ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3799/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 6/A din 22 ianuarie

2010 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul C.V.A. împotriva Sentinței penale nr. 197 din 11

mai 2009 a Tribunalului Cluj motivat de aspectul că prima instanță ar fi stabilit

o stare de fapt corectă din care a rezultat atât întrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunii pentru care a fost dedus judecății cât și

vinovăția acestuia, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, ținând

seama de criteriile generale ale art. 72 C. pen.

În termen legal

inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluțiile

adoptate pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât:

- nu s-ar fi analizat

punctual fiecare din apărările acestuia de către instanța de prim control

judiciar, caz de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C.

proc. pen.;

- greșit s-a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 257

C. pen. în cea prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., caz de casare prev. de art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Examinând criticile

în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul

cazurilor de care ce se iau în considerare din oficiu - conform disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. -  Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele

vor fi expuse în cele ce urmează:

Inculpatul C.V.A. a

fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță și apel pentru

infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.,

constând în aceea că în cursul lunilor august - septembrie 2007 ar fi pretins

și primit efectiv de la partea civilă G.S. sumele de 1300 euro și 280 RON

pentru obținerea de către acesta a permisului de conducere auto, în virtutea

pretinsei influențe pe care inculpatul o avea asupra unor persoane din cadrul

Poliției Cluj-Napoca.

Astfel, martora G.R.

susține că inculpatul s-a oferit să ajute partea civilă să obțină permis de

conducere auto, afirmând că „are cunoștințe la Poliția din Cluj” pretinzând

suma de 1500 euro aspect confirmat de partea civilă.

Martorul L.R.M. care

îl împrumutase pe inculpat cu suma de 200 RON, confirmă că acesta i-a arătat un

permis de conducere auto, spunându-i că are oameni la poliție și că poate

rezolvă obținerea de permise, însoțindu-l pe martorul C.S.S. în localitatea în

care a înmânat permisul auto contrafăcut părții civile.

Și cu ocazia

confruntărilor, martorii G.R., L.R.M. și partea civilă își susțin afirmațiile,

martora arătând în plus că inculpatul chiar i-a spus atunci și  „(...) numele

polițistului pe care îl cunoaște, dar nu îl reține”.

Deși inculpatul a

adoptat încă de la începutul urmăririi penale o atitudine de nerecunoaștere a

faptei, și în fața instanței de fond martorii și părțile civile și-au menținut

depozițiile în sensul că inculpatul a afirmat că are pile la poliție și poate

obține permise de conducere auto.

Tot timpul inculpatul

a încercat acreditarea ideii că cel care a falsificat permisul auto remis părți

civile ar fi fost martorul L.R.M., deși chiar pe calculatorul său a fost găsită

copia acestuia.

Corect au reținut

instanțele că atât doctrina cât și jurisprudența au statuat că nu interesează

în cazul infracțiunii de trafic de influență, dacă inculpatul a precizat sau nu

numele persoanei asupra căruia are influență, fiind suficient să-l fi

determinat doar prin calitatea sa, iar pentru persoana interesată pretinsa

influență să fi fost motivul determinant al tranzacției.

În raport și cu

antecedente penale ale inculpatului și cu aspectul că inculpatul a fost liberat

condiționat din executarea pedepsei de 3 ani aplicată prin Sentința penală nr.

403 din 6 martie 2006 a Judecătoriei Alba Iulia, corect s-au aplicat criteriile

de individualizare a pedepsei și s-a contopit restul neexecutat de 356 zile cu

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.

Cum instanța de apel

a analizat în detaliu criticile, în urma aprecierii probelor ajungând la

concluzia subzistenței încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 257 C.

pen., reiese că soluțiile sunt legale și temeinice.

Ca atare, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca

nefondat.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.A. împotriva Deciziei penale nr.

6/A din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN