ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1389/2014

DECIZIA nr. 1389/2014

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 10 august 2009, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Galați a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, solicitând anularea parțială a procesului-verbal de control financiar nr. x din 19 noiembrie 2008 și a deciziei emise în soluționarea contestației nr. y din 30 ianuarie 2009, precum și obligarea pârâtelor la acordarea dreptului de subvenție pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor de cheltuieli pentru suma de 1.844.308 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin procesul-verbal susmenționat a fost verificat modul de cheltuire a subvențiilor acordate de la bugetul de stat pentru perioada ianuarie - octombrie 2008, din suma solicitată de 16.207.195 lei, fiind avizați doar 14.362.887 lei.

Prin Sentința civilă nr. 1866 din 14 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 14/2009 și, în parte, a procesului-verbal de control financiar nr. x/2008, cu privire la respingerea avizării cererii de acordare a subvenției aferente perioadei 1 ianuarie 2008 - 31 octombrie 2008 pentru suma de 1.844.308 lei.

Totodată, instanța a dispus obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați să avizeze solicitarea reclamantei de acordare a subvenției de 1.844.308 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că organele fiscale au interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale în vigoare, calificând TVA aferentă achizițiilor de bunuri și servicii fără drept de deducere ca un impozit indirect și nu ca o cheltuială.

Astfel, instanța a constatat că, în condițiile în care reclamanta a achitat TVA fără drept de deducere, pentru achiziționarea de bunuri și servicii necesare realizării activităților enumerate de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004 a îmbunătățirilor financiare, are dreptul de a primi de la bugetul de stat subvenția pentru acea cheltuială.

Pentru același argument, prima instanță a reținut că se justifică și acordarea subvenției pentru suma de 23.154 lei reprezentând cheltuieli aferente proratei, cerere respinsă de pârâte, suma fiind de fapt tot o taxă pe valoarea adăugată datorată statului și pentru care nu există drept de deducere.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtele au învederat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 41 alin. (1) și (4) din Legea nr. 138/2004, potrivit cărora finanțarea cheltuielilor curente ale reclamantei se asigură din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat, subvenții care acoperă total sau parțial și cheltuielile administrative, materiale și de personal necesare desfășurării activităților agenției.

S-a mai arătat că, având în vedere caracterul de impozit indirect datorat la bugetul de stat al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum este definită TVA de art. 125 din C. fisc., reclamanta poate beneficia de subvenții doar pentru cheltuielile efective necesare desfășurării activității, nu și pentru taxele aferente acestor cheltuieli.

Referitor la cheltuielile aferente proratei, pârâtele au precizat că reclamanta nu și-a motivat contestația și nici nu a adus argumente de fapt și de drept în susținerea cererii privind acordarea subvenției pentru suma de 23.154 lei.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 138/2004 a îmbunătățirilor funciare, potrivit cărora finanțarea cheltuielilor curente ale Administrației se asigură din subvenții, de la bugetul de stat și respectiv ale art. 41 alin. (4), în conformitate cu care cheltuielile administrative, materiale și de personal necesare desfășurării activităților Administrației se acoperă total sau parțial din subvenții de la bugetul de stat.

Din actele dosarului, inclusiv expertiza contabilă efectuată în cauză, rezultă că reclamanta a achitat suma de 1.825.154 lei cu titlu de TVA fără drept de deducere pentru achiziționarea de bunuri și servicii necesare activităților enumerate de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004, text de lege care nu distinge între sumele datorate pentru achiziția de bunuri și servicii și taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor achiziții pentru care nu există drept de deducere.

Cu privire la suma de 23.154 lei reprezentând cheltuieli aferente proratei, aceasta constituie tot o valoare adăugată pentru care reclamanta nu are drept de deducere, fiind îndreptățită să solicite primirea sumei refuzate la avizare ca subvenție.

Referitor la calificarea TVA ca fiind un impozit indirect datorat statului, astfel cum este prevăzut în art. 125 C. fisc., instanța de fond a reținut în mod corect că taxa pe valoarea adăugată poate în același timp să reprezinte și o cheltuială necesară desfășurării activității, efectuată în scopul realizării de venituri impozabile, pentru care reclamanta are dreptul să beneficieze de subvenții de la bugetul de stat.

În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 1866 din 14 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2014.

Procesat de GGC - CT