ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2640/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2640/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin
Încheierea nr. 3 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și
pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 445/45/2010, s-a admis
propunerea formulată de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial
Iași privind prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu 30 de zile,
și, în consecință:
În
baza art. 155 C. proc. pen. cu referire la art. 159 alin. (6) C. proc. pen. s-a
dispus prelungirea măsurii arestării preventive, luată prin Încheierea nr. 1
din data de 03 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, în baza căreia s-a emis
mandatul de arestare preventivă nr. 1/U din 03 iunie 2010, împotriva
inculpatului A.M. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.
19 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen.; art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din
Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen.
raportat la art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen., pentru o perioadă de 30 de zile, începând de la 02 iulie 2010
până la 31 iulie 2010, inclusiv.
S-a
respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpat.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea
înregistrată la această instanță sub nr. 445/45/2010 din 25 iunie 2010,
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași a solicitat în temeiul art. 156 și
urm. C. proc. pen., prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu încă 30
de zile, începând cu data de 02 iulie 2010 - 31 august 2010, a inculpatului
A.M., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:
-
art. 19 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.; art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din Legea
nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., rap. la
art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În
motivarea cererii de prelungire a arestării preventive a inculpatului A.M. s-a
învederat următoarele:
La
data de 26 aprilie 2010, procurorii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași
s-au sesizat din oficiu cu privire la activitățile ilicite desfășurate de un
grup infracțional, care deține, comercializează și folosește ilegal mijloace
specifice de interceptare a comunicațiilor, fapte ce aduc atingere siguranței
naționale.
Din
cercetările efectuate a rezultat faptul că, la data de 22 martie 2007 a fost
înființată SC P.O. SRL Iași, care are ca obiect principal de activitate
realizarea de software la comandă. Asociați la firmă sunt numiții C.I.D., cu 19
părți sociale, și A.M., cu o parte, acesta din urmă fiind administratorul și
cel care se ocupă în fapt de bunul mers al societății.
Din
anul 2009, SC P.O. SRL Iași dispune de o pagină de web, www.YYYYYYYYYY.ro, unde
se află magazinul on-line al firmei, pe care sunt postate produsele
comercializate, denumite "echipamente de spionaj". La categoria
"telefon spion" sunt oferite spre vânzare produsele X.P., X.G. și
X.S.
Acestea
sunt în fapt programe software ce se instalează pe telefonul mobil al unei
persoane care urmează a fi monitorizată, fără știința ei. Programele au fost
achiziționate în toamna anului 2009 și în luna mai 2010, de către inculpatul
A.M. de la firma thailandeză "V.C." LTD, producătorul acestora.
Inculpatul
A.M., împreună cu inculpata T.M. a deținut, comercializat și confecționat în
mod ilegal produsul software, cu denumirea comercială "X.", ce reprezintă
un mijloc specific de interceptare a convorbirilor telefonice, ambientale și a
comunicării prin poșta electronică, e-mail.
Cele
trei variante de soft au fost oferite spre vânzare astfel: X.P. la prețul de
2.377 RON, X.G. la 1.797 RON și X.S. vândut la 1.297 RON. La achiziționarea
X.P. și X.G. era inclus și un telefon mobil, special preparat pentru a se
efectua interceptările telefonice și în mediu ambiental.
De
obicei, clienții vizualizau produsele pe site-ul www.YYYYYYYYYY.ro, după care
le comandau on-line sau contactau telefonic reprezentantul SC P.O. SRL Iași,
care în mod obișnuit era inculpata T.M. Aceasta promova și detalia amănuntele
privitoare la soft, la modalitățile de plată și remitere a produsului, după
care îndruma clientul să ia legătura cu inculpatul A.M., recomandat a fi
tehnicianul I.T., ce urma a acorda sprijin tehnic cumpărătorului. În situația
în care clientul nu reușea să instaleze programul inculpatul A.M. instala
personal aplicația pe telefonul țintă.
