Națională a îmbunătățirilor Funciare R.A. - Sucursala Teritorială Moldova de Sud a chemat în judecată pârâta Camera de Conturi a Județului Galați, solicitând instanței să dispună anularea în parte a punctului 1 din Încheierea nr. 2 din 17 iunie 2009 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor și modificarea în parte a Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009 a Camerei de Conturi a județului Galați și anume, punctele 1, 2 și 3 din decizie să se aplice numai pentru operațiunile de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.

În fapt, a arătat reclamanta, în perioada 09 februarie - 31 martie 2009 Camera de Conturi a județului Galați a efectuat un control privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului pentru exercițiul financiar al anului 2008. Rezultatul controlului s-a materializat în Procesul-Verbal de Constatare din 26 martie 2009 semnat de reclamantă cu obiecțiunile din 08 aprilie 2009, iar Camera de Conturi a județului Galați a emis Decizia nr. 4 din 10 aprilie 2009. În termen legal, a precizat reclamanta, a formulat contestația din 04 mai 2009 prin care a solicitat modificarea dispozițiilor de la pct. 1, 2 și 3 ale Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009. Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a respins contestația prin încheierea din 17 iunie 2009. A arătat reclamanta că în contestația împotriva Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009 a invocat excepția de necompetență a Curții de Conturi în cazul exercitării funcției de control respectiv a emiterii de decizii asupra operațiunilor ce privesc sectorul privat al statului ce rezultă din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și Decizia Curții Constituționale nr. 91 din 20 ianuarie 2009. A mai arătat reclamanta că art. 17 lit. f) din Legea nr. 94/1992 invocat de pârâta se referă doar la situația,

evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, dar, analizând textul actului de control, decizia care s-a luat nu are la baza modul de administrare a domeniului public. Pentru aceste motive, a solicitat reclamanta, admiterea excepției privind necompetența de control a Curții de Conturi și, în consecință anularea pct. 1 din încheierea din 17 iunie 2009 a Curții de Conturi și modificarea pct. 1, 2 și 3 din Decizia nr. 4 din 10 aprilie 2009 a Camerei de Conturi județul Galați. Prin Sentința civilă nr. 3054 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională a îmbunătățirilor Funciare RA - Sucursala Teritorială Moldova de Sud, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a județului Galați, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - conform procesului-verbal de constatare întocmit de Camera de Conturi a Județului Galați la 26 martie 2009, cu ocazia controlului privind „situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului pentru exercițiul financiar al anului 2008 la Agenția Națională a îmbunătățirilor Funciare RA - Sucursala Moldova de Sud Galați", au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate care nu au determinat producerea de prejudicii; - organele de control au constatat că la nivelul Sucursalei Teritoriale Moldova de Sud Galați există documente din care rezultă că în anii 2006 - 2008, urmare a unor furturi de masă lemnoasă, conducte de irigații, echipamente, diverse componente de instalații etc. s-au produs pagube pentru care au fost sesizate organele de poliție.

- din verificarea operațiunilor de inventariere anuală din perioada 2006 - 2008 desfășurate de reclamantă, controlul a constatat că în procesele-verbale la încheierea inventarierii întocmite de comisia centrală de inventariere se consemnează că la nivelul întregii sucursale nu au fost constatate nici un fel de plusuri sau minusuri, nefiind înregistrate nici un fel de pagube. - referitor la înregistrarea în evidența contabilă a pagubelor, controlul a constatat că pentru suma totală de 52.329,15 RON au fost emise facturi către persoanele identificate de poliție ca făptuitoare a furturilor respective și pentru care instanțele de judecată au pronunțat sentințe irevocabile, sumă încasată în totalitate.

S-a mai reținut că acest proces-verbal stă la baza Deciziei Camerei de Conturi a județului Galați nr. 4 din 10 aprilie 2009. Reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009, contestație respinsă prin încheierea din 17 iunie 2009 a Curții de Conturi. În ce privește excepția necompetenței Curții de Conturi în exercitarea funcției de control asupra operațiunilor ce privesc situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, instanța a reținut în primul rând că apărările reclamantei nu constituie o excepție procesuală, ci un motiv de nelegalitate a actului administrativ.

S-a constatat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 și 17 lit. f) din Legea nr. 94/1992 cu modificările survenite până la data de 24 octombrie 2008 (data publicării Legii nr. 217/2008 privind modificarea și completarea Legii nr. 94/1992), iar interpretarea reclamantei în sensul că „funcția de control nu se poate exercita și asupra patrimoniului" se bazează pe o interpretare restrictivă și formalistă a dispozițiilor legale. În realitate, a apreciat prima instanță că, prin exercitarea funcției de control în domeniul reglementat de art. 17 lit. f) se realizează competențele prevăzute la art. 16 alin. (1), aceste elemente fiind într-o legătură indisolubilă cu cele referitoare la „resursele financiare ale statului" (acestea reprezentând totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării obiectivelor economico-sociale într-o anumită perioadă de timp) - modul de formare, de administrare și de întrebuințare a acestora.

Curtea de apel a mai constatat că decizia Curții Constituționale nr. 91 din 20 ianuarie 2009 invocată în speță nu poate sta la baza interpretării propuse de reclamantă, soluția fiind de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 16 alin. (1) ca devenită inadmisibilă ca urmare a modificărilor din 27 octombrie 2008. A concluzionat instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada vătămării produse prin stabilirea unor termene scurte, dealtfel obligațiile fiind îndeplinite în prezent, iar referitor la ultima dispoziție, cuprinsă în pct. 3 din Decizia nr. 4 din 10 aprilie 2009, privind obligația de luare a măsurilor legale pentru recuperarea prejudiciilor, a înlăturat apărările referitoare la inadmisibilitatea obligației prin prisma termenului scurt, s-a reținut că pârâta nu a impus definitivarea în acest termen a demersurilor, ci doar demararea celor care se impun și care sunt în sarcina reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Administrația Națională de Îmbunătățiri Funciare RA - Sucursala Teritorială Moldova de Sud, pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor legii în ceea ce privește soluția de respingere pe fond a acțiunii având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009. Se arată în fapt următoarele: Prin Decizia nr. 4 din 10 aprilie 2009 s-a dispus următoarele: pct. 1: „Veți organiza și efectua operațiunea de inventariere a tuturor pagubelor din furturi și distrugeri a bunurilor de orice fel din patrimoniul entității”.

pct. 3: ”Veți stabili valoarea pagubelor din furturi și distrugeri a bunurilor de orice fel din patrimoniul entității urmare a operațiunii de inventariere, întinderea prejudiciilor, înregistrarea acestora în evidența contabilă, cu respectarea corespunzătoare a operațiunilor contabile efectuate eronat și veți dispune măsurile legale pentru recuperarea acestora”. Se arată că în mod greșit instanța de fond nu a înlăturat aceste măsuri dispuse prin Decizia nr. 4/2010 deoarece înregistrarea pagubelor din furturi și distrugeri în evidența contabilă, respectiv întinderea prejudiciilor nu poate fi realizată cât timp au fost sesizate organele de cercetare penală, singurele organe competente în ceea ce privește cercetarea și identificarea persoanelor vinovate și existența și întinderea eventualului prejudiciu.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința instanței de fond, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei având ca obiect anularea pct. 1 din încheierea din 17 iunie 2009 și în parte pct. 1 și 3 a Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009 a Camerei de Conturi Galați este legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod corect instanța de fond a apreciat că măsurile dispuse în sarcina recurentei prin actele administrative contestate sunt temeinice în raport de obligația generală care constă în luarea măsurilor legale pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de furturi sau distrugeri de bunuri.

Această obligație ține de inventarierea bunurilor aflate în proprietatea sau administrarea recurentei și este independentă de urmărirea penală și de competența organelor de cercetare penală în identificarea persoanelor responsabile și tragerea la răspundere penală și în ceea ce privește stabilirea întinderii prejudiciului. În mod corect au fost menținute măsurile dispuse deoarece s-au constatat deficiențe privind înregistrarea în anumite conturi a anumitor operațiuni, iar recurenta nu a clarificat în termenul legal de trei luni întocmirea unor situații financiare de natură a oferi o imagine corectă a activității desfășurate și a profiturilor realizate conform dispoziției art. 9 (1) din Legea nr. 82/1991.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Națională de Îmbunătățiri Funciare RA - Sucursala Teritorială Moldova de Sud, împotriva Sentinței civile nr. 3054 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2011. Procesat de GGC - NN