ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 215/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința nr. 1180 din 25 mai 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cererii formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru P.D., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale. S-a reținut, în raport de art. 156 din Legea nr. 19/2000, prevederi aplicabile având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă contestarea unei decizii de recalculare a pensiei emisă în temeiul unei legi speciale, că voința legiuitorului a fost ca litigii de acest tip să fie soluționate de instanța de la sediul pârâtului.

S-a constatat că deși Legea nr. 263/2010 a abrogat în totalitate Legea nr. 19/2000, aceasta din urmă nu a rămas fără efecte juridice, continuând să guverneze cu depline efecte toate raporturile juridice născute sub imperiul său. Ca atare, tribunalul a apreciat că decizia de pensionare din 31 decembrie 2010 a rămas guvernată, inclusiv în ceea ce privește procedura de contestare, de legea sub imperiul căreia a fost dată, neputându-se crea o lex tertia. A înțeles a se prevala și de dispozițiile art. 174 din Legea nr. 263/2010, precum și de decizia Curții Constituționale nr. 1420 din 2 noiembrie 2010. În consecință, întrucât cererea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, potrivit legii în vigoare la data emiterii deciziei contestate, Legea nr. 19/2000, tribunalul a considerat că revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâta competența teritorială de soluționare a acesteia.

Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 6779 din 7 septembrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. S-a reținut, în raport de prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 și a abrogat Legea nr. 19/2000, că sub imperiul noii reglementări au fost înființate casele de pensii sectoriale, conform art. 3 lit. b), legiuitorul instituind norma de competență teritorială și în ipoteza cererilor formulate în contradictoriu cu aceste subiecte de drept.

S-a mai constatat că acțiunea dedusă judecății a fost formulată la data de 18 mai 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Împrejurarea că Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată, trimite, în privința procedurii de contestare, la dispozițiile Legii nr. 19/2000 nu a fost considerată de tribunal ca fiind un argument pentru stabilirea competenței jurisdicționale în baza unui act normativ abrogat la data promovării acțiunii în justiție. Pe de altă parte, nu a fost găsit relevant faptul că Legea nr. 19/2000 era în vigoare la data emiterii deciziei contestate câtă vreme la data formulării acțiunii acest act normativ era abrogat printr-o lege care instituie o altă normă de competență teritorială, de imediată aplicare.

Prin urmare, s-a reținut că interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, respectiv cel al aplicării aceleiași proceduri în privința tuturor deciziilor de pensionare, principiu care, de altfel, a stat și la baza edictării Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin urmare, instanța competentă teritorial este cea determinată conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv instanța de la domiciliul ori sediul reclamantului, care în speță este în Iași. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Iași, în considerarea argumentelor ce succed. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a c ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite. Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p otrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă) , dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Iași, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2013.