Fără
a putea verifica soft-ul înainte de a-l cumpăra, clientul făcea plata în contul
firmei, și mai des, în cel al inculpatului A.M. sau on-line prin Poșta Română,
pe numele inculpatei T.M. Imediat după ce clientul făcea dovada plății, primea
de la inculpat pe e-mail un cod de activare, format din zece cifre, iar în ziua
următoare, prin coletărie, primea telefonul special confecționat în scopul
monitorizării persoanei vizate, denumită "țintă". De asemenea,
cumpărătorul mai primea pe adresa de e-mail, manualul detaliat al tehnicii de
instalare a soft-ului, precum și numele de utilizator și parola, care-i oferea
acces la contul său deschis pe www.XXXXXXX pentru a citi rapoartele, adică
înregistrarea timp de 7 zile a tuturor apelurilor efectuate și recepționate de
pe telefonul "țintă", s.m.s.-urile, localizarea persoanei
monitorizate și e-mail-urile trimise și primite de aceasta. Numele de
utilizator și parola erau create de inculpatul A.M., care era administratorul
unei partiții.
Prepararea
telefonului martor consta în dezactivarea microfonului aparatului și a
semnalelor acustice ale tastelor, pentru ca persoana care efectua
interceptările convorbirilor și în mediu ambiental, să nu fie deconspirată,
ținta să nu știe că este monitorizată. Acest telefon era folosit exclusiv de
către client pentru interceptarea convorbirilor telefonice și ascultarea
discuțiilor în mediu ambiental ale victimei.
Varianta
de soft cea mai vândută este X.P., fiind și cea mai performantă dintre cele
trei. Pentru a instala soft-ul, cumpărătorul trebuia să aibă acces pentru circa
jumătate de oră la telefonul mobil al persoanei ce urma a fi monitorizată, fără
știința și acordul ei, această persoană devenind victimă a încălcării grave a
libertății individuale și a dreptului la viața intimă și de familie, consacrate
de art. 26 din Constituție și art. 8 din Convenția europeană a drepturilor
omului și libertăților fundamentale.
Se
mai precizează faptul că, pentru a putea fi instalat soft-ul, victima trebuia
să aibă un anumit model de telefon mobil, pe site-ul www.YYYYYYYYYY.ro fiind
disponibilă o listă cu aparatele compatibile. Mai mult, pentru a se instala
X.P. victima trebuia să fie abonat al uneia dintre companiile de telefonie
mobilă.
Cumpărătorul
tasta pe telefonul mobil al victimei codul de activare primit pe e-mail de la
inculpatul A.M., apoi activa prin intermediul companiei de telefonie
G.P.R.S.-ul (General Packet Radio Service - cel mai des întâlnit sistem de
transmitere a datelor în lume, folosit de companiile de telefonie mobilă). Tot
persoana care făcea instalarea activa funcția de "conferință" pe
telefonul victimei și introducea în memoria aparatului numărul telefonului
martor, care prin intermediul soft-ului era ascuns, astfel că victima nu știa
că în conversația sa exista și o terță persoană, ce asculta. Clientul seta ca
telefonul țintă să nu memoreze s.m.s.-urile primite și dezactiva funcția
"apeluri în așteptare".
În
telefonul țintă clientul memora până la 10 numere, care avertizau telefonul
martor în momentul în care victima era apelată sau apela unul din numerele,
înregistrate în mediul ambiental. Cu ocazia perchezițiilor domiciliare
efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuința inculpatei T.A. au fost găsite
și ridicate mai multe bunuri printre care telefonul "martor", marca
N.X., iar de la partea vătămată Ș.G. a fost ridicat telefonul "țintă"
marca N.Y..
La
începutul lunii mai 2010, inculpatul F.V. împreună cu inculpata A.S., din
Bacău, au contactat-o pe inculpata T.M. și au solicitat relații despre produsul
software X.P., cu intenția de a-l achiziționa și de a-l instala ilicit într-un
aparat telefonic N.N. achiziționat de aceștia în scopul de a-l oferi cadou
persoanei ce urma a fi țintă și a fi interceptată ilegal.
În
urma convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul A.M. și inculpatul T.M.
inculpații s-au hotărât să achiziționeze soft-ul, sens în care în data de 05
mai 2010 au virat suma de 1.998 RON în contul SC P.O. SRL Iași, deschis la
B.R.D. În aceiași zi, în jurul orei 13,00 inculpații F.V. și A.S. au primit
prin e-mail codul de activare al soft-ului.
