ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2429/2013

Prin contestația

înregistrată pe roiul Tribunalului Bistrița-Năsăud, la data de 28 ianuarie

2011, reclamantul S.E. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării

Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând

anularea Deciziei de pensie nr. 81920 din 23 decembrie 2010 și menținerea

deciziei 0111662 din 3 martie 2006 privind calcularea pensiei de serviciu.

Prin Sentința nr.

1699/F din 19 septembrie 2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se

solicită, potrivit cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtului

întrucât acțiunea nu este îndreptată împotriva CNPAS sau a casei teritoriale de

pensii, ci împotriva Ministerului Apărării Naționale cu sediul în București.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 2329 din 11 martie 2013, și-a

declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate,

Tribunalul Bistrița-Năsăudși, constatând ivit conflict negativ de competență, a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată, începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță determinarea instanței competente se

face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din

Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a

fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă,

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul

Bistrița-Năsăud.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

\

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept

ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul

Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în prezent

Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații, structuri

care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege,

sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de cele

reținute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., să

stabilească competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului

Bistrița-Năsăud în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG