ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2640/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 3 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 445/45/2010, s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iași privind prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu 30 de zile, și, în consecință: În baza art. 155 C. proc. pen. cu referire la art. 159 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, luată prin Încheierea nr. 1 din data de 03 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/U din 03 iunie 2010, împotriva inculpatului A.M.

cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 19 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru o perioadă de 30 de zile, începând de la 02 iulie 2010 până la 31 iulie 2010, inclusiv.

S-a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 445/45/2010 din 25 iunie 2010, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași a solicitat în temeiul art. 156 și urm. C. proc. pen., prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile, începând cu data de 02 iulie 2010 - 31 august 2010, a inculpatului A.M., cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de: - art. 19 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen.

rap. la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., rap. la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În motivarea cererii de prelungire a arestării preventive a inculpatului A.M. s-a învederat următoarele: La data de 26 aprilie 2010, procurorii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași s-au sesizat din oficiu cu privire la activitățile ilicite desfășurate de un grup infracțional, care deține, comercializează și folosește ilegal mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, fapte ce aduc atingere siguranței naționale.

Din cercetările efectuate a rezultat faptul că, la data de 22 martie 2007 a fost înființată SC P.O. SRL Iași, care are ca obiect principal de activitate realizarea de software la comandă. Asociați la firmă sunt numiții C.I.D., cu 19 părți sociale, și A.M., cu o parte, acesta din urmă fiind administratorul și cel care se ocupă în fapt de bunul mers al societății. Din anul 2009, SC P.O. SRL Iași dispune de o pagină de web, www.YYYYYYYYYY.ro, unde se află magazinul on-line al firmei, pe care sunt postate produsele comercializate, denumite "echipamente de spionaj". La categoria "telefon spion" sunt oferite spre vânzare produsele X.P., X.G. și X.S. Acestea sunt în fapt programe software ce se instalează pe telefonul mobil al unei persoane care urmează a fi monitorizată, fără știința ei.

Programele au fost achiziționate în toamna anului 2009 și în luna mai 2010, de către inculpatul A.M. de la firma thailandeză "V.C." LTD, producătorul acestora. Inculpatul A.M., împreună cu inculpata T.M. a deținut, comercializat și confecționat în mod ilegal produsul software, cu denumirea comercială "X.", ce reprezintă un mijloc specific de interceptare a convorbirilor telefonice, ambientale și a comunicării prin poșta electronică, e-mail. Cele trei variante de soft au fost oferite spre vânzare astfel: X.P. la prețul de 2.377 RON, X.G. la 1.797 RON și X.S. vândut la 1.297 RON. La achiziționarea X.P. și X.G. era inclus și un telefon mobil, special preparat pentru a se efectua interceptările telefonice și în mediu ambiental.

De obicei, clienții vizualizau produsele pe site-ul www.YYYYYYYYYY.ro, după care le comandau on-line sau contactau telefonic reprezentantul SC P.O. SRL Iași, care în mod obișnuit era inculpata T.M. Aceasta promova și detalia amănuntele privitoare la soft, la modalitățile de plată și remitere a produsului, după care îndruma clientul să ia legătura cu inculpatul A.M., recomandat a fi tehnicianul I.T., ce urma a acorda sprijin tehnic cumpărătorului. În situația în care clientul nu reușea să instaleze programul inculpatul A.M. instala personal aplicația pe telefonul țintă. Fără a putea verifica soft-ul înainte de a-l cumpăra, clientul făcea plata în contul firmei, și mai des, în cel al inculpatului A.M.

sau on-line prin Poșta Română, pe numele inculpatei T.M. Imediat după ce clientul făcea dovada plății, primea de la inculpat pe e-mail un cod de activare, format din zece cifre, iar în ziua următoare, prin coletărie, primea telefonul special confecționat în scopul monitorizării persoanei vizate, denumită "țintă". De asemenea, cumpărătorul mai primea pe adresa de e-mail, manualul detaliat al tehnicii de instalare a soft-ului, precum și numele de utilizator și parola, care-i oferea acces la contul său deschis pe www.XXXXXXX pentru a citi rapoartele, adică înregistrarea timp de 7 zile a tuturor apelurilor efectuate și recepționate de pe telefonul "țintă", s.m.s.-urile, localizarea persoanei monitorizate și e-mail-urile trimise și primite de aceasta.

Numele de utilizator și parola erau create de inculpatul A.M., care era administratorul unei partiții. Prepararea telefonului martor consta în dezactivarea microfonului aparatului și a semnalelor acustice ale tastelor, pentru ca persoana care efectua interceptările convorbirilor și în mediu ambiental, să nu fie deconspirată, ținta să nu știe că este monitorizată. Acest telefon era folosit exclusiv de către client pentru interceptarea convorbirilor telefonice și ascultarea discuțiilor în mediu ambiental ale victimei. Varianta de soft cea mai vândută este X.P., fiind și cea mai performantă dintre cele trei.

Pentru a instala soft-ul, cumpărătorul trebuia să aibă acces pentru circa jumătate de oră la telefonul mobil al persoanei ce urma a fi monitorizată, fără știința și acordul ei, această persoană devenind victimă a încălcării grave a libertății individuale și a dreptului la viața intimă și de familie, consacrate de art. 26 din Constituție și art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale. Se mai precizează faptul că, pentru a putea fi instalat soft-ul, victima trebuia să aibă un anumit model de telefon mobil, pe site-ul www.YYYYYYYYYY.ro fiind disponibilă o listă cu aparatele compatibile. Mai mult, pentru a se instala X.P. victima trebuia să fie abonat al uneia dintre companiile de telefonie mobilă.

Cumpărătorul tasta pe telefonul mobil al victimei codul de activare primit pe e-mail de la inculpatul A.M., apoi activa prin intermediul companiei de telefonie G.P.R.S.-ul (General Packet Radio Service - cel mai des întâlnit sistem de transmitere a datelor în lume, folosit de companiile de telefonie mobilă). Tot persoana care făcea instalarea activa funcția de "conferință" pe telefonul victimei și introducea în memoria aparatului numărul telefonului martor, care prin intermediul soft-ului era ascuns, astfel că victima nu știa că în conversația sa exista și o terță persoană, ce asculta. Clientul seta ca telefonul țintă să nu memoreze s.m.s.-urile primite și dezactiva funcția "apeluri în așteptare". În telefonul țintă clientul memora până la 10 numere, care avertizau telefonul martor în momentul în care victima era apelată sau apela unul din numerele, înregistrate în mediul ambiental.

Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuința inculpatei T.A. au fost găsite și ridicate mai multe bunuri printre care telefonul "martor", marca N.X., iar de la partea vătămată Ș.G. a fost ridicat telefonul "țintă" marca N.Y.. La începutul lunii mai 2010, inculpatul F.V. împreună cu inculpata A.S., din Bacău, au contactat-o pe inculpata T.M. și au solicitat relații despre produsul software X.P., cu intenția de a-l achiziționa și de a-l instala ilicit într-un aparat telefonic N.N. achiziționat de aceștia în scopul de a-l oferi cadou persoanei ce urma a fi țintă și a fi interceptată ilegal. În urma convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul A.M. și inculpatul T.M.

inculpații s-au hotărât să achiziționeze soft-ul, sens în care în data de 05 mai 2010 au virat suma de 1.998 RON în contul SC P.O. SRL Iași, deschis la B.R.D. În aceiași zi, în jurul orei 13,00 inculpații F.V. și A.S. au primit prin e-mail codul de activare al soft-ului. În intervalul 05 - 07 mai 2010, cei doi i-au contactat telefonic, în mod repetat pe inculpații T.M. și A.M., iar acesta din urmă a oferit asistență tehnică în vederea instalării soft-ului în așa fel încât să nu poată fi depistat de către țintă. Întrucât nu au reușit să instaleze soft-ul, în data de 07 mai 2010, în jurul orei 14 inculpata A.S. s-a deplasat în municipiul Iași, la sediul firmei, unde inculpatul A.M. a instalat soft-ul X.P., cu ajutorul căruia inculpatul F.V.

a interceptat-o pe partea vătămată L.L., cu care avea o relație extraconjugală din toamna anului 2009. Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuința inculpatului F.V., cât și la sediul firmei sale au fost găsite și ridicate mai multe bunuri printre care și telefonul "martor" marca N.X. De la partea vătămată L.L. a fost ridicat telefonul "țintă", marca N.N. și cartela SIM aferentă care a fost făcut cadou acesteia de către inculpat cu scopul de a o monitoriza. La data de 20 mai 2010 inculpatul B.N., din București, a achitat în contul SC P.O. SRL Iași, plată efectuată de la B.R.D.

- Sucursala Academiei, suma de 2.377 RON, scopul declarat a acestei tranzacții fiind "achiziție upgrade software". Din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, emise în prezenta cauză de către Curtea de Apel Iași, a rezultat faptul că în ziua de 19 mai 2010 inculpatul B.N. l-a apelat de la postul telefonic XXX pe inculpatul A.M. căruia i-a solicitat detalii despre soft-ul X.P., acesta fiind interesat de achiziționarea unui astfel de produs. În cursul zilei de 20 mai 2010 inculpatul B.N. l-a contactat telefonic de mai multe ori pe inculpatul A.M. și a primit detalii despre instalarea soft-ului. Coletul conținând telefonul "martor" a fost expediat la adresa indicată de inculpatul B.N.

din mun. București, în noaptea de 20/21 mai 2010 B.N., asistat telefonic de inculpatul A.M., a instalat soft-ul achiziționat pe telefonul "țintă", telefon care aparținea soției sale B.E., avea numărul YYY și a interceptat-o pe aceasta. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuința inculpatului B.N. au fost găsite și ridicate mai multe bunuri printre care telefonul "martor" marca N.X. având cartela SIM aferentă iar de la partea vătămată B.E. a fost ridicat telefonul "țintă" prin intermediul căruia acesteia i-au fost interceptate convorbirile telefonice fiind monitorizată de către inculpat. Începând cu data de 25 mai 2010 inculpatul G.E. din București a efectuat purtat mai multe discuții telefonice cu inculpatul T.M.

cât și cu inculpatul A.M. privind achiziționarea soft-ului X.P. cât și cu privire la instalarea acestuia pe telefonul "țintă". Inculpatul G.E. a achitat în ziua de 25 mai 2010 contravaloarea produsului prin sistemul on-line al Poștei Române, pe numele inculpatul T.M., iar în ziua de 26 mai 2010 i-a fost expediat la adresa de domiciliu coletul conținând telefonul "martor", care a ajuns în aceeași zi la destinație. Acesta, ajutat de fiul său G.A., a instalat produsul software destinat exclusiv interceptării convorbirilor telefonice, discuțiilor ambientale, transmisiilor SMS și localizării terminalelor de telefonie mobilă, pe aparatul telefonic "țintă" marca "NN", iar pentru monitorizarea telefonului a primit un aparat telefonic "martor", marca "N.X." preparat de inculpatul A.M.

De asemenea, inculpatul G.E. a obținut de la inculpatul A.M. codul de activare pe site-ul www.XXXXXXX. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuința inculpatului G.E., au fost găsite și ridicate mai multe bunuri printre care și telefonul "martor" model N.X.. Ulterior acesta a predat organelor de anchetă telefonul "țintă" marca NN, pe care a instalat soft-ul X.P.. La data de 20 mai 2010, învinuitul G.A.O., administrator la SC H.T.A.A. SRL Tg. Mureș, i-a contactat atât pe inculpatul A.M., cât și pe inculpata T.M., fiind interesat de achiziționarea unui soft X.P. Învinuitul G.A.O. a solicitat detalii tehnice despre produs, precum și modalitatea de instalare. La data de 21 mai 2010, în contul SC P.O.

SRL Iași, deschis la B.R.D., a fost virată prin ordin de plată de către SC H.T.A.A. SRL de la Banca Transilvania, sucursala Tg. Mureș, suma de 2.378 RON reprezentând contravaloarea soft-ului iar în aceeași zi învinuitul, conform alegerii avute cu inculpatul A.M., a trimis prin curierat rapid telefonul "țintă" marca XYZ, la SC P.O. SRL Iași, pentru ca inculpatul A.M. să instaleze soft-ul pe acesta. Telefonul "țintă", gata preparat, i-a parvenit numitului G.A.O. pe data de 25 mai 2010, iar în data de 26 mai 2010 acesta a efectuat teste pentru a verifica dacă funcționează aparatul cu soft-ul instalat. Din cercetările efectuate a rezultat faptul că aparatul telefonic "țintă", monitorizat de învinuitul G.A.O.

avea numărul de apelare ZZZ, la data de 27 mai 2010 a fost schimbată cartela SIM de către persoana monitorizată, însă acest lucru nu a împiedicat monitorizarea în continuare a țintei. S-a stabilit că persoana monitorizată era partea vătămată B.A., care era angajată la firma condusă de învinuit. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuința cât și sediul firmei aparținând înv. G.A.O., au fost găsite și ridicate mai multe bunuri, iar asupra acestuia a fost găsit telefonul "martor" marca N.X. și cartela SIM aferentă, iar de la partea vătămată B.A. a fost ridicat telefonul "țintă" marca ZZZ.

În cauză a fost administrat următorul probatoriu: declarațiile părților vătămate; procesele-verbale de percheziție domiciliară; procese-verbale privind listing-urile posturilor telefonice aparținând inculpaților; procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire "A."; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice; declarații de martori; procese-verbale de ridicare de bunuri și înscrisuri de la părțile vătămate; declarațiile inculpaților și învinuiților; documente contabile; extrase de cont de la unitățile bancare; comunicări de la Registrul Comerțului; facturi fiscale privind soft-urile valorificate cât și telefoanele "martor" expediate către cumpărători. Prin ordonanțele din 02 iunie 2010 s-a pus în mișcare acțiunea penală privind pe A.M., T.M., T.A., B.N.

și F.V. pentru infracțiunile sus-menționate. S-au emis ordonanțe de reținere și s-a dispus reținerea inculpaților A.M., T.A., B.N. și F.V. pe timp de 24 ore, care a fost pusă în executare începând cu data de 02 iunie 2010, iar la data de 03 iunie 2010 Curtea de Apel Iași a dispus măsura arestării preventive a inculpatului A.M. pe o perioadă de 29 de zile, respectiv 03 iunie 2010 - 01 iulie 2010 inclusiv, iar cu privire la inculpații T.A., B.N. și F.V.

s-a dispus interdicția de a nu părăsi țara pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 03 iunie 20101. De la luarea măsurii preventive a arestării inculpatului au fost efectuate următoarele acte de urmărire penală: au fost solicitate și obținute autorizații de efectuarea unor percheziții în sistemele informatice, ridicate de la inculpați; au fost efectuate percheziții în sistemele informatice ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, din data de 02 iunie 2010; au fost ridicate de bunuri și înscrisuri de la învinuiți și părți vătămate; au fost solicitate date de la operatorii de telefonie mobilă; au fost solicitate și obținute listing-uri ale posturilor telefonice utilizate de inculpat; s-au efectuat cercetări în vederea identificării celorlalte persoane care au achiziționat programe software X.P., valorificate de către inculpat; s-a dispus prin ordonanțe efectuarea unor constatări tehnico-științifice de către specialiști din cadrul Institutului de Tehnologie Avansată București, asupra telefoanelor "martor" și "țintă" ridicate de la inculpați/învinuiți și părți vătămate.

În referatul parchetului s-a arătat că până în prezent urmărirea penală nu a putut fi terminată deoarece în cauză trebuie efectuate următoarele acte de urmărire penală: obținerea de la instituțiile solicitate a răspunsurilor și rezultatului verificărilor și efectuarea de activități în consecință; finalizarea perchezițiilor în sistemele informatice ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare și analizarea datelor rezultate în urma acestor activități; verificarea conturilor inculpaților de pe site-ul www. XXXXXXX precum și analizarea traficului de internet, interceptat în cauză în baza autorizațiilor emise de Curtea de Apel Iași; extinderea urmăririi penale cu privire la celelalte persoane care au achiziționat soft-ul X.P.

de la inculpatul A.M.; audierea persoanelor identificate ca potențiale victime, cărora le-a fost instalat soft-ul X.P., pe aparate telefonice și care au făcut sau fac obiectul unor interceptări telefonice sau în mediul ambiental; prezentarea materialului de urmărire penală; întocmirea rechizitoriului. Analizând materialul probatoriu întocmit în cauză s-a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A.M. este determinantă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Astfel, s-a considerat că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sarcina acestuia reținându-se săvârșirea de infracțiuni care aduc atingere siguranței naționale, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind aplicabile prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. S-a avut în vedere faptul că inculpatul a desfășurat acțiuni care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor astfel cum sunt ocrotite și definite prin Legea nr. 51/1991, la art. 3 lit. f), în art. 26 din Constituție și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Este adevărat că unele persoane care au utilizat soft-ul și-au interceptat soții sau persoanele cu care aveau relații extraconjugale, însă prin aceasta au avut acces la viața intimă și a altor persoane decât cele monitorizate efectiv. Victimele s-au arătat profund deranjate de încălcarea propriei intimități, chiar dacă a fost făcută de un membru al familiei sau un alt apropiat, acestea nu știau faptul că inculpatul A.M.

avea și el acces la datele lor, prin aceea că acesta putea accesa raportările din contul fiecărui client, căruia îi generase ID și parolă. Autorităților le este permis să supravegheze o persoană, să o intercepteze și să asculte conversațiile purtate în mediu ambiental, numai cu autorizație de la un judecător, în condiții limitativ prevăzute de lege, doar în cazul infracțiunilor grave și fără a se putea folosi detaliile legate de viața intimă. Per a contrario, oricărei persoane fizice nu-i poate fi permis să supravegheze pe altele, fără știința lor, chiar dacă este vorba de soț. Faptele și împrejurările expuse intră în domeniul ocrotit de Legea nr. 51/1991 și Legea nr. 161/2003, fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani, respectiv de la 3 la 12 ani.

Conținutul constitutiv al infracțiunilor și mai ales modul de săvârșire a acestora imprimă un grad ridicat de periculozitate, iar lăsarea în libertate a inculpatului A.M. ar genera un sentiment profund de insecuritate și ar duce percepția că autoritățile judiciare sunt incapabile să pună capăt acestui fenomen. Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de fond a constatat că cererea D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Iași privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A.M. pe o durată de 30 zile este întemeiată. Potrivit art. 155 C. proc. pen. care reglementează prelungirea duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat; dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Această prelungire a duratei arestării preventive se poate dispune, potrivit art. 156 C. proc. pen. doar pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Prin Rezoluția din 17 mai 2010 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului A.M., iar prin ordonanța din 02 iunie 2010 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile prev. de art. 19 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen.

rap. la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin Încheierea nr. 1 din 03 iunie 2010 Curtea de Apel Iași a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.M. pe o durată de 29 de zile, începând de la 03 iunie 2010 până la 01 iulie 2010 inclusiv, reținând că sunt întrunite cumulativ în cauză prevederile art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen., 136 alin. (1), art. 1 alin. (2) C. proc. pen. Instanța de fond a reținut că, în cauză, subzistă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul A.M.

a comis infracțiunile pentru care este cercetat, constând în aceea că în cursul lunii noiembrie 2009 și mai 2010 a achiziționat de la firma thailandeză "V.C." LTD produse F.S. sub denumirea credite V., a produs și a pus la dispoziție prin comercializarea către diferite persoane, coduri de acces și alte asemenea date informatice apte a permite accesul parțial sau total la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, înlesnind astfel interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care se efectuează în cadrul unui sistem informatic și facilitând totodată transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic. Faptele pentru care inculpatul A.M.

este cercetat prezintă un pericol social ridicat, fiind prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în cauză există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert și actual, conturat prin prisma gravității faptelor sub aspectul cărora inculpatul este cercetat, a importanței valorilor sociale pretins a fi fost lezate prin activitatea infracțională întreprinsă de inculpat, dar și a urmărilor grave ale acestor fapte. În acest context, împrejurările personale invocate de inculpatul A.M. nu sunt de natură a diminua pericolul pe care acesta îl prezintă pentru societate dacă ar fi lăsat în libertate.

Limitările aduse exercitării drepturilor persoanei au într-adevăr un caracter de excepție, instanța aflându-se în situația de a examina în raport cu această ingerință protejarea unor interese sociale superioare. Examinând interesul social (protejarea ordinii de drept) în raport de interesul personal al inculpatului, constând în libertatea acestuia, instanța a apreciat că din perspectiva gravității faptelor presupus a fi fost săvârșite de inculpat, a modalității și împrejurărilor în care s-au desfășurat acestea, naturii și importanței valorilor sociale pretins a fi fost lezate prin activitatea infracțională întreprinsă, prevalează cel dintâi. În consecință, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză trebuie acordată prioritate prezervării ordinii publice, tulburată și afectată prin activitatea infracțională întreprinsă de inculpat.

Încălcarea ordinii de drept justifică astfel intervenția statului prin luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, aceasta având rolul de a garanta realizarea represiunii faptelor antisociale și de a asigura în același timp ocrotirea intereselor legitime ale membrilor societății. Prin raportare la persoana inculpatului A.M., instanța a apreciat că luarea unei măsuri preventive restrictive doar de drepturi, cum solicită acesta și nu privative de libertate, nu corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. (1) rap. la art. 1 C. proc. pen., fiind inoportună luarea față de inculpatul A.M. a unei măsuri privative mai puțin severe, cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara fiind nefondată, nefiind aplicabil în cauză principiul egalității de tratament invocat de acesta.

În ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.M., instanța de fond a reținut că, în această fază procesuală, nu este în măsură să intervină în vreun fel în clarificarea acesteia, fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală, fiind suficientă verificarea existenței unor "indicii temeinice" de săvârșire a unor fapte prevăzute de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fapt reliefat de mijloacele de probă administrate până în acest moment, respectiv: declarațiile victimelor L.L., Ș.G., B.E., B.A., ale martorilor M.F., A.I., G.A., B.I., procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice, listing-ul telefoanelor deținute de inculpați și ale celor " țintă", procesele-verbale de transcriere a corespondenței prin poșta electronică între inculpați/învinuiți, procesul-verbal al investigatorului acoperit, rulajele conturilor bancare și documentele de plată prin sistemul on-line al Poștei Române, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și la sediile firmelor și dovezile de ridicare de bunuri și înscrisuri, procesele-verbale de percheziționare a sistemelor informatice ridicate la perchezițiile domiciliare.

Față de stadiul urmăririi penale și de importanța procesuală a actelor ce trebuie efectuate în cauză, instanța de fond a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A.M., pe o durată de 30 zile, cu începere de la 02 iulie 2010 până la 31 iulie 2010 inclusiv, fiind întrunite cumulativ în cauză prevederile art. 155, 156, 159, 343, 148 lit. f) și art. 136 alin. (1) și art. 1 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și pe fond respingerea cererii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive și luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi țara, învederând, în esență, că lăsarea sa în stare de libertate nu prezentă pericol concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat. În mod temeinic și legal instanța de fond a admis propunerea formulată de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iași și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A.M., în conformitate cu dispozițiile art. 159 alin. (2), (6), (7) raportat la art. 156 alin. (1) și art. 155 C. proc. pen., având în vedere necesitatea administrării probațiunii și împrejurarea că temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului - prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

- nu s-a modificat. Astfel, fără a reitera argumentele reținute corect de prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că timpul scurs de la luarea acestei măsuri și până în prezent nu justifică, la acest moment, concluzia că nu ar mai fi îndeplinite condițiile menținerii arestării preventive a inculpatului. Cerința instituită de teza I a art. 148 lit. f) C. proc. pen., este indiscutabil îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului fiind mai mare de 4 ani. Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate, Înalta Curte apreciază că acesta subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.

La stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai datele legate de persoana inculpatului, ci și datele referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția (cei care concură la înfăptuirea ei) nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.

Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. În acest sens, Înalta Curte reține că în Hotărârea nr. 1 din 1 iulie 2008, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "Calmanovici împotriva României" și publicată în M. Of.

nr. 283/30.04.2009, se arată: "Curtea observă că, chiar și în absența unei jurisprudențe naționale care să fie, în mod constant, coerentă în materie, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul moral al acestuia". Din actele dosarului rezultă cel puțin indicii temeinice, în accepțiunea art. 143 C. proc. pen., ce formează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr. 51/1991 și Legea nr. 161/2003, aducând atingere siguranței naționale, drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în libertate a inculpatului, nu poate fi disociat de rezonanța socială pe care o generează asemenea fapte, creându-se temerea legitimă că oricine poate fi victima unei agresiuni deosebite îndreptate împotriva vieții sale private. Pe de altă parte, în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, anumite infracțiuni, cum sunt cele reținute în sarcina inculpatului A.M., sunt susceptibile a produce o așa numită tulburare socială, de natură a justifica, un anumit timp, detenția provizorie. Înalta Curte nu neagă dreptul oricărui acuzat de a fi judecat în stare de libertate și nici obligația ce revine judecătorului de a analiza posibilitatea luării unor măsuri alternative, însă apreciază că o măsură neprivativă de libertate nu este oportună la acest moment, ancheta nefiind finalizată.

Totodată, constată că toate temeiurile care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea circumstanțelor personale, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru dispunerea unei măsuri alternative, neprivative de libertate, necesitatea interesului general al societății primând asupra celui personal al inculpatului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva Încheierii nr. 3 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 445/45/2010.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva Încheierii nr. 3 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 445/45/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2010. Procesat de GGC - GV