În
intervalul 05 - 07 mai 2010, cei doi i-au contactat telefonic, în mod repetat
pe inculpații T.M. și A.M., iar acesta din urmă a oferit asistență tehnică în
vederea instalării soft-ului în așa fel încât să nu poată fi depistat de către
țintă. Întrucât nu au reușit să instaleze soft-ul, în data de 07 mai 2010, în
jurul orei 14 inculpata A.S. s-a deplasat în municipiul Iași, la sediul firmei,
unde inculpatul A.M. a instalat soft-ul X.P., cu ajutorul căruia inculpatul
F.V. a interceptat-o pe partea vătămată L.L., cu care avea o relație
extraconjugală din toamna anului 2009. Cu ocazia perchezițiilor domiciliare
efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuința inculpatului F.V., cât și la
sediul firmei sale au fost găsite și ridicate mai multe bunuri printre care și
telefonul "martor" marca N.X. De la partea vătămată L.L. a fost
ridicat telefonul "țintă", marca N.N. și cartela SIM aferentă care a
fost făcut cadou acesteia de către inculpat cu scopul de a o monitoriza.
La
data de 20 mai 2010 inculpatul B.N., din București, a achitat în contul SC P.O.
SRL Iași, plată efectuată de la B.R.D. - Sucursala Academiei, suma de 2.377
RON, scopul declarat a acestei tranzacții fiind "achiziție upgrade
software".
Din
conținutul convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor de
interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, emise în prezenta
cauză de către Curtea de Apel Iași, a rezultat faptul că în ziua de 19 mai 2010
inculpatul B.N. l-a apelat de la postul telefonic XXX pe inculpatul A.M. căruia
i-a solicitat detalii despre soft-ul X.P., acesta fiind interesat de
achiziționarea unui astfel de produs. În cursul zilei de 20 mai 2010 inculpatul
B.N. l-a contactat telefonic de mai multe ori pe inculpatul A.M. și a primit
detalii despre instalarea soft-ului. Coletul conținând telefonul
"martor" a fost expediat la adresa indicată de inculpatul B.N. din
mun. București, în noaptea de 20/21 mai 2010 B.N., asistat telefonic de
inculpatul A.M., a instalat soft-ul achiziționat pe telefonul "țintă",
telefon care aparținea soției sale B.E., avea numărul YYY și a interceptat-o pe
aceasta.
Cu
ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuința
inculpatului B.N. au fost găsite și ridicate mai multe bunuri printre care
telefonul "martor" marca N.X. având cartela SIM aferentă iar de la
partea vătămată B.E. a fost ridicat telefonul "țintă" prin
intermediul căruia acesteia i-au fost interceptate convorbirile telefonice
fiind monitorizată de către inculpat.
Începând
cu data de 25 mai 2010 inculpatul G.E. din București a efectuat purtat mai
multe discuții telefonice cu inculpatul T.M. cât și cu inculpatul A.M. privind
achiziționarea soft-ului X.P. cât și cu privire la instalarea acestuia pe
telefonul "țintă". Inculpatul G.E. a achitat în ziua de 25 mai 2010
contravaloarea produsului prin sistemul on-line al Poștei Române, pe numele
inculpatul T.M., iar în ziua de 26 mai 2010 i-a fost expediat la adresa de
domiciliu coletul conținând telefonul "martor", care a ajuns în
aceeași zi la destinație.
Acesta,
ajutat de fiul său G.A., a instalat produsul software destinat exclusiv
interceptării convorbirilor telefonice, discuțiilor ambientale, transmisiilor
SMS și localizării terminalelor de telefonie mobilă, pe aparatul telefonic
"țintă" marca "NN", iar pentru monitorizarea telefonului a
primit un aparat telefonic "martor", marca "N.X." preparat
de inculpatul A.M. De asemenea, inculpatul G.E. a obținut de la inculpatul A.M.
codul de activare pe site-ul www.XXXXXXX. Cu ocazia percheziției domiciliare
efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuința inculpatului G.E., au fost
găsite și ridicate mai multe bunuri printre care și telefonul
"martor" model N.X.. Ulterior acesta a predat organelor de anchetă
telefonul "țintă" marca NN, pe care a instalat soft-ul X.P..
La
data de 20 mai 2010, învinuitul G.A.O., administrator la SC H.T.A.A. SRL Tg.
Mureș, i-a contactat atât pe inculpatul A.M., cât și pe inculpata T.M., fiind
interesat de achiziționarea unui soft X.P. Învinuitul G.A.O. a solicitat
detalii tehnice despre produs, precum și modalitatea de instalare. La data de
21 mai 2010, în contul SC P.O. SRL Iași, deschis la B.R.D., a fost virată prin
ordin de plată de către SC H.T.A.A. SRL de la Banca Transilvania, sucursala Tg.
