ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3693/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3693/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Prin încheierea de ședință din 7
octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și
pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 661/45/2010, în
baza disp. art. 160
b
alin. (1) rap. la art. 300
1
C. proc.
pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării
preventive a inculpaților C.L. și A.G.
În baza art. 160
b
alin.
(3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a
inculpaților C.L. (fostă B.), fiica lui I. și P., și A.G., fiul
lui G. și M., măsura urmând a fi reverificată periodic anterior
expirării termenului de 60 de zile.
S-a
reținut că, potrivit alin. (2) și (3) ale art. 300
1
C.
proc. pen., după înregistrarea dosarului, fiind datoare să verifice
din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de
expirarea duratei acestei măsuri, instanța are 2
posibilități: fie să revoce măsura de arest preventiv
și să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului
- atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei
măsuri au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice
privarea de libertate - fie să mențină măsura
arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care
au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de
libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În
speța de față, temeiurile care au stat la baza luării
măsurii de arest preventiv față de inculpații C.L. și
A.G. sunt cele înscrise la art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Evaluând
întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, Curtea constată
că există motive verosimile de a se bănui că
inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală,
ceea ce face să fie îndeplinită condiția prev. de art. 143 C.
proc. pen.
Examinând
toate actele și lucrările dosarului, curtea constată că de
la data la care s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați
și până în prezent nu au apărut elemente noi din care să
rezulte că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii
de arest preventiv au încetat ori s-au modificat, după cum nici nu au
apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că nu se
justifică privarea de libertate a acestora.
Pe
baza aceluiași material probator, se apreciază că lăsarea
în libertate a inculpaților C.L. și A.G. prezintă pericol
concret pentru ordinea publică, pericol care este reliefat de gravitatea
faptelor presupus a fi fost comise de cei doi inculpați, de modalitatea
concretă în care se bănuiește că au acționat.
La
aprecierea gradului de pericol social al faptelor presupus a fi
săvârșite de inculpați și a gradului de pericol public
concret pe care îl reprezintă persoana acestora, trebuie avut în vedere
că faptele reținute în sarcina lor (cu privire la care există
indicii și probe temeinice care pot convinge un observator obiectiv că
inculpații le-au săvârșit) sunt de natură să
prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice, precum și
sentimentul de încredere în buna-credință a celor desemnați
să aplice legea. O reacție blândă față de acest gen de
inculpați ar crea un sentiment de insecuritate publică și ar face
ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă
recrudescența fenomenului de corupție.
Pericolul
social în această speță, este analizat în concret și nu
abstract, prin interpretarea probelor, în conformitate cu normele impuse de
dreptul intern cât și de deciziile C.E.D.O. în materia arestării
preventive și este relevat de următoarele aspecte:
- aspecte
referitoare la fapte, reprezentate prin modalitățile și
împrejurările concrete în care inculpații a hotărât să
acționeze -evidențiate de probele dosarului (înregistrările
și interceptările convorbirilor telefonice precum și
declarațiile martorilor); probe din care se poate presupune rezonabil
că se încearcă sau/și se lasă impresia că se va încerca
mituirea unuia sau unor membri ai unui complet de judecată care aveau de
soluționat un dosar.
- aspecte
(subiective) referitoare la persoana inculpaților.
Inculpata C.L. avea
calitatea de avocat la momentul săvârșirii presupusei fapte și
picolul concret pentru ordinea publică mai rezidă și din
această calitate, deoarece astfel de persoane trebuie să fie un
exemplu pentru societate în ceea ce privește comportamentul lor, având în
vedere că sunt participanți la actul de justiție.
Ei trebuie să fie
exemple de corectitudine pentru ca cetățenii să aibă încredere
în aceste persoane și în instituțiile statului.
În aceeași ordine de
idei, referitor la inculpatul A.G., pericolul concret pentru ordinea
publică este potențat și de calitatea sa de om de afaceri, care
putea lăsa impresia că prin mijloace de corupere ar înfrânge buna
desfășurare a
litigiilor
aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Față de acestea,
văzând și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în
judecată, curtea constată că este îndeplinită și
condiția prev. art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Fiind îndeplinită atât
cerința prev. de art. 143 C. proc. pen. cât și condițiile impuse
de art. 148
lit. f)
C. proc. pen., acestea
fiind temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi
inculpați C.L. și A.G., curtea constată că în cauză se
justifică menținerea măsurii de arest preventiv față
de cei doi inculpați.
