ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.10.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3693/2010

HOTĂRÂRE
20.10.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3693/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 661/45/2010, în

baza disp. art. 160

b

alin. (1) rap. la art. 300

1

pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive a inculpaților C.L. și A.G.

În baza art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a

inculpaților C.L. (fostă B.), fiica lui I. și P., și A.G., fiul

lui G. și M., măsura urmând a fi reverificată periodic anterior

expirării termenului de 60 de zile.

S-a

reținut că, potrivit alin. (2) și (3) ale art. 300

1

C.

proc. pen., după înregistrarea dosarului, fiind datoare să verifice

din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de

expirarea duratei acestei măsuri, instanța are 2

posibilități: fie să revoce măsura de arest preventiv

și să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului

- atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei

măsuri au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate - fie să mențină măsura

arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care

au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de

libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.

În

speța de față, temeiurile care au stat la baza luării

măsurii de arest preventiv față de inculpații C.L. și

A.G. sunt cele înscrise la art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Evaluând

întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, Curtea constată

că există motive verosimile de a se bănui că

inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală,

ceea ce face să fie îndeplinită condiția prev. de art. 143 C.

proc. pen.

Examinând

toate actele și lucrările dosarului, curtea constată că de

la data la care s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați

și până în prezent nu au apărut elemente noi din care să

rezulte că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii

de arest preventiv au încetat ori s-au modificat, după cum nici nu au

apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că nu se

justifică privarea de libertate a acestora.

Pe

baza aceluiași material probator, se apreciază că lăsarea

în libertate a inculpaților C.L. și A.G. prezintă pericol

concret pentru ordinea publică, pericol care este reliefat de gravitatea

faptelor presupus a fi fost comise de cei doi inculpați, de modalitatea

concretă în care se bănuiește că au acționat.

La

aprecierea gradului de pericol social al faptelor presupus a fi

săvârșite de inculpați și a gradului de pericol public

concret pe care îl reprezintă persoana acestora, trebuie avut în vedere

că faptele reținute în sarcina lor (cu privire la care există

indicii și probe temeinice care pot convinge un observator obiectiv că

inculpații le-au săvârșit) sunt de natură să

prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice, precum și

sentimentul de încredere în buna-credință a celor desemnați

să aplice legea. O reacție blândă față de acest gen de

inculpați ar crea un sentiment de insecuritate publică și ar face

ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă

recrudescența fenomenului de corupție.

Pericolul

social în această speță, este analizat în concret și nu

abstract, prin interpretarea probelor, în conformitate cu normele impuse de

dreptul intern cât și de deciziile C.E.D.O. în materia arestării

preventive și este relevat de următoarele aspecte:

- aspecte

referitoare la fapte, reprezentate prin modalitățile și

împrejurările concrete în care inculpații a hotărât să

acționeze -evidențiate de probele dosarului (înregistrările

și interceptările convorbirilor telefonice precum și

declarațiile martorilor); probe din care se poate presupune rezonabil

că se încearcă sau/și se lasă impresia că se va încerca

mituirea unuia sau unor membri ai unui complet de judecată care aveau de

soluționat un dosar.

- aspecte

(subiective) referitoare la persoana inculpaților.

Inculpata C.L. avea

calitatea de avocat la momentul săvârșirii presupusei fapte și

picolul concret pentru ordinea publică mai rezidă și din

această calitate, deoarece astfel de persoane trebuie să fie un

exemplu pentru societate în ceea ce privește comportamentul lor, având în

vedere că sunt participanți la actul de justiție.

Ei trebuie să fie

exemple de corectitudine pentru ca cetățenii să aibă încredere

în aceste persoane și în instituțiile statului.

În aceeași ordine de

idei, referitor la inculpatul A.G., pericolul concret pentru ordinea

publică este potențat și de calitatea sa de om de afaceri, care

putea lăsa impresia că prin mijloace de corupere ar înfrânge buna

desfășurare a

litigiilor

aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Față de acestea,

văzând și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în

judecată, curtea constată că este îndeplinită și

condiția prev. art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Fiind îndeplinită atât

cerința prev. de art. 143 C. proc. pen. cât și condițiile impuse

de art. 148

lit. f)

fiind temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi

inculpați C.L. și A.G., curtea constată că în cauză se

justifică menținerea măsurii de arest preventiv față

de cei doi inculpați.

Față de acestea,

verificând, prin prisma legalității și temeiniciei măsura

de arest preventiv, Curtea constată că această măsură

a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor procesuale ce

reglementează această instituție de drept procesual penal, ceea ce

face ca măsura să fie legală și temeinică.

Față de toate

considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 160

b

alin. (1)

rap. la art. 300

1

temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.L. și

A.G., urmând ca potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. să mențină

această măsură.

ședință au declarat recurs inculpații C.L. și A.G., criticând-o

ca netemeinică pentru motivele expuse pe larg în practicaua deciziei de

față și solicitând în esență și revocarea

arestării lor preventive.

Examinând actele și

lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de

critică invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt

și de drept, așa cum prevăd disp. art. 385

6

alin. (3)

arăta în continuare că recursul declarat de inculpata C.L. se

privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza disp.

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recursul declarat de

inculpatul A.G. se privește ca fondat și urmează a fi admis în

baza disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) teza a II-a C. proc. pen.

de inculpata C.L. se are în vedere că în mod legal și temeinic

instanța de fond a Curții de Apel Iași a constatat în baza disp.

art. 160

b

alin. (1) rap. la art. 300

1

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

luată în cauză.

Indubitabil, gravitatea extremă

a infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr.

78/2000, republicată cu referire la art. 257 C. pen., constând în

esență în aceea că la data de 19 februarie 2010, a pretins numitului A.G. suma de 15.000 euro pentru a interveni la judecătorii ce

făceau parte din completul de judecată într-un dosar civil aflat pe

rolul Curții de Apel Iași, în vederea obținerii unei

hotărâri judecătorești favorabile, iar în seara aceleiași

zile a primit la domiciliul său suma de 30.000 lei, reprezentând avans din

totalul de 15.000 euro, impune constatarea că în cauză se mențin

temeiurile de fapt ce au determinat luarea măsurii arestării

preventive.

Concomitent, în cauză se mențin

și temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiași măsuri

relative la cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen., întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe

că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Condiția pericolului concret

pentru ordinea publică este dedusă din probele și actele

dosarului cauzei din care rezultă că inculpata C.L. în calitatea sa

de avocat a creat convingerea celorlalți inculpați că are la

îndemână mijloace de corupere a unui complet de judecată al secției

comerciale a Curții de Apel Iași de natură să prejudicieze

buna reputație a instituțiilor publice, precum și sentimentul de

încredere în buna credință a celor desemnați să aplice legea.

Urmează ca în baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. să se dispună obligarea acestei recurente

inculpate la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial a

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul M.J.

se privește ca fondat, întrucât în tiparul procedural al art. 139 alin.

(1) C. proc. pen., se constată că s-au schimbat temeiurile ce au

determinat luarea măsurii arestării preventive luate față

de acesta în cauză.

Astfel, în planul temeiurilor de

fapt ce au existat la momentul luării arestării preventive se are în

vedere că este creată o discriminare netă și manifestă

a acestuia față de inculpații D.D. coasociatul său la SC G. SA, câștigătoarea licitației publice organizată de Asociația

de dezvoltare intercomunitară Golăești – Ungheni și cu care

recurentul a stabilit cu ocazia unei convorbiri telefonice purtate de acest

inculpat aflat la Londra, de comun acord să dea curs cererii coinculpatei

C.L. de a primi o sumă de bani despre care, ultima a pretins că va fi

înmânată „parțial influenței sale” membrilor completului de

judecată de la Curtea de Apel Iași și, respectiv inculpatul H.N.,

director executiv al aceleiași companii.

Totodată, s-au schimbat și

temeiurile de drept relative la disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au

determinat luarea măsurii preventive în cauză, întrucât acesta a

avut-o atitudine esențial pasivă la cererea avocatei C.L. de

pretindere a sumei de 15.000 euro, pentru a interveni în vederea dării

unei hotărâri judecătorești, favorabile la Curtea de Apel Iași; coinculpata C.L. având o poziție funciară de anihilare a

încrederii în actul de justiție.

Se mai au în vedere și datele

care circumstanțiază persoana recurentului fără antecedente

penale, are trei copii minori, iar unul de 23 ani cu un număr de 8

internări pentru grave tulburări psihice la Spitalul de psihiatrie

Socola Iași - ultima din 3 septembrie 2010 și o poziție

procesuală sinceră.

Față de cele sus-expuse

urmează ca în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., să se dispună

înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de

a nu părăsi țara.

Urmează ca în baza art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1)

1

pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul

A.G. va fi obligat să rspecte obligațiile prevăzute de lit. a) -

d) inclusiv stabilite prin disp. art. 145 alin. (1)

1

Urmează ca în baza art. 145

1

alin. (2) rap. la art. 145 alin. (1)

2

va fi obligat să nu se apropie de ceilalți inculpați, în

cauză, de martori, de experți și nu va comunica cu aceste

persoane direct sau indirect.

Urmează ca în baza art. 145

1

alin. (2) rap. la art. 145 alin. (3) teza I C. proc. pen. se va atrage

atenția asupra consecințelor că în caz de încălcare cu rea

credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor această

măsură preventivă va fi înlocuită cu măsura

arestării preventive.

Se va dispune punerea în libertate recurentului

inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 8/U din 23 septembrie

2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție la expirarea

acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.

Urmează ca în baza art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (2)

1

prezenta să se comunice autorităților menționate în acest

text de lege în vederea respectării obligațiilor care le revin.

Urmează ca în baza art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen.,

să se pună în vedere poliției Municipiului Iași

obligațiile stabilite prin acest text de lege.

Urmează ca sumele de bani cu

titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului

inculpatului A.G. să rămână în sarcina statului, iar onorariul parțial

al apărătorului din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales în sumă de 50 lei se va suporta din fondul M.J.

Cu majoritate de voturi:

Admite recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva

încheierii de ședință din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 661/45/2010.

Casează în parte încheierea

recurată și rejudecând în fond:

În baza art. 139 alin. (1) C. proc.

pen., înlocuiește măsura arestării preventive cu cea a

obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 145

1

alin. (2)

1

măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul A.G.

este obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se

prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța

de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se

prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respective

Poliția Municipiului Iași, conform programului de supraveghere

întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu

își schimbe locuința fără încuviințarea organului

judiciar care a dispus măsura;

d) să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio

categorie de arme.

În baza art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1)

2

pen., inculpatul A.G. este obligat să respecte și următoarele

obligații:

- să nu se

apropie de ceilalți inculpați

C.L., H.N. și D.D.I., de martorii din

această cauză, de experți și să nu comunice cu aceste

personae direct sau indirect;

În baza art. 145

1

alin. (2)

atrage atenția inculpatului A.G., asupra consecințelor că în caz

de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a

obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi

țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în

condițiile prevăzute de lege.

Dispune punerea

în libertate a inculpatului A.G. de sub puterea mandatul de arestare

preventivă nr. 8/U din 23 septembrie 2010 emis de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 7404/1/2010

la expirarea acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 145

1

alin.

(2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (2)

1

prezenta se comunică, inculpatului, Poliției Municipiului Iași,

Inspectoratului de Jandarmerie al Județului Iași, Poliției

Comunitare a Municipiului Iași, Serviciului de Pașapoarte al

Municipiului Iași, Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor

care le revin.

În temeiul art. 145

1

alin.

(2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3)

teza a II-a C. proc.

pen., pune în vedere Poliției Municipiului Iași obligația de a

verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor dispuse

față de inculpatul A.G., iar în cazul în care constată

încălcări ale acestora de a sesiza de îndată instanța de

judecată.

Onorariul parțial apărătorului

desemnat din oficiu inculpatului până la prezentarea

apărătorului ales în sumă de 50 lei, se va suporta din fondul M.J.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de inculpatul A.G., rămân în sarcina

statului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

C.L. împotriva aceleași încheieri.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei

de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 octombrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3696/2010
ri în termen legal a declarat recurs inculpata A.V.C. La termenul de astăzi 20 octombrie 2010, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preve
ÎCCJ 2010-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1875/2010
Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală a dispus, ca instanță de recurs, următoarele: În baza disp. art. 160 b alin. (1) C. pro
ÎCCJ 2010-08-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2953/2010
ță a decis menținerea sa în stare de arest preventiv, având în vedere stadiul avansat a procedurii judiciare, circumstanțele personale și durata în timp a măsurii preventive. La termenul de dezbateri din 25 august 2010, inculpații C.M.S. și
ÎCCJ 2010-03-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1533/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 02173/89/09, pe rol fiind judecarea
ÎCCJ 2010-01-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2010
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menți
Sursă