Mureș, suma de 2.378 RON reprezentând contravaloarea soft-ului iar în aceeași
zi învinuitul, conform alegerii avute cu inculpatul A.M., a trimis prin
curierat rapid telefonul "țintă" marca XYZ, la SC P.O. SRL Iași,
pentru ca inculpatul A.M. să instaleze soft-ul pe acesta. Telefonul "țintă",
gata preparat, i-a parvenit numitului G.A.O. pe data de 25 mai 2010, iar în
data de 26 mai 2010 acesta a efectuat teste pentru a verifica dacă funcționează
aparatul cu soft-ul instalat.
Din
cercetările efectuate a rezultat faptul că aparatul telefonic
"țintă", monitorizat de învinuitul G.A.O. avea numărul de apelare
ZZZ, la data de 27 mai 2010 a fost schimbată cartela SIM de către persoana
monitorizată, însă acest lucru nu a împiedicat monitorizarea în continuare a
țintei. S-a stabilit că persoana monitorizată era partea vătămată B.A., care
era angajată la firma condusă de învinuit.
Cu
ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuința
cât și sediul firmei aparținând înv. G.A.O., au fost găsite și ridicate mai
multe bunuri, iar asupra acestuia a fost găsit telefonul "martor"
marca N.X. și cartela SIM aferentă, iar de la partea vătămată B.A. a fost
ridicat telefonul "țintă" marca ZZZ.
În
cauză a fost administrat următorul probatoriu: declarațiile părților vătămate;
procesele-verbale de percheziție domiciliară; procese-verbale privind
listing-urile posturilor telefonice aparținând inculpaților; procesul-verbal
întocmit de investigatorul sub acoperire "A."; procesele-verbale de
transcriere a convorbirilor telefonice; declarații de martori; procese-verbale
de ridicare de bunuri și înscrisuri de la părțile vătămate; declarațiile
inculpaților și învinuiților; documente contabile; extrase de cont de la
unitățile bancare; comunicări de la Registrul Comerțului; facturi fiscale
privind soft-urile valorificate cât și telefoanele "martor" expediate
către cumpărători.
Prin
ordonanțele din 02 iunie 2010 s-a pus în mișcare acțiunea penală privind pe
A.M., T.M., T.A., B.N. și F.V. pentru infracțiunile sus-menționate.
S-au
emis ordonanțe de reținere și s-a dispus reținerea inculpaților A.M., T.A.,
B.N. și F.V. pe timp de 24 ore, care a fost pusă în executare începând cu data
de 02 iunie 2010, iar la data de 03 iunie 2010 Curtea de Apel Iași a dispus
măsura arestării preventive a inculpatului A.M. pe o perioadă de 29 de zile,
respectiv 03 iunie 2010 - 01 iulie 2010 inclusiv, iar cu privire la inculpații
T.A., B.N. și F.V. s-a dispus interdicția de a nu părăsi țara pentru o perioadă
de 30 zile, începând cu data de 03 iunie 20101.
De
la luarea măsurii preventive a arestării inculpatului au fost efectuate
următoarele acte de urmărire penală: au fost solicitate și obținute autorizații
de efectuarea unor percheziții în sistemele informatice, ridicate de la
inculpați; au fost efectuate percheziții în sistemele informatice ridicate cu
ocazia perchezițiilor domiciliare, din data de 02 iunie 2010; au fost ridicate
de bunuri și înscrisuri de la învinuiți și părți vătămate; au fost solicitate
date de la operatorii de telefonie mobilă; au fost solicitate și obținute
listing-uri ale posturilor telefonice utilizate de inculpat; s-au efectuat
cercetări în vederea identificării celorlalte persoane care au achiziționat
programe software X.P., valorificate de către inculpat; s-a dispus prin
ordonanțe efectuarea unor constatări tehnico-științifice de către specialiști
din cadrul Institutului de Tehnologie Avansată București, asupra telefoanelor
"martor" și "țintă" ridicate de la inculpați/învinuiți și
părți vătămate.
