ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3693/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin încheierea de ședință din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 661/45/2010, în baza disp. art. 160 b alin. (1) rap. la art. 300 1 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.L. și A.G. În baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților C.L. (fostă B.), fiica lui I. și P., și A.G., fiul lui G. și M., măsura urmând a fi reverificată periodic anterior expirării termenului de 60 de zile. S-a reținut că, potrivit alin. (2) și (3) ale art. 300 1 C. proc.

pen., după înregistrarea dosarului, fiind datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei acestei măsuri, instanța are 2 posibilități: fie să revoce măsura de arest preventiv și să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate - fie să mențină măsura arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate. În speța de față, temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv față de inculpații C.L.

și A.G. sunt cele înscrise la art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Evaluând întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, Curtea constată că există motive verosimile de a se bănui că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită condiția prev. de art. 143 C. proc. pen. Examinând toate actele și lucrările dosarului, curtea constată că de la data la care s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați și până în prezent nu au apărut elemente noi din care să rezulte că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii de arest preventiv au încetat ori s-au modificat, după cum nici nu au apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că nu se justifică privarea de libertate a acestora.

Pe baza aceluiași material probator, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților C.L. și A.G. prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care este reliefat de gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de cei doi inculpați, de modalitatea concretă în care se bănuiește că au acționat. La aprecierea gradului de pericol social al faptelor presupus a fi săvârșite de inculpați și a gradului de pericol public concret pe care îl reprezintă persoana acestora, trebuie avut în vedere că faptele reținute în sarcina lor (cu privire la care există indicii și probe temeinice care pot convinge un observator obiectiv că inculpații le-au săvârșit) sunt de natură să prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice, precum și sentimentul de încredere în buna-credință a celor desemnați să aplice legea.

O reacție blândă față de acest gen de inculpați ar crea un sentiment de insecuritate publică și ar face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă recrudescența fenomenului de corupție. Pericolul social în această speță, este analizat în concret și nu abstract, prin interpretarea probelor, în conformitate cu normele impuse de dreptul intern cât și de deciziile C.E.D.O. în materia arestării preventive și este relevat de următoarele aspecte: - aspecte referitoare la fapte, reprezentate prin modalitățile și împrejurările concrete în care inculpații a hotărât să acționeze -evidențiate de probele dosarului (înregistrările și interceptările convorbirilor telefonice precum și declarațiile martorilor); probe din care se poate presupune rezonabil că se încearcă sau/și se lasă impresia că se va încerca mituirea unuia sau unor membri ai unui complet de judecată care aveau de soluționat un dosar.

- aspecte (subiective) referitoare la persoana inculpaților. Inculpata C.L. avea calitatea de avocat la momentul săvârșirii presupusei fapte și picolul concret pentru ordinea publică mai rezidă și din această calitate, deoarece astfel de persoane trebuie să fie un exemplu pentru societate în ceea ce privește comportamentul lor, având în vedere că sunt participanți la actul de justiție. Ei trebuie să fie exemple de corectitudine pentru ca cetățenii să aibă încredere în aceste persoane și în instituțiile statului. În aceeași ordine de idei, referitor la inculpatul A.G., pericolul concret pentru ordinea publică este potențat și de calitatea sa de om de afaceri, care putea lăsa impresia că prin mijloace de corupere ar înfrânge buna desfășurare a litigiilor aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Față de acestea, văzând și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, curtea constată că este îndeplinită și condiția prev. art. 148 lit. f) C. proc. pen. Fiind îndeplinită atât cerința prev. de art. 143 C. proc. pen. cât și condițiile impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., acestea fiind temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați C.L. și A.G., curtea constată că în cauză se justifică menținerea măsurii de arest preventiv față de cei doi inculpați. Față de acestea, verificând, prin prisma legalității și temeiniciei măsura de arest preventiv, Curtea constată că această măsură a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor procesuale ce reglementează această instituție de drept procesual penal, ceea ce face ca măsura să fie legală și temeinică.

Față de toate considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 160 b alin. (1) rap. la art. 300 1 C. proc. pen. va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.L. și A.G., urmând ca potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. să mențină această măsură. II. Împotriva acestei încheieri de ședință au declarat recurs inculpații C.L. și A.G., criticând-o ca netemeinică pentru motivele expuse pe larg în practicaua deciziei de față și solicitând în esență și revocarea arestării lor preventive. Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp.

art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare că recursul declarat de inculpata C.L. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recursul declarat de inculpatul A.G. se privește ca fondat și urmează a fi admis în baza disp. art. 385 15 pct. 2 lit. d) teza a II-a C. proc. pen. 1. Sub aspectul recursului declarat de inculpata C.L. se are în vedere că în mod legal și temeinic instanța de fond a Curții de Apel Iași a constatat în baza disp. art. 160 b alin. (1) rap. la art. 300 1 C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată în cauză.

Indubitabil, gravitatea extremă a infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată cu referire la art. 257 C. pen., constând în esență în aceea că la data de 19 februarie 2010, a pretins numitului A.G. suma de 15.000 euro pentru a interveni la judecătorii ce făceau parte din completul de judecată într-un dosar civil aflat pe rolul Curții de Apel Iași, în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile, iar în seara aceleiași zile a primit la domiciliul său suma de 30.000 lei, reprezentând avans din totalul de 15.000 euro, impune constatarea că în cauză se mențin temeiurile de fapt ce au determinat luarea măsurii arestării preventive. Concomitent, în cauză se mențin și temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiași măsuri relative la cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Condiția pericolului concret pentru ordinea publică este dedusă din probele și actele dosarului cauzei din care rezultă că inculpata C.L. în calitatea sa de avocat a creat convingerea celorlalți inculpați că are la îndemână mijloace de corupere a unui complet de judecată al secției comerciale a Curții de Apel Iași de natură să prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice, precum și sentimentul de încredere în buna credință a celor desemnați să aplice legea. Urmează ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. să se dispună obligarea acestei recurente inculpate la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial a apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J. 2. Recursul declarat de inculpatul A.G. se privește ca fondat, întrucât în tiparul procedural al art. 139 alin. (1) C. proc. pen., se constată că s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive luate față de acesta în cauză. Astfel, în planul temeiurilor de fapt ce au existat la momentul luării arestării preventive se are în vedere că este creată o discriminare netă și manifestă a acestuia față de inculpații D.D.

coasociatul său la SC G. SA, câștigătoarea licitației publice organizată de Asociația de dezvoltare intercomunitară Golăești – Ungheni și cu care recurentul a stabilit cu ocazia unei convorbiri telefonice purtate de acest inculpat aflat la Londra, de comun acord să dea curs cererii coinculpatei C.L. de a primi o sumă de bani despre care, ultima a pretins că va fi înmânată „parțial influenței sale” membrilor completului de judecată de la Curtea de Apel Iași și, respectiv inculpatul H.N., director executiv al aceleiași companii. Totodată, s-au schimbat și temeiurile de drept relative la disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au determinat luarea măsurii preventive în cauză, întrucât acesta a avut-o atitudine esențial pasivă la cererea avocatei C.L.

de pretindere a sumei de 15.000 euro, pentru a interveni în vederea dării unei hotărâri judecătorești, favorabile la Curtea de Apel Iași; coinculpata C.L. având o poziție funciară de anihilare a încrederii în actul de justiție. Se mai au în vedere și datele care circumstanțiază persoana recurentului fără antecedente penale, are trei copii minori, iar unul de 23 ani cu un număr de 8 internări pentru grave tulburări psihice la Spitalul de psihiatrie Socola Iași - ultima din 3 septembrie 2010 și o poziție procesuală sinceră. Față de cele sus-expuse urmează ca în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.

Urmează ca în baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1) 1 C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul A.G. va fi obligat să rspecte obligațiile prevăzute de lit. a) - d) inclusiv stabilite prin disp. art. 145 alin. (1) 1 C. proc. pen. Urmează ca în baza art. 145 1 alin. (2) rap. la art. 145 alin. (1) 2 C. proc. pen., inculpatul A.G. va fi obligat să nu se apropie de ceilalți inculpați, în cauză, de martori, de experți și nu va comunica cu aceste persoane direct sau indirect. Urmează ca în baza art. 145 1 alin. (2) rap. la art. 145 alin. (3) teza I C. proc. pen. se va atrage atenția asupra consecințelor că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor această măsură preventivă va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Se va dispune punerea în libertate recurentului inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 8/U din 23 septembrie 2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție la expirarea acestuia dacă nu este arestat în altă cauză. Urmează ca în baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (2) 1 C. proc. pen., prezenta să se comunice autorităților menționate în acest text de lege în vederea respectării obligațiilor care le revin. Urmează ca în baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., să se pună în vedere poliției Municipiului Iași obligațiile stabilite prin acest text de lege. Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului A.G.

să rămână în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 50 lei se va suporta din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Admite recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva încheierii de ședință din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 661/45/2010. Casează în parte încheierea recurată și rejudecând în fond: În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuiește măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara. În baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1) 1 C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul A.G.

este obligat să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respective Poliția Municipiului Iași, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. În baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1) 2 C. proc. pen., inculpatul A.G. este obligat să respecte și următoarele obligații: - să nu se apropie de ceilalți inculpați C.L., H.N.

și D.D.I., de martorii din această cauză, de experți și să nu comunice cu aceste personae direct sau indirect; În baza art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3) teza I C. proc. pen., atrage atenția inculpatului A.G., asupra consecințelor că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege. Dispune punerea în libertate a inculpatului A.G. de sub puterea mandatul de arestare preventivă nr. 8/U din 23 septembrie 2010 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 7404/1/2010 la expirarea acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (2) 1 C. proc. pen., prezenta se comunică, inculpatului, Poliției Municipiului Iași, Inspectoratului de Jandarmerie al Județului Iași, Poliției Comunitare a Municipiului Iași, Serviciului de Pașapoarte al Municipiului Iași, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin. În temeiul art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., pune în vedere Poliției Municipiului Iași obligația de a verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor dispuse față de inculpatul A.G., iar în cazul în care constată încălcări ale acestora de a sesiza de îndată instanța de judecată.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu inculpatului până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 50 lei, se va suporta din fondul M.J. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul A.G., rămân în sarcina statului. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.L. împotriva aceleași încheieri. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2010.