ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5962/2012

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința nr. 1376 din 22

iunie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței. A declinat,

în favoarea Tribunalului București, competența de soluționare a cererii formulată

de contestatoarea P.D.E. împotriva deciziei nr. 20149 din 31 decembrie 2010 emisă

de Ministerul Apărării Naționale - Direcția Financiar Contabilă.

S-a reținut că întrucât obiectul cauzei

îl reprezintă contestarea unei decizii de recalculare a pensiei, emisă în temeiul

unei legi speciale, competența teritorială are caracter exclusiv, fiind determinată

potrivit prevederilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

S-a constatat, de asemenea, că deși prin

Legea nr. 263/2010 s-a abrogat în totalitate Legea nr. 19/2000, abrogarea unui act

normativ nu duce la lipsirea acestuia de orice efect juridic, acesta continuând

să guverneze cu depline efecte toate raporturile juridice născute sub imperiul său.

În consecință, întrucât cererea nu este

îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau a Casei teritoriale de pensii, potrivit legii

în vigoare la data emiterii deciziei contestate, respectiv Legea nr. 19/2000, competența

teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul intimatul.

Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3932 din 27 aprilie

2012 a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența judecării

cauzei în favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut, având în vedere și prevederile

Codului de procedură civilă potrivit cărora normele de procedură sunt de imediată

aplicare, că întrucât la data sesizării instanței Legea nr. 19/2000 era abrogată,

în cauză trebuie aplicate dispozițiile în materie de competență din legea nouă,

respectiv cele cuprinse în Legea nr. 263/2010.

S-a constatat că o lege abrogată nu poate

ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege

ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile

Curții Europene a Drepturilor Omului pentru o judecată achitabilă statuând respectarea

normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

Regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea Tribunalului Iași, în considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate

dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea

acestora.

Astfel,

este adevărat că art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale

de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă

abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse

la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a c

ererilor îndreptate împotriva

C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale,

prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă

o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora

„celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată

că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case

de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri

organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care

au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite

prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea

prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ

în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea

nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în

materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale,

se completează cu dispozițiile

Codului

de procedură civilă)

, dispozițiile legii noi de procedură

se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor ce preced, având

în vedere că reclamanta are domiciliul în județul Iași,

competența soluționării acțiunii

formulată de aceasta revine Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012.