În
referatul parchetului s-a arătat că până în prezent urmărirea penală nu a putut
fi terminată deoarece în cauză trebuie efectuate următoarele acte de urmărire
penală: obținerea de la instituțiile solicitate a răspunsurilor și rezultatului
verificărilor și efectuarea de activități în consecință; finalizarea
perchezițiilor în sistemele informatice ridicate cu ocazia perchezițiilor
domiciliare și analizarea datelor rezultate în urma acestor activități;
verificarea conturilor inculpaților de pe site-ul www. XXXXXXX precum și
analizarea traficului de internet, interceptat în cauză în baza autorizațiilor
emise de Curtea de Apel Iași; extinderea urmăririi penale cu privire la
celelalte persoane care au achiziționat soft-ul X.P. de la inculpatul A.M.;
audierea persoanelor identificate ca potențiale victime, cărora le-a fost
instalat soft-ul X.P., pe aparate telefonice și care au făcut sau fac obiectul
unor interceptări telefonice sau în mediul ambiental; prezentarea materialului
de urmărire penală; întocmirea rechizitoriului.
Analizând
materialul probatoriu întocmit în cauză s-a apreciat că prelungirea măsurii
arestării preventive a inculpatului A.M. este determinantă în asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal.
Astfel,
s-a considerat că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea
publică, în sarcina acestuia reținându-se săvârșirea de infracțiuni care aduc
atingere siguranței naționale, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
mai mare de 4 ani, fiind aplicabile prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C.
proc. pen.
S-a
avut în vedere faptul că inculpatul a desfășurat acțiuni care aduc atingere
gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor astfel cum sunt
ocrotite și definite prin Legea nr. 51/1991, la art. 3 lit. f), în art. 26 din
Constituție și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Este
adevărat că unele persoane care au utilizat soft-ul și-au interceptat soții sau
persoanele cu care aveau relații extraconjugale, însă prin aceasta au avut
acces la viața intimă și a altor persoane decât cele monitorizate efectiv.
Victimele s-au arătat profund deranjate de încălcarea propriei intimități,
chiar dacă a fost făcută de un membru al familiei sau un alt apropiat, acestea
nu știau faptul că inculpatul A.M. avea și el acces la datele lor, prin aceea
că acesta putea accesa raportările din contul fiecărui client, căruia îi
generase ID și parolă.
Autorităților
le este permis să supravegheze o persoană, să o intercepteze și să asculte
conversațiile purtate în mediu ambiental, numai cu autorizație de la un
judecător, în condiții limitativ prevăzute de lege, doar în cazul
infracțiunilor grave și fără a se putea folosi detaliile legate de viața
intimă. Per a contrario, oricărei persoane fizice nu-i poate fi permis să
supravegheze pe altele, fără știința lor, chiar dacă este vorba de soț.
Faptele
și împrejurările expuse intră în domeniul ocrotit de Legea nr. 51/1991 și Legea
nr. 161/2003, fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani, respectiv de la 3
la 12 ani. Conținutul constitutiv al infracțiunilor și mai ales modul de
săvârșire a acestora imprimă un grad ridicat de periculozitate, iar lăsarea în
libertate a inculpatului A.M. ar genera un sentiment profund de insecuritate și
ar duce percepția că autoritățile judiciare sunt incapabile să pună capăt
acestui fenomen.
Analizând
actele și lucrările cauzei, instanța de fond a constatat că cererea
D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Iași privind prelungirea măsurii arestării
preventive a inculpatului A.M. pe o durată de 30 zile este întemeiată. Potrivit
art. 155 C. proc. pen. care reglementează prelungirea duratei arestării
preventive în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de
instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat; dacă
temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea
de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Această
prelungire a duratei arestării preventive se poate dispune, potrivit art. 156
C. proc. pen. doar pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz,
efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Prin
Rezoluția din 17 mai 2010 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului
A.M., iar prin ordonanța din 02 iunie 2010 s-a pus în mișcare acțiunea penală
pentru infracțiunile prev. de art. 19 alin. (1) teza a II-a din Legea nr.
51/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 42 alin. (1), (2), (3)
din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen.
rap. la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen.
Prin
Încheierea nr. 1 din 03 iunie 2010 Curtea de Apel Iași a dispus arestarea
preventivă a inculpatului A.M. pe o durată de 29 de zile, începând de la 03
iunie 2010 până la 01 iulie 2010 inclusiv, reținând că sunt întrunite cumulativ
în cauză prevederile art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen., 136 alin. (1), art. 1
alin. (2) C. proc. pen.