Față de acestea,
verificând, prin prisma legalității și temeiniciei măsura
de arest preventiv, Curtea constată că această măsură
a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor procesuale ce
reglementează această instituție de drept procesual penal, ceea ce
face ca măsura să fie legală și temeinică.
Față de toate
considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 160
b
alin. (1)
rap. la art. 300
1
C. proc. pen. va constata legalitatea și
temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.L. și
A.G., urmând ca potrivit art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen. să mențină
această măsură.
II. Împotriva acestei încheieri de
ședință au declarat recurs inculpații C.L. și A.G., criticând-o
ca netemeinică pentru motivele expuse pe larg în practicaua deciziei de
față și solicitând în esență și revocarea
arestării lor preventive.
Examinând actele și
lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de
critică invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt
și de drept, așa cum prevăd disp. art. 385
6
alin. (3)
C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere, pentru considerentele ce se vor
arăta în continuare că recursul declarat de inculpata C.L. se
privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza disp.
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recursul declarat de
inculpatul A.G. se privește ca fondat și urmează a fi admis în
baza disp. art. 385
15
pct. 2 lit. d) teza a II-a C. proc. pen.
Sub aspectul recursului declarat
de inculpata C.L. se are în vedere că în mod legal și temeinic
instanța de fond a Curții de Apel Iași a constatat în baza disp.
art. 160
b
alin. (1) rap. la art. 300
1
C. proc. pen.,
legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive
luată în cauză.
Indubitabil, gravitatea extremă
a infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr.
78/2000, republicată cu referire la art. 257 C. pen., constând în
esență în aceea că la data de 19 februarie 2010, a pretins numitului A.G. suma de 15.000 euro pentru a interveni la judecătorii ce
făceau parte din completul de judecată într-un dosar civil aflat pe
rolul Curții de Apel Iași, în vederea obținerii unei
hotărâri judecătorești favorabile, iar în seara aceleiași
zile a primit la domiciliul său suma de 30.000 lei, reprezentând avans din
totalul de 15.000 euro, impune constatarea că în cauză se mențin
temeiurile de fapt ce au determinat luarea măsurii arestării
preventive.
Concomitent, în cauză se mențin
și temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiași măsuri
relative la cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. (1) lit.
f) C. proc. pen., întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe
că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică.
Condiția pericolului concret
pentru ordinea publică este dedusă din probele și actele
dosarului cauzei din care rezultă că inculpata C.L. în calitatea sa
de avocat a creat convingerea celorlalți inculpați că are la
îndemână mijloace de corupere a unui complet de judecată al secției
comerciale a Curții de Apel Iași de natură să prejudicieze
buna reputație a instituțiilor publice, precum și sentimentul de
încredere în buna credință a celor desemnați să aplice legea.
Urmează ca în baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen. să se dispună obligarea acestei recurente
inculpate la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial a
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului
ales, se va avansa din fondul M.J.
Recursul declarat de inculpatul A.G.
se privește ca fondat, întrucât în tiparul procedural al art. 139 alin.
(1) C. proc. pen., se constată că s-au schimbat temeiurile ce au
determinat luarea măsurii arestării preventive luate față
de acesta în cauză.
Astfel, în planul temeiurilor de
fapt ce au existat la momentul luării arestării preventive se are în
vedere că este creată o discriminare netă și manifestă
a acestuia față de inculpații D.D. coasociatul său la SC G. SA, câștigătoarea licitației publice organizată de Asociația
de dezvoltare intercomunitară Golăești – Ungheni și cu care
recurentul a stabilit cu ocazia unei convorbiri telefonice purtate de acest
inculpat aflat la Londra, de comun acord să dea curs cererii coinculpatei
C.L. de a primi o sumă de bani despre care, ultima a pretins că va fi
înmânată „parțial influenței sale” membrilor completului de
judecată de la Curtea de Apel Iași și, respectiv inculpatul H.N.,
director executiv al aceleiași companii.
Totodată, s-au schimbat și
temeiurile de drept relative la disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au
determinat luarea măsurii preventive în cauză, întrucât acesta a
avut-o atitudine esențial pasivă la cererea avocatei C.L. de
pretindere a sumei de 15.000 euro, pentru a interveni în vederea dării
unei hotărâri judecătorești, favorabile la Curtea de Apel Iași; coinculpata C.L. având o poziție funciară de anihilare a
încrederii în actul de justiție.
Se mai au în vedere și datele
care circumstanțiază persoana recurentului fără antecedente
penale, are trei copii minori, iar unul de 23 ani cu un număr de 8
internări pentru grave tulburări psihice la Spitalul de psihiatrie
Socola Iași - ultima din 3 septembrie 2010 și o poziție
procesuală sinceră.
Față de cele sus-expuse
urmează ca în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., să se dispună
înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de
a nu părăsi țara.
Urmează ca în baza art. 145
1
alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1)
1
C. proc. pen.,
pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul
A.G. va fi obligat să rspecte obligațiile prevăzute de lit. a) -
d) inclusiv stabilite prin disp. art. 145 alin. (1)
1
C. proc. pen.
Urmează ca în baza art. 145
1
alin. (2) rap. la art. 145 alin. (1)
2
C. proc. pen., inculpatul A.G.
va fi obligat să nu se apropie de ceilalți inculpați, în
cauză, de martori, de experți și nu va comunica cu aceste
persoane direct sau indirect.
Urmează ca în baza art. 145
1
alin. (2) rap. la art. 145 alin. (3) teza I C. proc. pen. se va atrage
atenția asupra consecințelor că în caz de încălcare cu rea
credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor această
măsură preventivă va fi înlocuită cu măsura
arestării preventive.
Se va dispune punerea în libertate recurentului
inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 8/U din 23 septembrie
2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție la expirarea
acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.
Urmează ca în baza art. 145
1
alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (2)
1
C. proc. pen.,
prezenta să se comunice autorităților menționate în acest
text de lege în vederea respectării obligațiilor care le revin.
Urmează ca în baza art. 145
1
alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen.,
să se pună în vedere poliției Municipiului Iași
obligațiile stabilite prin acest text de lege.
Urmează ca sumele de bani cu
titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului
inculpatului A.G. să rămână în sarcina statului, iar onorariul parțial
al apărătorului din oficiu până la prezentarea
apărătorului ales în sumă de 50 lei se va suporta din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva
încheierii de ședință din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,
pronunțată în Dosarul nr. 661/45/2010.
Casează în parte încheierea
recurată și rejudecând în fond:
În baza art. 139 alin. (1) C. proc.
pen., înlocuiește măsura arestării preventive cu cea a
obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145
1
alin. (2)
C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1)
1
C. proc. pen., pe durata
măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul A.G.
este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se
prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța
de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se
prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respective
Poliția Municipiului Iași, conform programului de supraveghere
întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu
își schimbe locuința fără încuviințarea organului
judiciar care a dispus măsura;
d) să nu
dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio
categorie de arme.
În baza art. 145
1
alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1)
2
C. proc.
pen., inculpatul A.G. este obligat să respecte și următoarele
obligații:
- să nu se
apropie de ceilalți inculpați
C.L., H.N. și D.D.I., de martorii din
această cauză, de experți și să nu comunice cu aceste
personae direct sau indirect;
În baza art. 145
1
alin. (2)
C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3) teza I
C. proc. pen.,
atrage atenția inculpatului A.G., asupra consecințelor că în caz
de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a
obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi
țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în
condițiile prevăzute de lege.
Dispune punerea
în libertate a inculpatului A.G. de sub puterea mandatul de arestare
preventivă nr. 8/U din 23 septembrie 2010 emis de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 7404/1/2010
la expirarea acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 145
1
alin.
(2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (2)
1
C. proc. pen.,
prezenta se comunică, inculpatului, Poliției Municipiului Iași,
Inspectoratului de Jandarmerie al Județului Iași, Poliției
Comunitare a Municipiului Iași, Serviciului de Pașapoarte al
Municipiului Iași, Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor
care le revin.
În temeiul art. 145
1
alin.
(2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3)
teza a II-a C. proc.
pen., pune în vedere Poliției Municipiului Iași obligația de a
verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor dispuse
față de inculpatul A.G., iar în cazul în care constată
încălcări ale acestora de a sesiza de îndată instanța de
judecată.
Onorariul parțial apărătorului
desemnat din oficiu inculpatului până la prezentarea
apărătorului ales în sumă de 50 lei, se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu
soluționarea recursului declarat de inculpatul A.G., rămân în sarcina
statului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata
C.L. împotriva aceleași încheieri.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei
de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
50 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din
oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din
fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 20 octombrie 2010.