ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 87 din 15 martie 2010 a Tribunalului Argeș, secția penală, inculpatul F.C.L. a fost condamnat la: - 2 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceiași lege și a art. 41 alin. (2) C. pen. -10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele stabilite au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatul și a fost dedusă prevenția la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 139,56 grame rezină de canabis. În baza art 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul F.C.L. a sumei de 600 RON. În baza art. 192 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat. Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul U.R.G. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 41 alin. (2) C. pen.

și, respectiv, de, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceiași lege. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că: Urmare denunțului formulat de inculpatul R.D.G., cu privire la faptul că numiții F.C.L. și U.R.G. se ocupă de consumul și traficul ilicit de droguri pe raza orașului Mioveni, pentru descoperirea acestor fapte și identificarea persoanelor implicate, a fost autorizată folosirea unui investigator sub acoperire și a unui colaborator împuternicit să procure droguri, dispunându-se, totodată, autorizarea, investigarea și localizarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate de aceștia prin telefon, stabilindu-se cele ce urmează: - la 28 septembrie 2009, inculpatul F.C.L.

a oferit colaboratorului autorizat, spre vânzare, cantitatea de 13,60 grame rezină de canabis pentru suma de 600 RON, iar la 11 octombrie 2009, același inculpat i-a oferit spre vânzare inculpatului U.R.G. și colaboratorului autorizat o bucată de rezină, urmând ca banii să fie plătiți ulterior; - la 13 octombrie 2009, inculpatul U.R.G. a fost prins în flagrant, având asupra sa cantitatea de 16,86 grame rezină de canabis, declarând, cu această ocazie, pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, că avea aceste droguri de la inculpatul F.C.L. și de la numitul P.D.G. - la 20 octombrie 2009, inculpatul F.C.L. a fost prins în flagrant, în timp ce vindea 13,73 grame rezină de canabis pentru suma de 350 RON, iar în autoturismul său au mai fost găsite 16,66 grame din aceeași substanță; ulterior, într-o ascunzătoare, s-au mai găsit 58,75 grame rezină de canabis, ce aparținea tot inculpatului F.C.L.

În raport cu această situație de fapt, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins, în cazul inculpatului F.C.L., prin aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege și cu executare în condiții de penitenciar, iar în cazul inculpatului U.R.G., prin suspendarea condiționată a executării. Împotriva acestei sentințe a formulat apel F.C.L., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că față de recunoașterea faptelor comise și de conduita pe care a avut-o pe timpul procesului penal, se impunea ca executarea pedepsei să fie suspendată condiționat, potrivit art. 81 C. pen., iar în subsidiar, a solicitat aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 42/A din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, apelul inculpatului F.C.L. a fost admis, dar pentru un alt motiv decât cel formulat de inculpat, desființându-se în parte sentința atacată a fost înlăturată interzicerea dreptului de a alege, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie și ca pedeapsă complementară. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, precum și starea de arest a inculpatului, deducându-se, totodată, prevenția la zi. Pentru a dispune astfel, Curtea a apreciat că dispozițiile art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

(hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului: cauza Sabău și Pârcălab contra României, cauza Mazăre contra României, etc.). Cu privire la individualizarea pedepselor, sub aspectul atât al cuantumului acestora cât și a modalității de executare a pedepsei rezultante, s-a apreciat că instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de lege, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, dar și pericolul social concret al faptelor; în raport de pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat și de consecințele acestora, s-a apreciat că instanța de fond a respectat principiul proporționalității între faptă și pedeapsă, și că cererea de schimbarea a modalității de executare a pedepsei este neîntemeiată.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.C.L., care a solicitat, ca și în apel, reducerea pedepselor stabilite și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante în condițiile art. 86 1 C. pen. Recursul nu este fondat. Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă aplicare la speță a criteriilor de individualizare a sancțiunii penale, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și datelor ce caracterizează persoana acestuia - necunoscut cu antecedente penale, cu o conduită procesuală pozitivă.

În raport cu cele ce precedă, Înalta Curte apreciază că nu se justifică nici reducerea pedepselor stabilite și nici aplicarea în privința pedepsei rezultante - a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. putând fi realizată, după cum judicios au apreciat instanța de fond și cea de apel, numai prin executarea efectivă, într-un loc de deținere, a sancțiunii penale. Pentru considerentele ce precedă și având în vedere faptul că, examinându-se cauza și potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat incidența vreunui alt caz de casare, din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la casarea deciziei atacate, urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul să fie respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 21 octombrie 2009, la 4 iunie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2010.