Instanța
de fond a reținut că, în cauză, subzistă indicii temeinice din care rezultă
presupunerea rezonabilă că inculpatul A.M. a comis infracțiunile pentru care
este cercetat, constând în aceea că în cursul lunii noiembrie 2009 și mai 2010
a achiziționat de la firma thailandeză "V.C." LTD produse F.S. sub
denumirea credite V., a produs și a pus la dispoziție prin comercializarea
către diferite persoane, coduri de acces și alte asemenea date informatice apte
a permite accesul parțial sau total la un sistem informatic, prin încălcarea
măsurilor de securitate, înlesnind astfel interceptarea, fără drept, a unei
transmisii de date informatice care nu este publică și care se efectuează în
cadrul unui sistem informatic și facilitând totodată transferul neautorizat de
date dintr-un sistem informatic.
Faptele
pentru care inculpatul A.M. este cercetat prezintă un pericol social ridicat,
fiind prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în cauză
există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă
pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul
social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru
ordinea publică este unul cert și actual, conturat prin prisma gravității
faptelor sub aspectul cărora inculpatul este cercetat, a importanței valorilor
sociale pretins a fi fost lezate prin activitatea infracțională întreprinsă de
inculpat, dar și a urmărilor grave ale acestor fapte.
În
acest context, împrejurările personale invocate de inculpatul A.M. nu sunt de
natură a diminua pericolul pe care acesta îl prezintă pentru societate dacă ar
fi lăsat în libertate.
Limitările
aduse exercitării drepturilor persoanei au într-adevăr un caracter de excepție,
instanța aflându-se în situația de a examina în raport cu această ingerință
protejarea unor interese sociale superioare.
Examinând
interesul social (protejarea ordinii de drept) în raport de interesul personal
al inculpatului, constând în libertatea acestuia, instanța a apreciat că din
perspectiva gravității faptelor presupus a fi fost săvârșite de inculpat, a
modalității și împrejurărilor în care s-au desfășurat acestea, naturii și
importanței valorilor sociale pretins a fi fost lezate prin activitatea
infracțională întreprinsă, prevalează cel dintâi.
În
consecință, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză trebuie acordată
prioritate prezervării ordinii publice, tulburată și afectată prin activitatea
infracțională întreprinsă de inculpat.
Încălcarea
ordinii de drept justifică astfel intervenția statului prin luarea și
prelungirea măsurii arestării preventive, aceasta având rolul de a garanta
realizarea represiunii faptelor antisociale și de a asigura în același timp
ocrotirea intereselor legitime ale membrilor societății.
Prin
raportare la persoana inculpatului A.M., instanța a apreciat că luarea unei
măsuri preventive restrictive doar de drepturi, cum solicită acesta și nu
privative de libertate, nu corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. (1)
rap. la art. 1 C. proc. pen., fiind inoportună luarea față de inculpatul A.M. a
unei măsuri privative mai puțin severe, cererea acestuia de înlocuire a măsurii
arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara fiind nefondată,
nefiind aplicabil în cauză principiul egalității de tratament invocat de
acesta.
În
ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului
A.M., instanța de fond a reținut că, în această fază procesuală, nu este în
măsură să intervină în vreun fel în clarificarea acesteia, fiind atributul
exclusiv al organului de urmărire penală, fiind suficientă verificarea
existenței unor "indicii temeinice" de săvârșire a unor fapte prevăzute
de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fapt reliefat de
mijloacele de probă administrate până în acest moment, respectiv: declarațiile
victimelor L.L., Ș.G., B.E., B.A., ale martorilor M.F., A.I., G.A., B.I.,
procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice,
listing-ul telefoanelor deținute de inculpați și ale celor " țintă",
procesele-verbale de transcriere a corespondenței prin poșta electronică între
inculpați/învinuiți, procesul-verbal al investigatorului acoperit, rulajele
conturilor bancare și documentele de plată prin sistemul on-line al Poștei
Române, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și la
sediile firmelor și dovezile de ridicare de bunuri și înscrisuri,
procesele-verbale de percheziționare a sistemelor informatice ridicate la
perchezițiile domiciliare.
