ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 6845/2/2010
reclamanta ANÎF RA, Sucursala Teritorială Argeș - Buzău a solicitat în
contradictoriu cu ANAF anularea Deciziei nr. 46 din 05 februarie 2010 și acordarea
vizei de subvenție pentru suma de 10.964 RON.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin Sentința nr.
1668 din 4 martie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea
reclamantei Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare - Sucursala
Teritorială Argeș - Buzău formulată în contradictoriu cu Agenția Națională de
Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia nr. 46 din 5 februarie
2010 emisă de MFP - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de
Soluționare a Contestațiilor a fost respinsă contestația reclamantei împotriva
Procesului-verbal de control financiar nr. 6696 din 15 decembrie 2009 pentru
suma totală de 10.964 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă
achizițiilor de bunuri și servicii necesare pentru realizarea activităților de
exploatare cuprinsă pe cheltuieli în deconturile justificative pentru
utilizarea subvențiilor de la bugetul de stat pentru luna noiembrie 2009 și
respinsă la avizare.
Instanța a reținut că
subvențiile de la bugetul de stat acoperă costul prestărilor executate, nu însă
și taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor, apreciind că taxa pe
valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect asupra bazei de impozitare și
nu o cheltuială.
Instanța de primă
jurisdicție a reținut că în mod greșit reclamanta consideră că are calitatea de
persoană impozabilă, care beneficiază de un regim mixt, arătând că realizează
atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu dau acest
drept, întrucât nu a dovedit acest fapt.
Recursul declarat
de Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare - Sucursala Teritorială
Argeș - Buzău
La data de 2 mai
2011, conform datei aflate pe plicul de corespondență, recurenta a declarat
recurs fără a prezenta motivele de nelegalitate, indicând în cererea formulată
că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, înăuntrul termenului de
recurs.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte sesizată
cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost
motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 303 C. proc. civ., situație
în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ.
Astfel, potrivit
dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin
însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2)
se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea
hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte,
verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., a
constatat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de
lege în termenul arătat.
În aceste condiții,
Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea
dreptului în termenul de fapt de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1)
C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească
desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să
îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite
de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform
dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Întrucât recurenta nu
a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de
nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, în termenele procedurale,
Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun
că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica
sancțiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
formulat de Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare - Sucursala
Teritorială Argeș - Buzău împotriva Sentinței nr. 1668 din 4 martie 2011 a
Curții de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM