ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3799/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 6/A din 22 ianuarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.V.A. împotriva Sentinței penale nr. 197 din 11 mai 2009 a Tribunalului Cluj motivat de aspectul că prima instanță ar fi stabilit o stare de fapt corectă din care a rezultat atât întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care a fost dedus judecății cât și vinovăția acestuia, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, ținând seama de criteriile generale ale art. 72 C. pen. În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluțiile adoptate pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât: - nu s-ar fi analizat punctual fiecare din apărările acestuia de către instanța de prim control judiciar, caz de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen.; - greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. în cea prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., caz de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurilor de care ce se iau în considerare din oficiu - conform disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele vor fi expuse în cele ce urmează: Inculpatul C.V.A. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță și apel pentru infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că în cursul lunilor august - septembrie 2007 ar fi pretins și primit efectiv de la partea civilă G.S.

sumele de 1300 euro și 280 RON pentru obținerea de către acesta a permisului de conducere auto, în virtutea pretinsei influențe pe care inculpatul o avea asupra unor persoane din cadrul Poliției Cluj-Napoca. Astfel, martora G.R. susține că inculpatul s-a oferit să ajute partea civilă să obțină permis de conducere auto, afirmând că „are cunoștințe la Poliția din Cluj” pretinzând suma de 1500 euro aspect confirmat de partea civilă. Martorul L.R.M. care îl împrumutase pe inculpat cu suma de 200 RON, confirmă că acesta i-a arătat un permis de conducere auto, spunându-i că are oameni la poliție și că poate rezolvă obținerea de permise, însoțindu-l pe martorul C.S.S. în localitatea în care a înmânat permisul auto contrafăcut părții civile.

Și cu ocazia confruntărilor, martorii G.R., L.R.M. și partea civilă își susțin afirmațiile, martora arătând în plus că inculpatul chiar i-a spus atunci și „(...) numele polițistului pe care îl cunoaște, dar nu îl reține”. Deși inculpatul a adoptat încă de la începutul urmăririi penale o atitudine de nerecunoaștere a faptei, și în fața instanței de fond martorii și părțile civile și-au menținut depozițiile în sensul că inculpatul a afirmat că are pile la poliție și poate obține permise de conducere auto. Tot timpul inculpatul a încercat acreditarea ideii că cel care a falsificat permisul auto remis părți civile ar fi fost martorul L.R.M., deși chiar pe calculatorul său a fost găsită copia acestuia.

Corect au reținut instanțele că atât doctrina cât și jurisprudența au statuat că nu interesează în cazul infracțiunii de trafic de influență, dacă inculpatul a precizat sau nu numele persoanei asupra căruia are influență, fiind suficient să-l fi determinat doar prin calitatea sa, iar pentru persoana interesată pretinsa influență să fi fost motivul determinant al tranzacției. În raport și cu antecedente penale ale inculpatului și cu aspectul că inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 3 ani aplicată prin Sentința penală nr. 403 din 6 martie 2006 a Judecătoriei Alba Iulia, corect s-au aplicat criteriile de individualizare a pedepsei și s-a contopit restul neexecutat de 356 zile cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.

Cum instanța de apel a analizat în detaliu criticile, în urma aprecierii probelor ajungând la concluzia subzistenței încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 257 C. pen., reiese că soluțiile sunt legale și temeinice. Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 octombrie 2010. Procesat de GGC - NN