Față
de stadiul urmăririi penale și de importanța procesuală a actelor ce trebuie
efectuate în cauză, instanța de fond a apreciat că se impune prelungirea
măsurii arestării preventive a inculpatului A.M., pe o durată de 30 zile, cu
începere de la 02 iulie 2010 până la 31 iulie 2010 inclusiv, fiind întrunite
cumulativ în cauză prevederile art. 155, 156, 159, 343, 148 lit. f) și art. 136
alin. (1) și art. 1 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva
acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând
casarea încheierii și pe fond respingerea cererii parchetului de prelungire a
măsurii arestării preventive și luarea față de acesta a măsurii obligării de a
nu părăsi țara, învederând, în esență, că lăsarea sa în stare de libertate nu
prezentă pericol concret pentru ordinea publică.
Înalta
Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu,
potrivit dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., constată
că recursul este nefondat.
În
mod temeinic și legal instanța de fond a admis propunerea formulată de
Ministerul Public - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iași și a dispus
prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A.M., în conformitate
cu dispozițiile art. 159 alin. (2), (6), (7) raportat la art. 156 alin. (1) și
art. 155 C. proc. pen., având în vedere necesitatea administrării probațiunii
și împrejurarea că temeiul care a stat la baza arestării preventive a
inculpatului - prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. - nu s-a
modificat.
Astfel,
fără a reitera argumentele reținute corect de prima instanță, având în vedere
dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, Înalta Curte constată că timpul scurs de la luarea acestei măsuri și
până în prezent nu justifică, la acest moment, concluzia că nu ar mai fi
îndeplinite condițiile menținerii arestării preventive a inculpatului.
Cerința
instituită de teza I a art. 148 lit. f) C. proc. pen., este indiscutabil
îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în
sarcina inculpatului fiind mai mare de 4 ani.
Cu
privire la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta
lăsarea inculpatului în stare de libertate, Înalta Curte apreciază că acesta
subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
La
stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai
datele legate de persoana inculpatului, ci și datele referitoare la faptă, nu
de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un
sentiment de insecuritate, credința că justiția (cei care concură la
înfăptuirea ei) nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Deși
pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca
trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în
aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de
gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate
rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care
este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de
infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de
către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți
ca autori ai unor astfel de fapte.
În
acest sens, Înalta Curte reține că în Hotărârea nr. 1 din 1 iulie 2008,
pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "Calmanovici
împotriva României" și publicată în M. Of. nr. 283/30.04.2009, se arată:
"Curtea observă că, chiar și în absența unei jurisprudențe naționale care
să fie, în mod constant, coerentă în materie, instanțele interne au definit
de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în
analiza existenței pericolului pentru ordinea publică, printre care reacția
publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea
fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și
profilul moral al acestuia".
Din
actele dosarului rezultă cel puțin indicii temeinice, în accepțiunea art. 143
C. proc. pen., ce formează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit
infracțiuni prevăzute de Legea nr. 51/1991 și Legea nr. 161/2003, aducând
atingere siguranței naționale, drepturilor și libertăților fundamentale ale
cetățenilor.
Astfel,
pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în libertate
a inculpatului, nu poate fi disociat de rezonanța socială pe care o generează
asemenea fapte, creându-se temerea legitimă că oricine poate fi victima unei
agresiuni deosebite îndreptate împotriva vieții sale private.
Pe
de altă parte, în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, anumite
infracțiuni, cum sunt cele reținute în sarcina inculpatului A.M., sunt
susceptibile a produce o așa numită tulburare socială, de natură a justifica,
un anumit timp, detenția provizorie.
Înalta
Curte nu neagă dreptul oricărui acuzat de a fi judecat în stare de libertate și
nici obligația ce revine judecătorului de a analiza posibilitatea luării unor
măsuri alternative, însă apreciază că o măsură neprivativă de libertate nu este
oportună la acest moment, ancheta nefiind finalizată.
Totodată,
constată că toate temeiurile care legitimează privarea de libertate a
inculpatului determină înlăturarea circumstanțelor personale, acestea neputând
constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru
dispunerea unei măsuri alternative, neprivative de libertate, necesitatea interesului
general al societății primând asupra celui personal al inculpatului.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul A.M. împotriva Încheierii nr. 3 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel
Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.
445/45/2010.
Totodată,
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la
plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva Încheierii nr. 3
din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu
minori, pronunțată în Dosarul nr. 445/45/2010.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 1 iulie 2010.
Procesat
de GGC - GV