ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2010

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87 din 15 martie

2010 a Tribunalului Argeș, secția penală, inculpatul F.C.L. a fost condamnat

la:

- 2 ani închisoare și

2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 din aceiași lege și a art. 41 alin. (2) C. pen.

-10 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 din aceeași lege.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele stabilite au fost contopite și s-a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani

interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatul și a fost dedusă prevenția la zi.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art 118 lit. f) C. pen., s-a dispus

confiscarea cantității de 139,56 grame rezină de canabis.

În baza art 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpatul F.C.L. a sumei de 600 RON.

În baza art. 192 C.

pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Prin aceeași sentință

a mai fost condamnat și inculpatul U.R.G. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani

închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen., cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a

art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, de, art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceiași lege.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că:

Urmare denunțului

formulat de inculpatul R.D.G., cu privire la faptul că numiții F.C.L. și U.R.G.

se ocupă de consumul și traficul ilicit de droguri pe raza orașului Mioveni,

pentru descoperirea acestor fapte și identificarea persoanelor implicate, a

fost autorizată folosirea unui investigator sub acoperire și a unui colaborator

împuternicit să procure droguri, dispunându-se, totodată, autorizarea,

investigarea și localizarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate de

aceștia prin telefon, stabilindu-se cele ce urmează:

- la 28 septembrie

2009, inculpatul F.C.L. a oferit colaboratorului autorizat, spre vânzare,

cantitatea de 13,60 grame rezină de canabis pentru suma de 600 RON, iar la 11

octombrie 2009, același inculpat i-a oferit spre vânzare inculpatului U.R.G. și

colaboratorului autorizat o bucată de rezină, urmând ca banii să fie plătiți

ulterior;

- la 13 octombrie

2009, inculpatul U.R.G. a fost prins în flagrant, având asupra sa cantitatea de

16,86 grame rezină de canabis, declarând, cu această ocazie, pentru a beneficia

de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, că avea aceste droguri de la

inculpatul F.C.L. și de la numitul P.D.G.

- la 20 octombrie

2009, inculpatul F.C.L. a fost prins în flagrant, în timp ce vindea 13,73 grame

rezină de canabis pentru suma de 350 RON, iar în autoturismul său au mai fost

găsite 16,66 grame din aceeași substanță; ulterior, într-o ascunzătoare, s-au

mai găsit 58,75 grame rezină de canabis, ce aparținea tot inculpatului F.C.L.

În raport cu această

situație de fapt, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al

pedepsei poate fi atins, în cazul inculpatului F.C.L., prin aplicarea unei

pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege și cu executare în

condiții de penitenciar, iar în cazul inculpatului U.R.G., prin suspendarea

condiționată a executării.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel F.C.L., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

susținând că față de recunoașterea faptelor comise și de conduita pe care a

avut-o pe timpul procesului penal, se impunea ca executarea pedepsei să fie

suspendată condiționat, potrivit art. 81 C. pen., iar în subsidiar, a solicitat

aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 42/A din 15 aprilie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

apelul inculpatului F.C.L. a fost admis, dar pentru un alt motiv decât cel

formulat de inculpat, desființându-se în parte sentința atacată a fost

înlăturată interzicerea dreptului de a alege, prevăzută de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie și ca pedeapsă complementară.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate, precum și starea de arest a

inculpatului, deducându-se, totodată, prevenția la zi.

Pentru a dispune

astfel, Curtea a apreciat că dispozițiile art. 71 C. pen., referitoare la

pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., nu se va face în mod automat, prin

efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile

stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. (hotărârile Curții Europene a

Drepturilor Omului: cauza Sabău și Pârcălab contra României, cauza Mazăre

contra României, etc.).

Cu privire la

individualizarea pedepselor, sub aspectul atât al cuantumului acestora cât și a

modalității de executare a pedepsei rezultante, s-a apreciat că instanța de

fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de lege, faptul că

inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor, dar și pericolul social concret al faptelor; în raport de

pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat și de consecințele

acestora, s-a apreciat că instanța de fond a respectat principiul

proporționalității între faptă și pedeapsă, și că cererea de schimbarea a

modalității de executare a pedepsei este neîntemeiată.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.C.L., care a

solicitat, ca și în apel, reducerea pedepselor stabilite și schimbarea

modalității de executare a pedepsei rezultante în condițiile art. 86

1

C. pen. Recursul nu este fondat.

Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele și

lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și

cea de apel au făcut o corectă aplicare la speță a criteriilor de individualizare

a sancțiunii penale, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social

concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și datelor ce

caracterizează persoana acestuia - necunoscut cu antecedente penale, cu o

conduită procesuală pozitivă.

În raport cu cele ce

precedă, Înalta Curte apreciază că nu se justifică nici reducerea pedepselor

stabilite și nici aplicarea în privința pedepsei rezultante - a dispozițiilor

art. 86

1

C. pen., finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. putând fi

realizată, după cum judicios au apreciat instanța de fond și cea de apel, numai

prin executarea efectivă, într-un loc de deținere, a sancțiunii penale.

Pentru considerentele

ce precedă și având în vedere faptul că, examinându-se cauza și potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat incidența vreunui alt

caz de casare, din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi

de natură să ducă la casarea deciziei atacate, urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C.L. împotriva Deciziei penale nr.

42/A din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 21 octombrie 2009, la

4 iunie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 iunie 2010.